Sunt gol, furtuna m-a ajuns din urmă,
şi chipul tău pierit-a-n depărtare
Sub norii grei şi-a ceţurilor turmă...
O, nu-i destul s-arunci zâmbind o rază
Pe faţa mea udată de furtună!
Cuvintele duioase-mi uşurează
Mâhnirea doar, ruşinea nu; e bună
Căinţa, şi regretul e dojana
Ce singur ţi-ai ales, dar el n-aduce
Deplină vindecare pentru rana
Ce-o poartă umilitul ca pe-o cruce.
Dar lacrimile tale, nestemate
Din dragoste, răscumpără păcate ...
W. Shakespeare - Sonetul 34 (traducere efectuata de Radu Stefanescu)
1 comentarii:
Îmi place foarte mult imaginea! ... :)
Trimiteți un comentariu