loading... Nuante de diversitate!
30 sept. 2010 | By: Misu R.

Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii ... (ultima parte)

Astazi ultima parte a povestii lui Andy ...
"Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii
Ascensiunea subtilă a influenţei distructive a eului (ultima parte)
Unde sunt astăzi
Am condus biserica mea în Cina Domnului în week-end-ul care a trecut. Aproape un an distanţă de la demisia mea, am împărtăşit pâinea şi vinul cu prietenii mei şi cu familia mea. A fost un timp de aducere aminte şi de restaurare, o oportunitate pentru a celebra ca şi comunitate ceea ce  a făcut Hristos pentru a ne reconcilia. Restaurarea de un an nu m-a vindecat de narcisism, însă mi-a pus în minte un aspect important: nu sunt Dumnezeu; sunt doar un alt om rănit care are nevoie de Dumnezeu. Este ceva puternic în legătură cu faptul de a face faţă rănii tale. Face ca jocul puterii să pară ridicol.
Descoperirea identităţii mele în Hristos, faptul de a Îi permite să mă iubească şi faptul de a fi copilul Său mă satisface mai mult decât faptul de a câştiga faţă de o persoană cu care stau la masă. Nu îmi e dor de dezbateri – nu mă gândesc la dezbaterile pe care le-am câştigat sau pe care le-am pierdut. Îmi amintesc de momente în care am împărtăşit cu tinerii mei, de experienţele pe care le-am împărtăşit cu partenerii mei de lucrare şi de privilegiul de a sluji biserica din care fac parte. Atunci când mă regăsesc în jocul puterii, îmi pun întrebarea: „de ce îmi pasă aşa de mult de această luptă? Ce doresc eu de fapt de la această persoană? Merită oare să stric o relaţie?”
Henri Nouwen a  spus că competiţia este opusul compasiunii. Atunci când nu simt că trebuie să intru în competiţie cu o persoană, sunt liber să o iubesc şi să ascult povestea ei. Dacă trebuie să trăiesc în comunitate sau să fac lucrarea cu acea persoană, vreau să ştiu cum Dumnezeu foloseşte murdăria din viaţa acelei persoane. Suntem cu toţii penibili, oameni pătaţi care doresc să fie iubiţi şi acceptaţi – şi facem lucruri cu adevărat prosteşti pentru a arăta cât de mult avem nevoie unii de ceilalţi.
Acum câteva zile soţia mea mi-a spus că crede că am multă lucrare de tineret rămasă în mine. Cred că are dreptate. Îmi e dor de acele relaţii cu tinerii, şi acele oportunităţi de a fi martori ai schimbării de vieţi. Îmi e dor să fiu în comunitate cu oameni care sunt nebuni după tineri şi care doresc să îşi investească vieţile în aceştia. Peste toate, doresc să fac lucrare care să rezulte din ceea ce Isus Hristos face în viaţa mea în fiecare zi. Vreau să rămân în Isus pentru că ştiu că El rămâne în mine. Vreau să aduc roadă pentru Hristos şi pentru Împărăţia Sa; vreau să experimentez bucuria cea mare pe care mi-a promis-o; şi sunt încrezător că bucuria aceasta îmi va fi de ajuns. Aceasta este singura putere pe care mi-o doresc.
Dupa ce timp de cateva zile am urmarit povestea lui Andy ... poate pe viitor sau poate chiar in prezent ... vom avea grija ca atunci cand suntem implicati in anumite lucrari sa avem grija ca lucrarea si scopul lucrarii sa fie si sa ramana cel initial ... sa nu deviem si sa nu ajungem sa ne confundam propria persoana cu lucrarea. Scopul lucrarii ... indiferent de circumstante ... trebuie sa fie si ramana EL.
29 sept. 2010 | By: Misu R.

Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii ... (partea a 4a)

Astazi penultima parte a povestii lui Andy ...
"Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii
Ascensiunea subtilă a influenţei distructive a eului (penultima parte)
Schimbări graduale
În acea toamnă m-am dus să îmi termin facultatea. Am petrecut prea mult timp  în introspecţie ca să mă întorc în lucrare – eram speriat de mine însumi. Am decis să mă duc  la şcoală şi să îmi termin masterul. Doream să îmi iau timp să mă vindec, să îmi dau seama mai clar de această rană pe care o aveam pe suflet şi să reconciliez chemarea lui Dumnezeu de a face lucrare de tineret cu nevoia mea de a fi slujit. Am luat o slujbă cu jumătate de normă, fiind şofer pentru un om de afaceri. A fost cea mai umilitoare experienţă prin care trebuit să trec vreodată. A trebuit să găsesc semnificaţie şi scop în alte feluri decât gândind viziuni şi vorbind în faţa a sute de tineri. Sunt puţine lupte de putere, atunci când duci cu maşina pe cineva, din punctul A în punctul B. trebuia să tac şi să ascult ordinele, sau eram dat afară.
Am dat peste un articol „Cum să te ocupi de propriul suflet, în timp ce te ocupi de sufletele celorlalţi” de Mike Yaconelli şi părea că discută în el despre propriile mele probleme. Povestea lui Mike de la prima sa biserică era propria mea poveste. El scria: „Lucrarea reală nu este ceea ce faci, ci ceea ce eşti.” Sufletul meu nu era responsabilitatea echipei bisericii; era responsabilitatea mea. Am pus multă presiune asupra oamenilor din viaţa mea pentru a umple un gol pe care doar Dumnezeu putea să îl umple. Yaconelli sugerează în acest articol că unul din drumurile către suflet este „să citeşti ca un nebun.” Am petrecut mult timp îngropat în cărţi, descoperind mentori istorici, pe rafturile bibliotecilor. În acele ore de linişte la picioarele bărbaţilor şi femeilor care au fost înaintea mea, mi-am dat seama că toate fuseseră făcute, că nu trebuia să impresionez pe nimeni, că trebuia să încep să îmi descopăr identitatea pe care o aveam în Hristos.
Sună ciudat, însă eram un lider de tineret care avea nevoie de o relaţie  personală cu Hristos. În lunile care au venit, m-am întâlnit cu Bill pentru prânz şi am discutat despre prietenia noastră. Am fost în stare să stau la masă cu el şi să pun valoare pe prietenia sa, însă să fiu ok cu sau fără aprobarea sa."
28 sept. 2010 | By: Misu R.

Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii ... (partea a 3a)

Pentru astazi partea a treia a povestii lui Andy Jack ...
Enjoy!
"Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii
Ascensiunea subtilă a influenţei distructive a eului (partea a 3a)
Limita
După două luni, m-am dus la birou devreme într-o dimineaţă, pentru a lucra la nişte detalii referitoare la călătoria în Grecia, când am fost chemat în birou la Bill. Acolo, la el în birou, Bill şi păstorul executiv mi-au cerut să îmi depun demisia! Mi-au spus că ceea ce făceam nu mai era de folos bisericii şi că şi-au pierdut încrederea în conducerea mea. Nu a fost vorba de ceva pentru care eram dispus să mă lupt până la moarte; pur şi simplu i-am obosit pe păstori şi pe echipa de conducere.
Am auzit povestiri de la lideri de tineret care au luptat şi întotdeauna credeam că pot fi dat afară pentru ceva eroic – revoluţionar, de care s-ar fi vorbit mai apoi ani buni de zile – asta arată mai multă mândrie din partea mea. Am părăsit biroul scâncind, mi-am făcut curat pe birou şi am dispărut. Eram mânios  - nu credeam că Bill are motive întemeiate să mă dea afară. Însă ştiam în inima mea că Bill şi echipa erau obosiţi de abuzurile mele. Ei doreau să lucreze fără să se mai teamă de ieşirile mele. Curând mi-am dat seama că meritam de fapt să fiu pus pe liber.
Gânduri
Ce să faci când nu mai ai slujbă şi nu mai eşti plătit? Am mers să mă plimb. Am petrecut vara în introspecţie serioasă. Plimbări lungi prin natură mi-au dat timp suficient să pun cap la cap evenimentele  care au dus la demisia mea. Pe lângă jocul puterii, mi-am dat seama, în mod gradual, că eram doar un tânăr care dorea să fie iubit, acceptat, apreciat. Echipa pastorală a văzut în mine un adult nebun care era mânios, impulsiv, rigid şi lipsit de compasiune. În mine ştiam că sunt un micuţ care „nu dorea să fie ales ultimul la fotbal.” Port după mine răni ale lipsei de adecvare. Am petrecut mult timp încercând să scap de aceasta. Am încercat să „joc” pentru a obţine permisiuni de la Bill. Atunci când acest lucru nu a funcţionat, am încercat să fiu mai bun ca şi el – să îl fac să mă observe. Când acest lucru nu a funcţionat, am încercat să îl fac pe Bill să se simtă ruşinat că nu mi-a dat mai mult timp. Am mers la conferinţe pentru a îi face pe cei celebri să observe un talent tânăr promiţător. Paradoxul este că succesul şi atenţia au fost obţinute, însă nu m-au satisfăcut. De fapt m-am înstrăinat de oamenii de care doream să mă apropiu. Mai rău, mi-am sacrificat propriul suflet încercând să programez calea mea înspre inimile tinerilor şi părinţilor.
Am petrecut mult timp în solitudine, rugându-mă ca Dumnezeu să îmi descopere toţi oamenii pe care i-am rănit; am fost aşa de orbit de comportamentul meu abuziv emoţional încât nici măcar n-am observat aşa ceva. Pe măsură ce ei mi-au fost descoperiţi, am mers la ei şi mi-am cerut iertare. Aceste conversaţii n-au fost întotdeauna drăguţe. Ele au confirmat comportamentul meu şi mi-au sfâşiat, în dragoste, mai tare rana. Faptul de a auzi părerea oamenilor despre mine a fost uneori prea mult  pentru mine. La sfârşitul verii, ştiam că eu şi cu Kathy trebuia să stăm cuminţi. Nu puteam să fugim la o altă biserică – trebuia să repar ceea ce am stricat. Am mers înapoi la biserica ce m-a dat afară doar cu patru luni în urmă. Era nevoie de mai mult decât o cerere de iertare pentru a repara ceea ce fusese stricat şi acest lucru urma să ceară timp. Am stat în faţa bisericii şi am cerut iertare."
27 sept. 2010 | By: Misu R.

Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii ... (partea a 2a)

Astazi o sa va prezint partea a doua a povestii lui Andy Jack ... cel care a "jucat jocul" ... si aproape ca a pierdut totul ...
Cand l-am "lasat" pe Andy tocmai facea trecerea de la o lucrare la alta ... 
Iata acum si continuarea ...
"Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii
Ascensiunea subtilă a influenţei distructive a eului (partea a II-a)
Lupte crescânde
Mi-au trebuit şase luni de lucrare cu liceenii să îmi dau seama că am probleme. Vara mea idilică nu m-a urmat în lucrarea cu liceenii. Tranziţia a fost cu mult mai dificilă decât mi-am imaginat şi viziunea şi experienţa mea nu au impresionat pe nimeni. Am petrecut mult timp dezvoltând lucrări şi programe grandioase pe care le înţelegeam doar eu şi care nu i-au entuziasmat pe partenerii mei de lucrare, pe părinţi şi pe tineri. Eram frustrat de lipsa lor de entuziasm şi am luat acest lucru în mod personal. Eram convins că dacă ei vor trece de partea mea, am putea avea o lucrare extraordinară. Toate comentariile, preocupările şi plângerile mă făceau să fiu mai rigid, mai încăpăţânat şi mai nefericit. Totul a explodat la o întâlnire pentru misiune, în care am ţipat la echipă şi am lovit cu pumnul în masă pentru că au îndrăznit să pună sub semnul întrebării o călătorie planificată în Grecia. Întrebările pe care ei le puneau erau corecte, însă nu am putut să suport să am viziunea pusă sub semnul întrebării. „Eu sunt profesionistul aici. Eu sunt vizionarul. Eu sunt cel care îşi asumă riscuri. Am prieteni în locuri importante.”
Totul a devenit un ultimatum pentru mine. Am devenit acel copil de poster din Proverbe 26:23: „Ca zgura din argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.” Mă depărtasem de dependenţa de Dumnezeu şi inima mi se împietrise. Eram prea arogant să cred că eram în necaz şi prea nesigur pentru a cere ajutor. Am făcut o sarcină grea pentru cei apropiaţi să se ocupe de mine; am neglijat şi am abuzat partenerii mei de lucrare, atunci când aveam cea mai mare nevoie de ei. În loc să îmi împărtăşesc temerile şi sentimentele de neadecvare, am încercat să dovedesc că aveam încă succes. Am fluturat numărul de tineri care veneau, am arătat cunoştinţele pe care le aveam despre postmodernism şi am focalizat fiecare discuţie pe care o aveam înspre propriile mele realizări.
Călătoria misionară urma să aibă loc cu sau fără sprijinul partenerilor mei. Dacă ei nu vor fi stat alături de mine (sau, oare, în spatele meu?), o voi fi făcut în ciuda lor şi îi voi fi demascat în faţa întregii biserici. O călătorie plină de succes urma să fie un monument al gândirii vizionare a lucrării de tineret şi a liderului acesteia. Tot ce am făcut pentru următoarele două luni urma să asigure o călătorie misionară de succes în Grecia. Nu mai spun că doar 15 tineri au dorit să vină în Grecia, şi era nevoie ca 75 de tineri să fie slujiţi, cumva, pe timpul verii. Lucrul ironic (şi trist) a fost că erau suficient de mulţi oameni cu daruri şi cu deprinderi care mă puteau ajuta, chiar şi fostul păstor pentru lucrarea cu liceenii, care era încă în biserică la noi, însă mândria mea era aprinsă şi nici în ruptul capului nu doream să îl chem să vină să mă ajute."
Ce va face Andy in continuare? ... Cum va rezolva el situatiile conflictuale? ...
Raspunsul il vom afla in postarile care vor urma ...
26 sept. 2010 | By: Misu R.

Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii ... (partea 1)

Incepand de azi si continuand in zilele urmatoare o sa va prezint povestea unei persoane ... Andy Jack. 
Andy Jack este un crestin de 30 de ani care are o chemare pentru lucrarea cu tinerii. El a slujit patru ani ca şi lider în lucrarea de tineret de la Community Fellowship din West Chicago, Ill. şi este un absolvent al Wheaton. Este căsătorit cu Kathy, lucrează în adopţii şi este terapeut pentru Evangelical Child and Family Agency. Împreună se bucură să se uite la filme, să meargă în biblioteci, să privească comedii şi să bea cafea cu prietenii. 

Si acum sa va prezint prima parte ...
"Confesiunile unuia care a jucat jocul puterii
Ascensiunea subtilă a influenţei distructive a eului.
   Bună, numele meu este Andy şi sunt lider de tineret. Îmi place să fiu în competiţie, să îmi prezint argumentele, să dovedesc punctul meu de vedere şi să câştig. Aceste deprinderi pe care le am sunt de folos pentru planificarea unor programe şi evenimente extraordinare şi memorabile, însă acestea tind să îmi afecteze sufletul. Jocul puterii m-a dus departe; apoi am început să îmi pierd sufletul şi …slujba.
Lucrurile merg bine
Vara petrecută în hambar a fost cea mai bună experienţă de lucrare de tineret pentru mine. Uitându-mă înapoi, a fost cea mai puţină administrare pe care am făcut-o vreodată pentru un program. Un mic grup de voluntari, părinţi şi câţiva tineri am visat la o experienţă de închinare de vară, în mijlocul săptămânii. Am avut un voluntar extraordinar care era specializat în închinare şi un grup de tineri muzicieni şi am dorit o şansă de a ne închina ca şi comunitate mai mult decât doar duminica dimineaţa. Am găsit un mic hambar în mijlocul unei suburbii din Chicago în care puteam să ne înghesuim trupa şi câteva sute de tineri, pe paie. În prima săptămână acest hambar a fost umplut rapid cu tineri – părinţii a trebuit să facă rost de scaune pentru a sta pe margini, ca să prindă puţin din ceea ce se întâmpla acolo. A fost o vară specială pentru mine. Am învăţat multe despre lucrare, despre închinare şi despre cât de minunat este să ai o comunitate reală cu ceilalţi. Am avut cei mai buni tineri cu putinţă – acel fel de tineri care iubesc să fie împreună, să se închine împreună, să slujească împreună şi să se joace împreună. Desigur, erau probleme, însă pentru marea parte a timpului a fost excelent.
Din prima mea zi ca şi intern, această biserică a arătat compasiune pentru mine şi pentru Kathy într-un mod plin de dragoste şi de generozitate. Din punctul de vedere al lucrării, conducerea nu a spus niciodată „nu.” Ei m-au împuternicit şi m-au echipat cu un buget foarte generos. Am fost în stare să fac o lucrare excelentă pentru că aveam suficiente resurse, voluntari dedicaţi şi un sprijin extraordinar din partea părinţilor şi păstorul senior înţelegea şi iubea lucrarea de tineret.
Când m-am întâlnit cu Bill, păstorul meu senior după închinarea din hambar, am simţit că m-a luat în serios. În fiecare joi dimineaţa, mă duceam la el la birou pentru a recapitula seara ce tocmai trecuse – un lucru care mi-a adus aminte de urmărirea casetelor cu jocul de fotbal, după ce acesta a avut loc. Discutam despre numere şi despre logistică, însă el mă încuraja de asemenea şi visa împreună cu mine despre lucrarea de tineret. Îmi plăcea felul de atenţie care mi-o dădea. Când postul de conducere pentru lucrarea cu liceenii a devenit vacant în vară, am sărit să îl ocup. Am pretins întotdeauna că nu mă voi muta din post (îmi place lucrarea cu elevii, cu voluntarii, cu tinerii), însă am crezut minciuna că trecerea la lucrarea cu liceenii urma să îmi aducă mai multă putere ..."
Continuarea povestirii ... in zilele urmatoare ...
25 sept. 2010 | By: Misu R.

Arata compasiune ...

Esti un om ... si un om trebuie sa arate la fel ca si Tatal lui. Caracteristicile tatalui se transmit in mod normal si natural catre cel sau cea care este fiu sau fiica a tatalui. Fiecare dintre ele ... mai mult sau mai putin. Trebuie, insa, ca ele sa fie descoperite in interiorul nostru si scoase la iveala ... dezvoltate ... perfectionate. TATI, ca orice parinte, e prezent in acele momente ... cu sfaturi, gata sa ne ajute sa atingem potentialul maxim, gata sa ne ajute sa concretizam fiecare din aceste caracteristici. Printre ele se numara si compasiunea. Ca si fiul al TATALUI va trebui sa dai dovada si de compasiune. Fata de oameni, fata de prieteni si fata de cei care poate in viata, in anumite momente ... te-au ranit. Cu siguranta nu a fost usor sa treci peste acele momente dar, exemplu suprem iti e inainte ... Fa ca El ... Fii ca EL! 
Arata compasiune ... 
Un ganditor contemporan spunea: "Omul reprezinta o parte dintr-un intreg numit Univers, o parte limitata de timp si spatiu. El isi regaseste gandurile si sentimentele ca un lucru separat de restul, un fel de deziluzie optica a propriei constiinte. Aceasta deziluzie este un fel de inchisoare pentru noi, restrictionandu-ne dorintele si afectiunea catre cateva persoane care ne inconjoara. Sarcina noastra este sa ne eliberam de aceasta inchisoare prin largirea acestui cerc al compasiunii pentru a imbratisa toate creaturile si toata natura in toata splendoarea ei."
Nu uita, arata compasiune ...
24 sept. 2010 | By: Misu R.

Nu uita sa spui "Multumesc" ...

In zilele acestea am meditat mult asupra modalitatilor de raportare a omului fata de Dumnezeu, a lui Dumnezeu fata de om si, deasemenea a omului fata de om. De multe ori avem cereri ... dorinte sau doleante fie fata de Dumnezeu, fie fata de semenii nostrii. Si nu modalitatea in care ne raportam sau cerem a fost cea care a fost in mintea mea ... ci modalitatea de raportare la Dumnezeu sau la semeni de dupa momentul in care am primit ceea ce am dorit sau am avut nevoie ... De multe ori ne uitam si citim anumite istorioare in care oameni diferiti au reactionat in moduri diferite in situatii diferite ... 
Unii in mod pozitiv, altii ...
Privind la situatiile astea si aducandu-le in realitatea timpurilor noastre ... imi vine in minte o istorioara pe care am primit-o in urma cu cateva saptamani pe email de la o colega de serviciu ... istorioara care suna cam asa: 

"Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un înger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile. 
Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi îngeri.
Îngerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis: 
-Acesta este departamentul PRIMIRI. Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni. 
Am privit în jur, toţi îngerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile lumii. Am rămas impresionat.
Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament. Atunci îngerul a spus: 
-Acesta este departamentul de AMBALARE ŞI LIVRARE. Aici, binecuvântările solicitate de oameni sunt procesate şi trimise celor care le-au cerut. 
Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia. Erau mulţi îngeri şi totuşi munca era foarte grea, de a împacheta toate binecuvântările cerute, de care era nevoie pe pământ. 
În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului, era uşa spre o cameră foarte mică. Spre surpriza mea acolo era un singur înger şi nu prea avea mai nimic de făcut. 
-Acesta este departamentul pentru CONFIRMĂRI DE PRIMIRE mi-a spus îngerul. 
-Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici? ... am întrebat.
-E foarte trist ... a suspinat îngerul. Dar oamenii, imediat ce primesc binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire... Foarte puţini fac asta.
-Şi cum se trimite confirmarea de primire a unei binecuvântări? l-am întrebat pe înger.
-Foarte simplu, mi-a răspuns. Trebuie doar să spui: Mulţumesc, Doamne. 
Şi l-am mai întrebat pe înger: 
-Dar care anume trebuie confirmate?
-Coboară în inima ta şi o să afli! mi-a răspuns el."
Data viitoare cand ceri ceva nu uita sa spui MULTUMESC.
22 sept. 2010 | By: Misu R.

Castiga cine nu renunta ...

Viata este plina de exemple ... invingatori si invinsi ... De ce trebuie sa fie asa? Sincer ... nu as putea spune ... Stiu doar ca e o realitate. Avem exemple ca David si Goliat, Avraam si cei 5 imparati, Moise si faraon, Ghedeon si madianitii, Samuel si Saul, Samson si filistenii, Isus si ... 
Si exemplele ar putea continua ...
Avem in lista invingatori si invinsi ... 
Cine sau ce a facut diferenta? Credinta? Poate ... dar au existat momente in care chiar si "invingatorii" au avut momente in care credinta s-a clatinat. Rugaciunea? Posibil ... dar au exista momente in care toti acestia nu avut sincope la acest "capitol". Puterea? ... sa nu uitam ca au existat momente in care nici macar acest "atu" nu a mai fost la indemana invingatorilor ... Rabdarea? ... pentru unii din ei s-a terminat ... mai devreme sau mai tarziu ... si au "deviat". Si atunci ce?
"Si atunci ce?" ... m-am intrebat mai mult timp asta ... Am vrut un raspuns la intrebarea asta ... simplu, complex, oricum ar fi venit el, sub orice forma sau de la orice persoana ... oricum ar fi venit el ... 
ATITUDINE si PERSEVERENTA ... par a fi liantii care unind credinta, rugaciunea, puterea, rabdarea si toate celelalte "atribute" ale invingatorilor dau senzatia unei continuitati a victoriei din viata fiecaruia.
Nu stiu inca un raspuns final ... nu il am ... si nu dispun de "retete magice" in cateva puncte care sa ofere "solutia miraculoasa" a unei vieti fara probleme ... dar voi continua sa perseverez si voi continua sa am atitudinea corecta de a nu renunta ... de a continua ... de a-mi dezvolta o atitunine de invingator ...
"Nicicand nu sti-vei de esti aproape, poate-i aici, poate-i departe; deci lupta-nainte, nu renunta - cand soarta e crunta vei triumfa!
Impreuna cu EL ... calauzit de EL ... 
21 sept. 2010 | By: Misu R.

Speranta ... asteptare si din nou ... speranta!

... still waitin' ... still hoping ... 
Si in timp ce inca astept si inca sper ... 

Daddy ... consider this as a "Letter" to You!!! Thanks!!!
18 sept. 2010 | By: Misu R.

... asteptare!

Ziua de ieri a trecut parca mai usor de cat ne asteptam ... fara complicatii si situatii suplimentare ... desi nici usor nu a fost.
Adevaratul test incepe de azi inainte si va dura ceva vreme ... raspunsurile nu se vor lasa prea mult timp asteptate. 
Vor veni ... 
Ceea ce ma caracterizeaza in momentele astea ... in clipele astea ... e asteptarea, speranta si ... nadejdea.
Vor veni ...
16 sept. 2010 | By: Misu R.

Speranta si ...

Incet, incet timpul se scurge ... se apropie din nou ... ziua de maine.
Un nou inceput ... noi asteptari ... o noua asteptare ... speranta, nadejde si credinta ...
"Ce va fi nu s-a aratat inca ..."
Continui sa visez ... continui sa cred ...
15 sept. 2010 | By: Misu R.

Am cerut ...

Recent eram cu gandul la anumite lucruri pe care le-am reinvatat in anul asta ... si mi-am amintit de un eseu pe care il citisem si notasem in urma cu ceva vreme, sa fie poate peste 1 an de atunci ... sincer chiar nu mai stiu exact cat timp a trecut de la momentul acela ... eseu ce contine un "dialog imaginar" intre om si Dumnezeu ...
Dar parca acele cuvinte au redevenit atat de active si de vii ...
Avem asteptari ... cerem in fiecare zi cate ceva ... ne dorim mai mult ... mai bine ... Insa de multe ori raspunsul vine sub diferite forme. De multe ori e "Nu" ... de multe ori e "Maybe ... dar nu acum" sau poate in anumite cazuri e "Mai asteapta putin ..." Insa va exista cu siguranta un raspuns de "Da" care va fi imediat si efectiv de fiecare data ... Dar hai sa descoperim (in cazul meu sa redescopar) ... situatii si situatii cu raspunsuri felurite in eseul de care va spuneam (sincer nu mai stiu unde l-am citit, dar il notasem intr-un caiet si acum l-am redescoperit, asa ca n-as putea preciza cu exactitate sursa):
"I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spun NU.
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU.
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU.
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU.
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.
I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus NU.
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor.
I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus NU
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.
I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe ceilalti, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus…Ahhhhhhhhhhhhhhhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna."
Adevarul ne e la-ndemana, Dumnezeu e gata sa dea un raspuns pozitiv ... trebuie doar "sa ne vina ideea cea buna". 
"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu ... si pe aproapele tau ca pe tine insuti ..."
14 sept. 2010 | By: Kostinush

LET IT RAIN

Este o noua zi, noi provocari si parca in tumultul ei uitam de sufletul nostru de ceea ce e mai important, uitam sa fim buni , sa iubim poate pentru ca uitam ca CEL care da toate acestea are camarile cerului pline cu ele.Poate din cauza ca nu face parte din viata noastra de zi cu zi din fiinta nostra . Vreau sa va provoc ! LASATI sufletul vostru sa tinjasca dupa EL si il veti gasi departe de legi si rigori departe de "trebuie" . Atunci veiti fi cu adevarat liberi !

Comunicam ... dar ce si cum?

Comunicarea este foarte importanta, iar modul in care comunicam este extrem de important. E un lucru la care, ca si in cazul celorlalte lucruri importante, va trebuie sa avem o mare, extrem de mare, grija. Nu e destul sa ai ceva de spus, conteaza si modul in care o spui. Ce folos ar avea cuvintele tale ... chiar valoroase fiind ... daca modul in care le comunici este unul total neadecvat. Trebuie sa ai grija la ton, la exprimare ... la modul in care te relationezi cu persoana cu care comunici ... si mai ales sa stii si cand sa te opresti si ... sa taci si sa asculti.
Comunicarea trebuie sa fie bisensuala (in ambele sensuri) pentru ca altfel ai fi ca un "robot" care-si spune "poezia" si apoi intra in standby ...
Comunicarea ta trebuie sa fie insotita de sensibilitate la problemele si nevoile celui caruia te adresezi ... Trebuie sa ii intelegi nevoile, asteptarile ... temerile, problemele ... trebuie sa intelegi acea persoana in intregul ei.
A comunica e o "arta" ... a avea compasiune fata ce cei cu care relationezi e un imperativ.
Avem cel mai "interesant" model de comunicare, compasiune si comportament. Si numele lui e Isus.
12 sept. 2010 | By: Kostinush

Trezire

Iata ca dupa citeva saptamini de absenta revin alaturi de voi si nu am sa spun prea multe va las sa urmariti THE RAMP o miscare a tinerilor care a pornit din nimic la subsolul unei biserici si totusi a devenit o miscare puternica in rindul tinerilor ,chiar foarte tineri. Mesajul acesta spune " SA NE TREZIM ! " , sa iesim din confortul nostru religios si sa ne lasam viata cu totul in Miinile Domnului.

Atitudini ... atitudini ...

Viata este caracterizanta pentru om ... iar omul se caracterizeaza prin atitudinile pe care le-a avut in viata ... Deciziile pe care le luam au la baza atitudinile din anumite momente si ele determina, practic, in mod direct sau indirect, cursul vietii noastre si, de ce nu, si pe a celor din jurul nostru ... Cum asa? Prin puterea influentei ... puterea exemplului ... puterea caracterului ... toate izvorate din atitudini ...
Dacă vrei ca visele tale să se realizeze, nu trebuie să “dormi”. Si daca tot ai ales “sa nu dormi” atunci … din tot ceea ce ai, “expresia” fiintei tale e cea mai importantă
Trebuie sa realizezi ca in mare parte fericirea din viata ta depinde de calitatea gândurilor tale si ca a alerga după fericire e competiţia unei întregi vieţi!!! In viata nu e niciodată prea târziu  să fi cel care ai vrut să fi, doar ca ideile nu se materializează dacă nu crezi în ele!!! 
Nu trebuie sa uiti faptul ca minciuna cea mai gravă e cea pe care ţi-o spui ţie însuţi, iar dacă îţi lipseşte curajul să începi, sa recunosti ca poate de prea multe ori te-ai amagit singur, ai şi încheiat deja. Modul de a gandi poate fi recuperat si schimbat, prieteniile si inimile pot fi, in multe cazuri, recuperate si restaurate, insa exista si un lucru pe care nu-l mai poţi recupera si acesta e ...timpul pierdut. De ce pierdem de multe ori din vedere timpul ... de ce ne pierdem de multe ori atitudinea pozitiva ... dragostea si compasiunea. Poate pentru ca uneori ne preocupăm atât de mult de vieţile noastre agitate şi pline de probleme că nu ne dăm seama că îi uităm pe ceilalţi. Iar cand acest lucru se intampla ...e posibil sa-i uitam pe cei din jurul nostru ... e posibil sa ne ranim prietenii ... e posibil sa pierdem mult mai mult decat sa castigam ceva ... De multe ori ne dăm seama cine sunt prietenii adevăraţi doar când e prea târziu...
Dar daca persoanele respective nu sunt in cercul nostru de prieteni … daca sunt persoane necunoscute sau poate, mai “interesant”, persoane care nu ne plac deloc ... persoane care ne displac ... Cred ca in astfel de cazuri trebuie să fii mai bun decât e necesar, pentru că pe oricine întâlneşti în drumul tău se confruntă cu o luptă … trebuie sa ai grijă la cuvinte, deoarece poţi să faci singur rău!
Si pentru ca totul se întâmplă cu un motiv, trebuie sa fii un “om de onoare” ... pentru ca exista un lucru pe care poţi oricând să-l dai, dar şi să-l ţii si acela este cuvântul tău. Poti sa alegi sa fii alaturi de acele persoane in momentele lor cele mai grele si prin acel lucru sa dovedesti ca ... esti mai mult decat “vorbe” ... esti “Cuvant”.
Nu trebuie sa irosesti lucrurile in viata ... trebuie sa te bucuri de fiecare moment ... sa traiesti ca si cum ziua de azi ar fi prima si ultima in viata ta. Deciziile pe care le iei trebuie sa fie bazate pe atitudini izvorate din divinitate ... viata ta trebuie sa fie un exemplu in atitudine, comportament si, poate mai mult decat orice, in caracter. Viaţa e prea scurtă  ca să te trezeşti cu remuşcări… De aceea, iubeşte persoanele care te îndrăgesc; iar pe cei care nu o fac ... iubeste-i si mai mult! Greutatea cea mai mare pe care o poţi duce e ranchiuna. Poate ca ai purtat-o de multa vreme ... poate ca ceea ce porti tu in inima nu e chiar ranchiuna ... poate e un alt sentiment care te macina ... te istoveste si nu te lasa sa “fii liber in Cristos” ... insa nu uita ca Dumnezeu e un Dumnezeu al celei de-a doua sanse ... Dacă ţi se oferă o a doua şansă, prinde-o cu amândouă mâinile. Nimeni nu a spus că viaţa e uşoară, insa ea merită trăită.
Pastreaza o atitudine pozitiva ... construieste-ti un caracter frumos ... vietuieste in echilibru.
Daca vrei ... Dumnezeu e cu tine ...
10 sept. 2010 | By: Misu R.

Povestea dragostei ...

Povestea dragostei asa cum a fost ea spusa de TATI ... insa El nu s-a oprit doar la a o spune ... si a si implinit-o ... in nimeni altul decat propria-I persoana ... Multumesc! Poate fi si povestea mea si a ta ... The choice is yours!
"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata ..." (1 Corinteni 13:1-8a)
9 sept. 2010 | By: Misu R.

Cum sa iti petreci ziua cu Dumnezeu ...

In urma cu aproximativ 1 luna un prieten scump posta ceva super interesant pe un forum crestin ... Ceea ce era si mai interesant e ca acele cuvinte se potriveau de minune cu timpul petrecut in tabara din acest an. Ca si crestini ar trebui sa stim sa ne organizam timpul, viata si trairea. Poate ca de multe ori avem tendinta de a neglija anumite aspecte ale vietii noastre. Insa nu trebuie sa uitam ca fiecare din aceste aspecte fac parte dintr-un tot unitar si integrant care este viata noastra.
Multumesc Dani pentru cuvintele postate ... cuvinte pe care as vrea sa vi le impartasesc aici si voua ...

"O viata sfanta tinde sa devina mai usoara atunci cand cunoastem ordinea obisnuita si modul de indeplinire al indatoririlor noastre - cand orice lucru se intampla la momentul potrivit. De aceea, va voi da cateva scurte indrumari pentru petrecerea zilei intr-un mod sfant.
Somnul
Masoara bine timpul rezervat somnului, ca sa nu irosesti orele pretioase ale diminetii trandavind in pat. Orele de somn trebuie sa fie potrivite cu sanatatea si cu munca ta, nu cu placerea leneviei.
Primele ganduri
Indreapta catre Dumnezeu primele tale ganduri constiente; inalta-ti inima catre El cu reverenta si recunostinta pentru odihna de care te-ai bucurat in noaptea ce a trecut, apoi incredinteaza-te Lui pentru ziua ce urmeaza.
Obisnuieste-te sa fii atat de consecvent in aceasta incat sa ajungi sa fii oprit de constiinta atunci cand gandurile vietii de zi cu zi vor sa aiba intaietatea. Gandeste-te la indurarea unei nopti de odihna si la faptul ca multi si-au petrecut-o in iad; multi au petrecut-o in inchisoare; multi au petrecut-o in adaposturi reci si neprimitoare; multi si-au petrecut-o suferind din cauza durerilor chinuitoare si a bolilor, obositi de paturile in care zac si obositi de viata.
Gandeste-te la multele suflete care in noaptea ce a trecut au fost chemate din trupurile lor sa se infatiseze pline de groaza in fata lui Dumnezeu, si mai gandeste-te cat de repede trec zilele si noptile! Cat de iute va veni ultima ta noapte sau zi! Examineaza ce lipseste sufletului tau ca sa fie pregatit pentru o astfel de vreme si cauta acel lucru fara intarziere.
Rugaciunea
Rugaciunea personala (sau impreuna cu partenerul tau) sa aiba loc inaintea rugaciunii la care participa intreaga familie. Daca e posibil, pune-o pe primul loc, inaintea oricarei alte lucrari a zilei.
Inchinarea familiei
Inchinarea impreuna cu intreaga familie trebuie indeplinita cu consecventa si la o ora la care de obicei nu apar intreruperi.
Obiectivul fundamental
Aminteste-ti obiectivul tau fundamental, iar atunci cand te apuci de munca fiecarei zile, sau inaintea oricarei activitati din aceasta lume, lasa ca pe inima ta sa stea scris "Sfant Domnului", in tot ce faci.
Nu fa nici un lucru pe care Dumnezeu nu l-ar aproba si despre care nu poti spune cu convingere ca El te-a trimis sa-l faci. Nu fa nimic in aceasta lume pentru un oricare alt motiv decat acela sa Ii fii placut Domnului, sa Ii dai slava si sa te bucuri impreuna cu El. "Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu." - 1 Corinteni 10:31.
Fii sarguincios in profesia ta
Indeplineste sarcinile profesiei tale cu grija si cu sarguinta. Astfel:
  • Vei dovedi ca nu esti lenes sau supus firii tale pamantesti (ca aceia care nu i se pot impotrivi), si vei incuraja omorarea tuturor poftelor si dorintelor firii pamantesti, care sunt hranite de lene si trandavie.
  • Vei tine gandurile nefolositoare departe de mintea ta, acele ganduri care misuna in mintile persoanelor ce-si pierd vremea degeaba.
  • Nu vei pierde timp pretios, un lucru de care persoanele lenese sunt vinovate zilnic.
  • Vei ramane pe drumul ascultarii de Dumnezeu, atunci cand lenesii comit intruna pacate de omitere.
  • Vei avea mai mult timp pentru activitati sfinte daca lucrezi cu sarguinta in profesia ta. Persoanele lenese nu au timp sa se roage sau sa citeasca pentru ca si-l pierd taraganand lucrurile in munca lor.
  • Te poti astepta la binecuvantarea lui Dumnezeu si la implinirea nevoilor tale, atat cele personale cat si ale intregii familii.
  • Poti contribui de asemenea la sanatatea trupului tau, marindu-i astfel competenta in slujba sufletului.
Ispite si lucruri care corup
Cunoaste in intregime ispitele si lucrurile care te pot corupe - si vegheaza impotriva lor intreaga zi. Trebuie sa te pazesti in special de cele mai periculoase lucruri care corup si de acele ispite pe care prietenii sau afacerile ti le pun inevitabil inainte.
Pazeste-te de pacatele de capatai ale necredintei: ipocrizia, egoismul, mandria, satisfacerea placerilor trupului si dragostea exagerata pentru lucrurile pamantesti. Ai grija sa nu fii atras de modul de gandire al lumii si de ingrijorarile ei nenumarate, sau sa ravnesti la o pozitie mai inalta in societate, sub pretextul sarguintei in profesia ta.
Daca lucrezi sau faci afaceri cu altii, pazeste-te de egoism si de orice urma de nedreptate sau lipsa de generozitate. In legaturile cu ceilalti, pazeste-te de ispita conversatiei seci si nefolositoare. Pazeste-te si de persoanele care te vor ispiti sa te manii. Pastreaza-ti decenta si vorbirea curata pe care o cer legile neprihanirii. Daca discuti cu lingusitori, ai grija sa nu te umfli de mandrie.
Daca stai de vorba cu cei ce te dispretuiesc si te ranesc, intareste-te impotriva mandriei nerabdatoare si razbunatoare.
La inceput, aceste lucruri vor fi foarte dificile, cata vreme pacatul mai are vreo putere in tine, dar odata ce ai castigat o intelegere continua a pericolului otravitor pe care il prezinta fiecare din aceste pacate, inima ta va fi gata sa le evite si o va face cu usurinta.
Meditatia
Cand esti singur in indeletnicirile tale, profita de acel timp folosindu-l pentru meditatii practice si folositoare. Mediteaza la bunatatea nesfarsita si la desavarsirea lui Dumnezeu; la Hristos si la rascumparare; la Cer si la cat de nevrednic esti sa intri in el, si cum meriti nenorocirea vesnica in Iad.
Singurul motiv
Orice faci, singur sau impreuna cu altii, fa totul pentru slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31). Altfel, acel lucru nu va fi primit de Dumnezeu.
Rascumpara timpul
Pune mare valoare pe timpul tau, ai mai mare grija sa nu-ti pierzi timpul decat ai sa nu-ti pierzi banii. Nu lasa ca distractiile fara valoare, discutiile inutile, prietenii nefolositori sau somnul sa iti rapeasca timpul pretios.
Ai mai mare grija sa eviti persoana, fapta sau modul de viata care iti fura timpul, decat te ingrijesti sa eviti hotii si talharii.
Asigura-te ca nu iti pierzi niciodata vremea fara folos, ci mai degraba iti folosesti timpul in cel mai profitabil mod cu putinta si nu prefera unul mai putin folositor in locul altuia care-ti foloseste mai mult.
Mancarea si bautura
Mananca si bea cu moderatie si recunostinta pentru sanatate, nu pentru placerea nefolositoare. Niciodata nu-i fa pe plac trupului prin mancaruri si bauturi care dauneaza sanatatii tale.
Aminteste-ti pacatul Sodomei: "Iata care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit" - Ezechiel 16:49.
Apostolul Pavel plangea atunci cand ii pomenea pe cei al caror sfarsit "va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele si slava lor este in rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant." - Filipeni 3:18,19. Deci nu traiti dupa indemnurile firii pamantesti, ca sa nu muriti (Romani 8:13).
Pacatele invingatoare
Daca vreo ispita te biruie si cazi in vreun pacat, pe langa esecurile obisnuite, regreta-l si marturiseste-l imediat inaintea lui Dumnezeu; pocaieste-te fara intarziere, cu orice pret. Te va costa cu siguranta mai mult daca vei continua in pacat si nu te vei pocai.
Nu-ti subestima esecurile obisnuite, ci marturiseste-le si lupta zilnic impotriva lor, avand grija sa nu le inrautatesti prin nepocainta si dispret.
Relatiile
Aminteste-ti in fiecare zi de indatoririle speciale pe care le cer diversele relatii: soti, sotii, copii, stapani, slujitori, pastori, oameni, judecatori, supusi.
Aminteste-ti ca fiecare relatie are indatoririle ei speciale si avantajele ei prin binele pe care il face. Dumnezeu iti cere credinciosie in aceasta problema, la fel ca in oricare alta.
Incheierea zilei
Inainte sa adormi din nou, este un lucru intelept si necesar sa faci bilantul faptelor si binecuvantarilor zilei ce a trecut, ca sa poti multumi pentru toate binecuvantarile speciale si sa te smeresti pentru toate pacatele tale.
Acest lucru e necesar ca sa iti poti reinnoi pocainta si hotararea de a asculta, si ca sa te cercetezi sa vezi daca sufletul tau e mai bun sau mai rau, daca pacatul scade si harul creste, daca esti mai bine pregatit pentru suferinta, moarte si vesnicie.
Fie ca aceste indrumari sa se intipareasca pe mintea ta si sa devina o practica zilnica a vietii tale."
Sursa: AICI
8 sept. 2010 | By: Misu R.

Asta-I Dumnezeu (That's God) ...

Recent cineva m-a intrebat anumite lucruri referitoare la Dumnezeu ... intrebari care as putea sa le cataloghez ca "the usual stuff" ... cine e? unde e? aude? vede? daca da cum se face ca ... etc ...
Am stat si m-am gandit ce as putea sa-i raspund fara sa ajungem la certuri de vorbe sau la afirmatii de genul ... "Asa zici tu ... dar ..." Intr-un final mi-am amintit de o prezentare PowerPoint pe care o primisem si care se intitula "That's God" (Asta-i Dumnezeu) ... si am apelat la remarcile de acolo ... 
Efectul? ... Il voi vedea in timp ... insa pentru ca acel mesaj mi-a revenit in atentie zilele astea as vrea sa va postez si voua cel putin partea literara a acelei prezentari ... si cine stie poate ca vom intelege si mai bine cine este El ...
"Ai simţit vre-o dată că vrei să faci ceva special pentru cineva pe care îl iubeşti?             
ASTA-I DUMNEZEU … care îţi vorbeşte!
Ai simţit vre-o dată tristeţea şi singurătatea cuiva care se apropie şi stă lângă tine?
ASTA-I DUMNEZEU … care te-a ales!
Te-ai gândit vre-o dată la cineva care ţi-e foarte drag şi pe care nu l-ai văzut demult şi deodată ţi-a apăru în faţă?
ASTA-I DUMNEZEU … pentru că nu este nimic care este la întâmplare!
S-a întâmplat vre-o dată să primeşti ceva minnunat pe care nu l-ai cerut?
ASTA-I DUMNEZEU … care ştie toate secretele pe care le ascunzi în inima ta!
Ai fost vre-o dată în situaţia dificilă în care se părea ca nu este vre-o soluţie şi într-o clipită răspunsul a venit clar ca lumina zilei?
ASTA-I DUMNEZEU … care ia în mâna Lui problemele noastre şi ne ajută să le rezolvăm!
Ai simţit vre-o dată o imensă tristeţe în sufletul tău, şi aşa de-o dată ţi-a fost infuzată o dragoste, şi ai avut o inexplicabilă PACE în întreaga fiintă?
ASTA-I DUMNEZEU … care te consolează în bratele Sale şi îţi dă PACEA!
Te-ai simţit vre-o dată obosit de viaţă şi ai ajuns la punctul să vrei să renunti şi dintr-o dată ai primit curajul ca să poţi continua viaţa cu vigoare şi speranţă?
ASTA-I DUMNEZEU … EL este întotdeauna lângă tine, şi te acompaniază la fiecare pas din viaţă!
Toate merg mult mai bine când DUMNEZEU IA CONDUCEREA!
Crezi că acest mesaj este scris la întâmplare?
ASTA-I DUMNEZEU … care a atins inima mea!
El m-a inspirat să mă gândesc la tine, nu din cauză că am fi doar prieteni, ci pentru faptul că ai o infinită valoare în ochii LUI şi în ochii mei şi …pentru că noi toţi avem nevoie să ştim că  Dumnezeu este întotdeauna cu noi!
Hai să împărtăşim cu toată lumea MAREA DRAGOSTE A LUI DUMNEZEU CARE O ARE PENTRU NOI.
Dumnezeu este dragoste! Da, ASTA-I DUMNEZEU!
7 sept. 2010 | By: Misu R.

Este har ...

Pentru azi un material preluat ... care face referire la HAR ...
Materialul apartine in totalitate autoarei Adina Cristinela Ghinescu si contine conform propriei ei afirmatii: "Un mesaj despre har din versetele biblice traduse într-un mod simplist.
Enjoy!

Sursa: AICI
6 sept. 2010 | By: Misu R.

Controleaza fara sa controlezi (sau despre atitudini si atitudini) ...

   Exista doua feluri de oameni, cei care controleaza si cei care se controleaza. "Ce fel de om sunt oare eu?" s-ar putea sa te intrebi ... sau poate nu. Totusi hai sa aflam. 
   Cel care controleaza crede ca "diavolul este de vina", sau oamenii, ori, poate, imprejurarile. Asa ca, de cele mai multe ori, ei reactioneaza prin invinovatire, resentimente sau, de ce nu, frustrare.Ei vor continua sa incerce sa manipuleze circumstantele si oamenii spre folosul lor. Dar oamenii si circumstantele nu se supun, de fiecare data, acestui control, asa ca incercarile lor nu fac decat sa intensifice durerea si sa transforme relatiile in adevarate lupte pentru "putere". Cu cat incearca mai mult sa controleze, cu atat se simt mai rau, cu cat se simt mai rau cu atat incearca sa controleze mai mult. Refuza sa traiesti asa.
   Cei care se controleaza inteleg ca diavolul nu le poate face nimic fara cooperarea lor si ca nu trebuie "sa-i intinda mana". Ei inteleg ca nici oamenii, nici circumstantele nu sunt problema lor, ci modul in care se raporteaza la acestea. Asa ca ei reactioneaza intotdeauna amintindu-si ca persoana care trebuie controlata e propria lor persoana, ca uneori persoanele si circumstantele trebuie lasate in mana lui Dumnezeu si, deasemenea, ca trebuie sa fie "acordati" pe aceasi "lungime de unda" cu Dumnezeu si Duhul Sau pentru a putea ca prin El sa isi controleze reactile si pentru a urma principiile "unei minti sanatoase".
Ei evita sa se antreneze in "jocul invinovatirii", al durerii proprii si al transformarii relatiilor intr-o zona de conflict. Stiind ca roada Duhului este infranarea, ei inteleg ca Duhul nu-i va controla si nu-i va ajuta sa controleze pe altii sau sa manipuleze circumstantele, ci le va da putere sa se controleze pe ei insisi. Brian Tracy spunea ca: "Nu poti controla ceea ce ti se intampla, dar poti sa-ti controlezi atitudinea fata de lucrurile care ti se intampla ..."
Oamenii care isi pastreaza echilibru, oamenii care se controleaza pe ei insisi prin calauzirea directa a TATALUI, oamenii care pastreaza atitudinea corecta ... acesti oameni sunt oamenii care sunt eliberati de implicarea in probleme si sunt oamenii care devin parte a solutiei pe care o aduce Dumnezeu!  
4 sept. 2010 | By: Misu R.

Ce trebuie facut in vremuri de necaz …

Stii tu ce vreme este acesta? Stii tu ce timp traiesti? E timpul sa dai multumire TATALUI pentru ca El este Izbavitorul tau! In timp de necaz trebuie sa-I multumesti lui Dumnezeu din abundenta. Multumeste-I pentru ca te protejeaza. Multumeste-I pentru ca isi arata bunavointa fata de tine. Multumeste-I pentru mancarea de pe masa si … de ce nu pentru slujba (serviciul) pe care il ai. Multumeste-I chiar si atunci cand poate inca nu stii daca lucrurile din viata ta vor avea sau nu o rezolvare. Multumeste-I chiar si atunci cand … El pare a fi departe, cand pare a nu raspunde … cand ti se pare ca te-ar fi parasit. El e mai aproape decat crezi! Cand faci acest lucru … cand ii multumesti in fiecare circumstanta a vietii tale … cand Ii aduci multumire doar pentru faptul ca El e Dumnezeu … nu faci altceva decat sa “eliberezi” abilitatile si puterea Lui pentru viata ta! Nu ezita sa o faci! Textul din 2 Corinteni 4:16-17 ne spune: “ De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.”
Nu trebuie sa ne fie teama! Atunci cand viata noastra este “
ascunsa cu Cristos in Dumnezeu” noi nu ne relationam viitorul in functie de lucrurile exterioare care au tendinta sa ne acapareze mintea si timpul … nu ne temem de problemele economice, nu ne lamentam de stirile pe care le auzim in fiecare zi si care par a fi din ce in ce mai alarmante pentru societatea din jurul nostru, ci ne bazam viata si principiile pe Cuvantul care traieste si trebuie sa fie viu in permanenta in si prin viata noastra.
Poate suntem tentati sa privim la ce scrie in ziare, pe internet sau la televizor … stiri peste stiri … una mai alarmanta sau mai descurajatoare decat alta. Insa daca ochii nostri vor fi atintiti inspre El … chiar daca auzim si vedem ce se intampla in jurul nostru putem sa ramanem increzatori si putem sa mergem mai departe … sa facem urmatorul pas cu incredere si responsabilitate. Chiar daca poate “nu-L vezi” in fiecare situatie … El e acolo! El pregateste o cale pentru tine. Asa ca in loc sa te ingrijorezi, in loc sa tremuri … poate ar fi mai bine si mai indicat sa incepi sa-I multumesti pentru ca El e deja la lucru si pregateste ceva frumos pentru tine si pentru viata ta. Baruch Spinoza spunea intr-o imprejurare ca: “Siguranţa este bucuria nascuta din ideea unui lucru viitor sau trecut, a carui cauza de indoial a fost înlaturata.” Asa ca stiind ca Dumnezeu e Suveran si ca El stie unde si in ce ne aflam … putem spune ca aceasta cauza de indoiala a fost deja demult inlaturata astfel ca in noi ar trebui sa se nasca acea siguranta pe care o ofera El … acea credinta si nadejde care vor ramane! Asa ca nu te intrista! Nu fi plin de frica! E timpul sa fii increzator! E timpul sa-I multumesti pentru ca El e de partea ta!

Search