loading... Nuante de diversitate!
29 aug. 2010 | By: Misu R.

... grabnic ... la ascultare!

Citeam recent un citat interesant care spune: "Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o gura pentru ca trebuie sa ascultam de doua ori mai mult decat vorbim." In momentul in care realizezi ca aceste cuvinte au mai mult decat un "sambure de adevar" in ele poti cu adevarat sa spui ca intelegi/inteleg sensul cuvintelor lui Iacov care spune: "... orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire." Cine este un bun ascultator zideste relatii. Doar ca ascultatorii nu se nasc ... ci se formeaza. Natura meseriei mele ma "impinge" a utiliza vorbirea cu scopul de a transmite informatii ... informatii care mai apoi sa fie folosite in munca de zi cu zi de cei ce le-au ascultat/invatat. Si totusi am invatat (nu zic sa sunt expert ... mai e mult de lucru si in ceea ce ma priveste, poate mai mult decat in cazul altor persoane) ca nu e suficient sa vorbesti ... nu e suficient sa transmiti doar un mesaj sau o informatie. E necesar sa te opresti si sa stii/inveti sa si asculti. Si daca in ceea ce-l priveste pe om trebuie sa inveti sa relationezi cu el si sa inveti sa te opresti si sa-l asculti cu cat mai mult e necesar sa fac asta atunci cand vine vorba de Dumnezeu. Rugaciunile interminabile, cererile necontenite, vorbaria masinala ... toate duse la extrem ... pot atrage admiratia oamenilor pentru cel ce le practica? Posibil ... insa in tot acel "vacarm" de vorbe si cuvinte ... cand oare mai e timp sa se incerce a se asculta ce are El sa imi/iti transmita? 
Poate vei zice ... "as vrea sa ascult mai mult ... as vrea sa devin un om care sa stie sa asculte ... dar, nu stiu cum ..." Asa cum spuneam mai sus ascultatorii nu se nasc, ci se formeaza ... A te forma ca un om care stie sa asculte nu e un proces rapid sau care se poate realiza in 2-3 zile ... E nevoie de rabdare, perseverenta si mai ales timp ... dar NU e IMPOSIBIL. Ce ar trebui sa facem in acest caz ...
a)Invata sa asculti pe cineva fara sa intrerupi
-Rezista tentatiei de a sari si de a termina propozitia si nu incerca sa "iei cuvantul" cuiva, ci invata sa asculti persoana pana la capat. O sa fim surprinsi de cate putem afla
b)Asculta ca sa intelegi
-Incearca sa intelegi punctul lor de vedere, sentimentele lor, gandirea si nevoile lor. O ascultare buna inseamna sa auzi ceea ce gandeste de fapt cealalta persoana, ce vrea sa spuna ea, nu ceea ce iti imaginezi tu in loc sa dai cu presupusul mai bine intreaba: "Am inteles bine ...?" sau "Vrei sa spui ca ...?", cu alte cuvinte nu presupune, verifica.
c)Asculta fara sa judeci
-Nu trage concluzii pripite. Daca ceea ce spune interlocutorul tau nu este relevant continua sa asculti deoarece "cine raspunde fara sa fi ascultat, face o prostie si isi trage rusinea." ne spune Solomon. Daca asculti mai mult poate totul va capata un sens.
d)Asculta fara sa corectezi, fara sa iti exprimi dezacordul sau lipsa de apreciere
-A spune: "Nu asa a fost!" sau "Ce ai crezut?", "Daca nu ai fi fost ..." sau "Esti prea sensibil(a)" acest tip de abordare ii pune pe oameni in garda si opreste comunicarea adevarata.
e)Aproba vorbitorul (atunci cand e de aprobat bineinteles)
-Accepta punctul lui de vedere, sentimentele lui ca fiind exprimarea unei persoane valoroase prin cuvinte de genul: "Daca te-am inteles corect tu crezi ca ..." sau "Din cate am inteles eu tu incerci sa imi spui ca ..." Poti astfel sa rogi persoana sa te ajute sa intelegi mai mult din ceea ce vrea sa iti transmita si eviti posibilitatea de a intelege gresit ceea ce acea persoana incearca sa iti transmita si intelegand corect poti apoi sa spui ca ai inteles. 
Nu vreau sa spun ca aceste 5 puncte va vor transforma peste noapte in maestrii ai ascultarii ... si nici nu vreau sa credeti asta ... insa sunt niste ganduri care pe mine ma ajuta sa pot sa aud mai mult, sa ascult mai mult si sa inteleg mai mult ...  si cu siguranta ca la cele prezentate s-ar mai putea adauga inca multe ganduri in ceea ce priveste modul in care ar trebui sa ascultam sau sa-i intelegem pe cei din jur sau pe Dumnezeu. Scopul principal insa este acela ca trebuie sa incepem sa invatam ca in viata nu trebuie sa fii mereu "vioara intai" ... ci ca incet-incet trebuie sa ne transformam si in cel/cea care se bucura de "concertul viorilor" din jur.
O duminica frumoasa si o noua saptamana binecuvantata cu o inima si o ureche "fina". 
26 aug. 2010 | By: Misu R.

... o mica continuare ...

Si pentru ca tot era vorba ieri de cuvinte care ar trebui spuse am adaugat la blog un gand al zilei care vreau sa devina un motto al fiecarei zile atat pentru mine cat si pentru voi: “Words and hearts should be handled with care for words when spoken and hearts when broken are the hardest things to repair.” ("Cuvintele si inimile trebuie manevrate cu grija pentru ca cuvintele odata spuse si inimile odata frante sunt lucrurile cele mai grele de reparat.") ... 
Si pentru ca tot era vorba ieri de cuvinte ... am decis sa adaug o mica continuare pe aceasta tema ... Cuvintele ... o arma puternica? ... Se prea poate pentru ca altfel nu s-ar fi spus ca "The pen is mightier than the sword" (Stiloul e mai puternic decat sabia) ... cuvintele noastre pot zidi sau darama o persoana ... sunt cum spunea cineva ca sunt ca nitroglicerina si ca "pot vindeca inimi sau pot arunca in aer poduri" ...
Poate ca data viitoare cand ne vom gandi ca va urma sa vorbim o vom face mult mai responsabil ... vom invata sa ascultam la fel cum asculta El ... si sa vorbim la fel cum o face El ... Si pentru ca acest cuvant al nostru va fi ca al Lui ... va aduce ceea ce aduce Cuvantul Lui ... alinare, mangaiere, zidire, ridicare ... viata.
Si pentru ca tot era vorba de cuvinte ... 
25 aug. 2010 | By: Misu R.

... dar o vorba buna ...

Inteleptul Solomon spunea in Proverbe ceva interesant si anume: "Nelinistea din inima omului il doboara, dar o vorba buna il inveseleste." O chestiune relativ normala sau uzuala am spune noi ... care nu "ascunde" nimic tainic sau (dupa cum ar spune a friend of mine) "magic" ... Si totusi cat de adevarate si reale si, poate, chiar actuale sunt aceste cuvinte. Poate va intrebati de ce ... Putine lucruri au la fel de multa putere precum cuvintele potrivite rostite la momentul potrivit. La fel si daca situatia e putin inversata ... cuvintele nerostite ... dupa ce momentul prielnic a trecut, iar noi, fie din nebagare de seama fie din indiferenta fie din faptul ca poate atentia noastra era canalizata spre altceva sau, poate, chiar inspre noi ... pot fi o povara deloc usoara pentru viata.
Recent citeam ceva interesant referitor la acest subiect ... iar acele cuvinte m-au miscat. E istorioara a 2 prieteni ,,, o istorioara care cuprinde prietenia lor ... si cuvinte ... cateva cuvinte care ... Dar hai sa va redau acele cuvinte ..."Imi amintesc cand am iesit prima data pe sosea cu masina ta si am lovit-o. Am crezut ca o sa fii rosu de manie si o sa ma certi, dar nu ai facut-o. Imi aduc aminte cand ne-am dus pe plaja, iar tu nu ai vrut sa vii fiindca spuneai ca va ploua. Ne-am dus totusi si a ploua. Eram sigur ca o sa spui: V-am spus eu! ... dar nu ai facut asa. Apoi imi amintesc cand am varsat suc de afine pe noul tau costum. Stiam ca te vei supara pe mine si ma vei certa. Dar nu ai facut-o. Si mai tii minte seara aceea oficiala? Am gresit si ti-am zis ca va fi ceva obisnuit. Te-ai imbracat in blugi si te-ai simtit ca un peste scos din apa. Eram sigur ca o sa izbucnesti de manie si o sa ma lasi acolo si o sa pleci. Dar nu ai facut-o. Am vrut sa-ti spun cat de mult te iubesc si cat de mult te apreciez pentru toate aceste lucruri cand urma sa te intorci din razboiul din Vietnam. Dar tu nu ai mai venit!" Tot Solomon zicea intr-o alta imprejurare ca toate lucrurile isi au vremea lor ... si asta include si vorbirea. Timpul pe de alta parte este un "dusman" atat de "feroce" incat daca ai pierdut momentul prielnic are tendinta sa nu te ierte si sa nu se mai intoarca ... poate doar prin cuvinte de genul ... "daca as fi zis ... ", "ce bine era daca ..." si alte inceputuri de fraze asemanatoare. Si acest lucru poate aduce multa neliniste si multa amaraciune ... te poate arunca in trecut si te poate macina ca o moara ... Nu-ti petrece viitorul regretand si purtand cu tine cuvinte nerostite pe care cineva are nevoie sa le auda ... Nu uita faptul ca despre cuvintele prietenoase ni se spune ca sunt "ca un fagur de miere, dulci pentru suflet si sanatoase pentru oase."
Nu mai astepta ... ci DARUIESTE ... cuvinte si vorbe bune!
24 aug. 2010 | By: Misu R.

Ganduri izvorate din intrebari ...

"Ce este adevarul?" ... una dintre cele mai mari intrebari care au fost puse sau care vor fi repetate vreodata. Contextul ... unul special (il stiti majoritatea din voi si nu il voi repeta). Raspunsurile ... de atunci incoace ... multiple cu diferite conotatii ... mai mult sau mai putin valabile, implinitoare sau de apreciat. Pentru altii inca o intrebare fara raspuns ... insa poate daca am pune altfel intrebarea lucrurile ar deveni si mai interesante ... poate ca ar trebui sa citim/punem intrebarea: "Cine este Adevarul?" ... si atunci lucrurile ar putea fi mai simple (dar nu simpliste).
Va doresc sa aveti parte de Cel ce este Adevarul in fiecare zi!
22 aug. 2010 | By: Misu R.

Este oare ceva prea greu ...???

Este oare ceva prea greu pentru Domnul? O intrebare retorica, plina de conotatii ...
De cate ori nu ne vine oare si noua sa zambim atunci cand poate Domnul ne da vesti grozave ... vesti pe care poate le asteptam de multa vreme ... si la care poate, cu trecerea timpului, am renuntat sa mai speram. De cate ori nu spunem „Asta-i prea de tot!” uitand parca lucrurile la fel de „prea de tot” sau mai mult decat imposibile pe care El le-a facut in viata noastra pana atunci. De cate ori nu avem tendinta de a face un pas inapoi cand vine vorba de implinirea promisiunilor pe care Dumnezeu  ni le-a facut ... deoarece consideram, poate de cele mai multe ori, ca vremea lor a trecut ... si, din punctul nostru de vedere, fie promisiunea, fie situatia/starea noastra este una complet diferita, crezand ca e nevoie de o abordare diferita. Facem pasul inapoi cand e vorba de implinirea promisiunilor Lui pentru ca, poate, de multe ori, avem aceeasi reactie si cand e vorba de implinirea promisiunilor pe care noi le-am facut? Ne este la fel de greu?  In aceasta alergare ... in tot acest tumult ... trebuie sa tinem cont de unul si cel mai important lucru si anume ca NU Dumnezeu se sincronizeaza dupa noi, ci noi ne sincronizam dupa Dumnezeu. Sincronizandu-ne dupa El ... asteptand cu rabdare ... cladind in timp ce asteptam ... dezvoltandu-ne si maturizandu-ne in timp ce cladim, duce practic la intarirea credintei ... si la o nadejde activa ...
Este oare ceva prea greu pentru Domnul? O intrebare simpla ... cu conotatii extraordinare pentru fiecare din noi ...

Anunt!

De aproape 1 luna ... ma confrunt cu o problema in ceea ce priveste conexiunea de internet.
Nu o sa discut aici problema insa sper sa se remedieze cat de repede si sa pot reveni la postari constante.
Pana atunci nu uitam sa fim oameni ... chiar si in astfel de situatii.
19 aug. 2010 | By: Misu R.

Intrebari? ...

De ce avem in viata noastra intrebari? De ce sunt ele parte integranta in viata noastra? De unde vin intrebarile? Cum s-au nascut ele? Intrebari ... intrebari ... intrebari!
Vorbeam acum cateva zile pe subiectul asta si m-a frapat oarecum sa aflu citind si studiind Scriptura faptul ca la inceput ... desi a fost Cuvantul ... nu au fost intrebari. Au existat afirmatii, sfaturi, concluzii, restrictii insa NU au existat intrebari. As putea spune privind spre Genesa 1 si 2 ca in acel "moment" initial a existat armonia perfecta.
Armonia intre Dumnezeu si creatie, armonia intre Dumnezeu si om si, de ce nu, chiar armonia intre om si creatie. Exista armonie ... armonie din care intrebarile erau inexistente!
Foarte interesant ca prima intrebare aduce si caderea ... iar caderea aduce cu sine noi intrebari! Drumurile se despart insa atunci cand vine vorba de motivatia din spatele intrebarilor ... Daca Dumnezeu intreaba: "Unde esti?" omul despartit de Dumnezeu si lipsit de prezenta Acestuia ... va pierde incet incet simtul "realitatii spirituale" astfel ca la o intrebare de genul "Unde esti?" va raspunde cu o intrebare de genul "Cine esti Tu?" ...
Estomparea recunoasterii entitatii divine este unul din rezultatul caderii ... a lipsei de credinta ... a lipsei unui fundament real si solid ... Daca "Scara Cerului" ar incepe direct de la cunoastere poate ca multi am considera despre noi insine ca suntem niste "mici genii" ... niste "scamatori inteligenti" care reusim prin abilitate personala sau prin iutimea mintii si mainii sa entuziasmam pe cei din jurul nostru ... audienta. Insa ... din fericire si pentru noi si pentru cei din jurul nostru ... fundamentul este unul sanatos, bine inchegat si stabilit ... iar noi "actorii" acestei piese numite "Credinta ... nadejde si dragoste" sau poate chiar "Cale ... Adevar si Viata" ... nu putem si nu avem voie sa permitem mintii noastre sa creada ca putem scurta oarecum drumul ... 
Lipsa unui fundament sanatos genereaza intrebari ... oarecum naive ... oarecum fara un fundament aparte sau care sa aiba un rezultat vizibil ziditor ... 
A avea un fundament sanatos nu garanteaza lipsa intrebarilor sau raspunsul rapid la acestea ... dar garanteaza o urcare din treapta in treapta ... inspre cladirea si maturizarea comportamentului nostru ... Vor mai exista de aici inainte multe tipuri de intrebari ... pe care le vom auzi ... pe care le vom pune ... sau care poate ne vor fi puse ... Vor fi poate multi sau poate mai putini, insa cu siguranta vor fi oameni care vor pune intrebari de genul: "Ce trebuie sa fac?"/"Ce trebuie sa facem?", "Cum se poate una ca asta?" "Esti tu imparat?" ... sau poate intrebarea intrebarilor ... "Ce este adevarul?" ... Raspunsuri vor putea fi date multe, cu sau fara explicatii ... cu sau fara argumente ... cu sau fara intelepciune ... insa imi vine acum in minte o afirmatie interesanta, provocatoare si plina de adevar ce poate servi drept raspuns pentru multe din aceste intrebari: "... Standardul lui Dumnezeu pentru viaţa creştină este iubirea duşmanilor, nimic mai puţin! ..." asta ne spunea Mitrut si ne reamintea in fiecare zi la Plopu, " ... Dumnezeu poate sa iubeasca ceea ce nu poate fi iubit!"
Ai intrebari azi ... El are si poate oferi raspunsuri ... daca ai timpul si rabdarea necesara de a astepta acest lucru ... intelepciunea de a-ti linisti mintea si duhul ... disponibilitatea de a accepta raspunsul primit ... si credinta de a merge mai departe in acest proces de crestere si maturizare in echilibru si armonie cu TATI. V. Redgrave spunea "Pune intrebarile potrivite si vei gasi raspunsurile potrivite." Asa ca fii intelept/inteleapta!
17 aug. 2010 | By: Misu R.

Exemplu de "a iubi" ...

" ... Esti Om atunci cand ii iubesti pe ceilalti oameni. Dumnezeu este dragoste ..." asta auzeam in fiecare dimineata la Plopu 26 ... fie in romana, fie intr-o alta limba care circula pe globul pamanetesc ...
Esti Om daca ... (si cat de mare poate fi acest DACA) ... ii iubesti pe cei ce te urasc ... pe cei ce nu merita sa fie iubiti ... esti Om daca ajungi sa iti iubesti vrajmasii. Kahlil Gibran spunea pe tema asta ca: "Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stapâneşte şi nu vrea să fie stăpânită. Fiindcă Iubirii îi e de-ajuns Iubirea." si deasemenea ca: "În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină." ... 
Personalitatea noastra umana trebuie modelata dupa "chipul si asemanarea" Aceluia care ne-a dat chip si care a oferit exemplul demn de urmat in aceasta privinta ... A iubi inseamna a fi atent la ce se intampla in jurul tau ... a iubi in cel mai dezinteresat mod este un sentiment nobil, insa depaseste aceasta granita ... este, de fapt, puterea de a ierta in momentele cele mai grele si cele mai sumbre ... este puterea de a te jertfi pentru cel care nu merita atceva decat osanda ... este acea capacitate de a accepta ca cei din jur au nevoie de mult mai multe decat ai avea tu desi poate ca si tu ai putea fi la fel de indreptattit sa ceri anumite lucruri de la Dumnezeu sau de la cei din jurul tau ... 
A iubi ... inseamna a merge pana la capat ... a iubi inseamna a pasi pe ultima treapta de pe "scara cerului" si de a face asta cu cea mai senina fata, cu cea mai arzatoare dorinta a inimii de a da tot ce ai mai bun pentru cei din jurul tau ... stiind ca tot ceea ce faci e doar un "crampei" o "farama" din ceea ce ai primit de la Acela care a facut acelasi lucru la o magnitudine mult ... extrem de mult ... mai mare.
Ma simt binecuvantat sa-L pot numi ca si Toma "Domnul meu si Dumnezeul meu" ... ma simt onorat ca mi-a incredintat "titlul" de fiu ... si ma simt responsabil in incercarea de a deveni Om luand astfel chipul Lui.
Binecuvantare ... onoare ... responsabilitate ... separate pot duce la o viata morala mai mult sau mai putin eficienta ... luate impreuna si puse sa conlucreze in armonie ... impletite cu exemplul perfect a tipologiei de Om acesta este un tel, o dorinta si un lucru demn de a fi cautat ... demn de a avea puterea sa renunti la orice altceva ... doar ca sa-L ai si sa nu-i mai dai drumul niciodata.
Multumesc pentru fiecare noua zi ... pentru fiecare noua oportunitate de a ma cladi si de a ma lasa cladit ... in caracterul care, in mod final, iti va apartie tot TIE!
Iti multumesc ca ma iubesti intr-atat incat sa ma modelezi dupa "chipul Tau"!
16 aug. 2010 | By: Misu R.

Ganduri din inima ...

Si pentru ca ieri vorbeam de ganduri si experiente frumoase ... si aminteam de trepte ce trebuie urcate pe "scara cerului" ... azi revin cu alte cateva ganduri referitoare la acest proces ... despre care stiam (ca mai toti dintre noi) ... dar pe care poate prea usor si prea de multe ori l-am luat dupa cum ar zice americanii "for granted" ... fara sa realizam magnitudinea sau importanta efectuarii corecte si mature a fiecarui pas a fiecarei trepte in parte.
Era dimineata de duminica ... era deja ora 11 ora la care incepea studiul ... trecusera vreo 5, maxim 10 minute din introducerea pe care Mitrut si-a propus sa o faca la tema taberei si la ceea ce urma sa discutam in celelalte zile ... si, deja, in mintea mea ganduri si soapte se "rostogoleau" incercand sa-si faca loc inspre mintea, inima si duhul meu ...
De obicei nu e ceva neobisnuit pentru mine asta ... insa ceva tainic, molcom ... si tandru ... ma invaluia ... soptindu-mi extrem de simplu dar deosebit de deosebit ... "Esti copilul Meu si te iubesc!" ... Realizam ca TATI imi spune cuvintele astea ... realizam ca ma aflu in prezenta unui Dumnezeu care ma iubeste, imi poarta de grija ... si care se atingea de mine ... la toate nivelele.
Si in toate acestea ... cuvintele sub forma de ganduri veneau unul dupa altul ... intr-o ordine imperturbabila si extraorinar de fluent ...
In ziua aceea mi s-a reamintit faptul ca: "... plenitudinea se obtine la capatul superior al treptelor pe care eu le urc. Doar ajungand si pasind pe ultima treapta voi ajunge sa spun ca ma ridic la rangul de OM impus de Cel ce a dovedit ca este si ramane OM prin faptul ca le-a urcat pe rand si pe toate inaintea mea. EL nu-mi va imputina treptele, nu va spune niciodata ca treapta la care am ajuns e destul ... ci imi va da resursele necesare sa merg pana la capat. Sacrificiul divin a fost facut dezinteresat, deoarece nu a cautat favorul nimanui ci a cautat sa daruiasca acest lucru ca un favor. EL nu a cautat sa placa si sa se rezume la societatea in care a trait si actionat, ci a incercat sa transforme indivizii si societatea la si dupa standardele LUI. Tocmai de aceea in lumina acestor lucruri ... trairea crestina trebuie sa fie caracterizata de verticalitate. Verticalitatea trebuie sa existe pentru ca altfel ne vom tarai doar prin noroi ... fara o tinta si un scop anume."
A fost debutul unei saptamani fantastice ... a unui timp binecuvantat alaturi de TATAL meu.
MULTUMESC!
15 aug. 2010 | By: Misu R.

Cuvinte din inima ...

Cateva ganduri si cuvinte ... ganduri care le-am primit intr-o dimineata frumoasa (unde altundeva decat la Plopu) ... Pentru unii poate vor parea putin filosofice ... insa e ceea ce TATI mi-a vorbit mie personal la studiul (partasia) individuala atunci cand pe "scara lui Petru" am ajuns la "treapta cunoasterii" ...
Citind textul acela despre Saul din Tars si intalnirea lui cu Isus ... si privind la "scara" ... in minte mi-au venit aceste ganduri: ...Cunoasterea lui Dumnezeu este adusa de experimentarea unor momente de gratie. Acest lucru se poate face gradual sau, pentru unii, dintr-o data. A-L cunoaste pe EL aduce raspunsuri la intrebari existentiale relativ banale ca "Cine esti?" sau "Ce vrei sa fac?". A-L cunoaste pe EL sau poate in anumite cazuri a-L recunoaste este un moment exceptional deoarece aduce impacarea omului cu Dumnezeu (interactiunea Saul si Isus) si a omului cu omul (vezi interactiunea Anania-Saul din acelasi text). A-L recunoaste pe EL indeamna la dragoste, unitate si slujire ...
   Aceste cuvinte m-au atins in racoarea diminetii ... in timp ce vantul adia printre copacii care se ridicau maiestuos ... laudandu-L parca prin maiestuozitatea lor pe Cel ce le-a creat ... Soarele isi facuse deasemenea aparitia ... incalzind totul si anuntand o noua zi binecuvantata ... 
Si in acest decor ... Dumnezeu a atins inima mea ... si mi-a rostit acele cuvinte frumoase ...
Poate pentru voi pare a fi filosofie grea ... intortocheata ... insa pentru mine au fost "picuri din fagurul de miere" ... iar inima mea impreuna cu intreaga fiinta ... a putut fi dezmierdata si incurajata sa continue sa "descopere" si sa urce ... catre ceea ce trebuie sa devina telul nostru final ... a fi Oameni. Nu uitati ... "Lupta-te lupta cea buna!" insa nu uita ca in aceasta "lupta" sa fii si sa ramai OM ...
Un weekend binecuvantat!
13 aug. 2010 | By: Misu R.

Poveste cu ... talc!

Pentru ca tot a fost Plopu 26 ... pentru ca tot era vorba de oameni si animale ... recent mi-am adus aminte de un email pe care-l primisem la serviciu si care prezenta o "fabula" interesanta despre "oameni" prin intermediul "animalelor" ... Am considerat ca ar fi interesant sa impartasesc cu voi continutul acelui mesaj deoarece cred ca e ... UN BUN MOMENT PENTRU A MULŢUMI CELOR CARE IMI/ITI SUNT APROAPE!!! 

So ... here it goes: ...
"... Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
-      Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
-      E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
-      Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.
-      Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
-      E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
-      Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
-      E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
-      Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.
 Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran. În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră. Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă. Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua.  Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul. Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp. La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe. Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc. Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii."
ADU-ŢI AMINTE ...
FIECARE DINTRE NOI ESTE UN FIR VITAL ÎN TAPIŢERIA ALTEI PERSOANE; VIEŢILE NOASTRE SE ÎNTREŢES, ŞI ACEST LUCRU NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR.
Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns este un prieten.

FITI OAMENI!

"FITI OAMENI! 
Azi ... esti om daca ii iubesti pe ceilalti oameni. 
Dumnezeu este dragoste!
Esti om daca ii iubesti chiar si pe cei care nu te iubesc. 
Esti om daca poti sa iti iubesti chiar si vrajmasii!"
Plopu 26 ... o lectie ... un punct de cotitura ... un nou inceput ...
Imi e deja dor de toti cei care au fost prezenti ... sper sa pot sa reintalnesc macar o parte din participanti cu alte ocazii in perioada care a mai ramas din anul asta ... iar, in cazul in care nu se vor mai oferi ocazii ... DE ABIA ASTEPT ... PLOPU 27!!!

Search