loading... Nuante de diversitate!
28 mar. 2011 | By: Misu R.

Cea mai buna aparare ... e atacul!?!

Crestinismul secolului 21 ... se mai aseamana el cu idea biblica promovata de Isus si impartasita de apostoli? Unii veti spune poate ca da ... altii vei opta poate pentru varianta nu ca si raspuns, iar marea majoritate dintre cei care ar putea poate da un raspuns vor ridica simplu din umeri pe motiv ca nu mai stiu ... nu isi mai pot da seama sau ... poate ceea ce vedem in ziua de azi ofera un indiciu oarecum contradictoriu ...
Scepticii vor spune ca suntem departe de ce ar trebuie sa fim si vor aduce ca si argumente lipsa manifestarilor nou testamentale in biserica de azi ...
Optimistii vor afirma ca "ceea ce e mai bun de abia acum va incepe" si ca ploaia tarzie prevestita de Dumnezeu prin profetul Ioel urmeaza sa aduca revigorare, trezire si un suflu nou.
Privind aceste puncte de vedere esti (sau de ce nu ... sunt) tentat sa ...
Da sa spunem ca ambele puncte de vedere ar avea o farama de realitate ... oarecum ...
E ca si cum am privi la paharul jumatate gol - jumatate plin ... si am incerca sa punem in valoare partea care o credem importanta.Dar poate ca tocmai aici facem o mica greseala privind sau accentuand una dintre jumatati fara sa ne dam seama ca important e "paharul" ...
Din el putem sa luam ... sau sa adaugam ... si astfel am putea avea mai putin sau mai mult decat in momentul de fata.
Tin si acum minte cuvintele care le auzeam la posturile de radio interzise in vremea comunismului (Vocea Americii, Europa Libera etc) care la anumite intervale de timp aveau un spot care spunea "Secolul al 21lea va fi unul religios sau nu va fi deloc!" si desi in perioada aia eram destul de mic (anii 80) parca acum acele cuvinte revin in mintea mea si capata noi si noi semnificatii ... mai puternice, mai tainice, mai ... altfel ...
Ce a castigat si a pierdut crestinismul in acest secol in care ar fi trebuit poate leitmotivic sa ne intoarcem inspre credinta? Imi pun intrebarea asta ... si caut poate, aproape obsesiv, un raspuns care sa zideasca si sa ajute ... la "umplerea paharului" ...
Poate ca cineva va spune acum ... "Ooooo, daaaaaa! Sigur! Din secolul 16 si pana in prezent, de la marii reformatori si pana in prezent s-au tot cautat solutii ... si totusi tot aici suntem si aici am ajuns ... si acum vii si tu cu dilema asta?" ... Si chiar daca ar exista o astfel de reactie ... atitudinea mea ar fi aceeasi ... de cautare a unui raspuns, o modalitate ... sau poate un simplu gand.
Ce? Cum? ... intrebari, cuvinte simple si totusi atat de grele, cu o profunzime ce este necesara, poate atat de necesara, in a reusi ceea ce e sau ar trebui sa fie telul propus ... "un pahar plin" ... un crestinism activ, sanatos si mai presus de toate un crestinism care sa aduca transformare, salvare ... o raza de lumina intr-o lume cufundata, din ce in ce mai adanc, in intuneric.
Un verset imi vine in minte din nou si din nou ... "Si EU iti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra Imi voi construi Biserica Mea si portile locuintei mortilor nu o vor birui" ... si ma intreb sa fie oare in acest verset ceva ce ne-a scapat noua din vedere? Am ales oare in mod deliberat defence-ul in speranta de a pastra valori ... sau ne-a fost teama sa ne incredem total si deplin in Cel ce este de partea noastra? CT Stud spunea ca: „Unii doresc sa traiasca în sunetul clopotelor bisericii sau capelei.Eu vreau sa conduc o baza de salvare, la portile iadului.” iar un citat dintr-un autor anonim ne invata ca: "Reactia pe care Biserica nu ar trebui sa o produca în comunitatea ei este indiferenta. Dumnezeu nu a rânduit Biserica pentru a fi un frigider în care sa se pastreze o pietate perisabila. " si asta ma face sa ma gandesc la faptul ca poate crestinismul nostru e "prea cuminte" ... "prea moale" ... si tocmai de aceea am ales sa ne ascundem dupa ziduri, dupa idei transformate peste noapte in traditii, dupa confortul unui scaun moale sau poate dupa ignoranta si indiferenta absolut ilogica a faptului ca "ei, ceilalti, ar trebui sa vina la noi" ...
Cea mai buna aparare ... e atacul!?! Incercam sa aparam valori, principii, statute, sigle, insigne si multe alte astfel de lucruri carora le-am oferit importanta (mai mult sau mai putin justificata) ... ne transformam in judecatori nemilosi cand vine vorba de respectarea principiilor vitale ... insa atat de slabi cand vine vorba de actiune, de abordarea problemelor persoanelor cu care intram in contact.
Preferam sa ne aparam ... dar este oare asta metoda pe care ar trebui sa o abordam? "... si portile locuintei mortilor nu o vor birui ..." partea asta de verset imi arata o biserica activa, in expansiune ... abordand probleme, confruntand in mod inteligent o generatie si inca una si inca una ... generatii la rand ... Spiritul de conservare a fost oarecum prezent si in secolul 1 cu apostolii care erau nelipsiti de la Templu ... insa Dumnezeu a dat o mica lectie ... prigoana, imprastiere ... si Evanghelia a strapuns Asia Mica si Europa aducand ceea ce El avea pregatit ... ceea ce El a infaptuit ... Dumnezeu ne-a aratat de fiecare data ca nu s-a multumit sa conserve o situatie ci a impins lucrurile mai departe si mai departe ... de ce ne limitam a apara un anumit lucru, un anumit aspect ... 
De ce ne retragem in spatele unor "fortificatii" ale prejudecatilor si a ideilor preconcepute? Sa ne fi pierdut parti din "armatura"? Ne simtim neprotejati si slabi cu un Dumnezeu atotputernic alaturi? Cum de e posibil asa ceva?
E adevarat ca razboaiele si bataliile se castiga cu un plan si o strategie ... dar daca "Dumnezeu e pentru noi cine va putea fi impotriva noastra?" ... Cine?
Poate ca e timpul sa iesim din zona de comfort ... sa dam la o parte prejudecati si principii dupa care ne-am ascuns in speranta ca "va merge si asa" ... poate (si cu siguranta ca e) timpul sa ne ridicam din amorteala unui scaun si sa spunem ca de aici inainte atitudinea noastra va fi alta ... ca vom deveni ceea ce trebuie sa fim ... "soldati de elita a garzii imperiale a cerului" ...
Vom invinge in Numele Lui, pentru gloria Lui ... reduta dupa reduta ... automultumirea, comoditatea, frica sau teama de a actiona, linistea "de balta" ... in care incercam sa toleram chestiile gri doar pentru ca sa nu suparam pe nimeni si nimic ... preconceptiile si orice alt astfel de impediment care ni se va pune in cale ... toate aceste "redute" vor fi cucerite ... biruite si date la o parte.
Cea mai buna aparare ... e atacul!?! Da, facut intelept, cred ca e ... iar rezultatul va fi unul deosebit ...pentru ca "lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o ..." (Ioan 1:5) pentru ca ati luptat avand un plan, o strategie ... si mai ales "toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare dupa ce veti fi biruit TOTUL" (Efeseni 6:13)
TATI e cu noi, El nu ne va lasa si nu ne va dezamagi niciodata ... in niciun fel ... chiar daca asupra vietii noastre se vor revarsa tenebre si genuni si orice e mai rau in aceasta lume ... NICIODATA! Asa ca poate e timpul ... poate ti-a venit timpul ...
Urmatoarea "miscare" e la tine ... TU ce vei alege? Aparare sau atac? 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Iti multumesc pentru comentariul tau!
Thank you for your comment!

Search