Bunatatea ca mod de viata!

Sezonul sarbatorilor de iarna s-a cam incheiat ... si desi am planificat sa scriu de ceva vreme despre subiectul asta ... nu am vrut sa fie "doar" un alt articol scris intr-o perioada in care toata lumea vorbeste despre asta ...

Ei bine, asa cum spuneam ... sezonul sarbatorilor de iarna a trecut ... si cu el a trecut (oarecum) si sezonul extra-sensibilitatilor, a extra-motivarii constiintei in a face acte de bunatate, acte frumoase pentru cei din jur ... fie ei cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Poate ca in perioada asta care a trecut ai avut o constiinta treaza, activa pentru ca, nu-i asa, in astfel de momente de extra sensibilitate acest lucru e, more then likely, posibil. Dar ... pentru ca exista un mare dar dupa toate astea ... acum ca totul s-a (cam) incheiat ... acum ... cum mergi mai departe? E o intrebare care (teoretic) ar trebui sa te framante cel mai mult ... la care ar trebui sa incerci sa cauti solutii.

Solutii care sa aduca o schimbare in modul tau de a actiona, de a privi lucrurile, de a (re)actiona atunci cand va trebui sa dai dovada ca esti mai mult decat o fiinta ce reactioneaza la circumstante exterioare ... cum ar fi cateva zile insemnate cu culoare rosie (sau o alta) in tr-un calendar agatat de un perete.

Bunatatea - un mod de viata!!!

Anthony Douglass spunea ca: "Bunatatea nu e un act, e un mod de viata." si cuvintele astea mi se par pe cat de simple, pe atat de pline de semnificatie. Au trecut sarbatorile ... viata si-a reluat cursul normal si, poate, si de aceasta data am esuat lamentabil in a intelege adevarata semnificatie a acestora. Vom merge mai departe in anul acesta din care 1 luna aproape ca e gata ... si vom uita sa fim buni, blanzi sau sensibili si deschisi fata de semeni. Un dicton sacru spune: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau ... si pe aproapele tau ca pe tine insuti ..." Daca in vechime s-a lansat o intrebare (relativ stupida din punctul meu de vedere): "Si cine este aproapele meu?" ... ei bine astazi avem un raspuns extraordinar elaborat in jurul acestei intrebari. Elaborat, si totusi simplu (dar nu simplist).

Omul are tendinta de a fi bun ocazional.Dar trebuie oare sa fie asa? NICIDECUM! Trebuie sa faci asa cum spunea si Anthony in citatul lui ... din bunatate un mod de viata!!! Poate te intrebi insa pana unde trebuie sa mearga aceasta bunatate. Si la aceasta intrebare raspunsul pare a fi unul destul de simplu: pana acolo unde a mers EL pentru a-ti arata bunatate si dragoste tie!!! Lucrul asta e si mai valabil pentru fiecare dintre noi cei ce afirmam cu tarie si siguranta lucrul asta!!!

Poate ca din cand in cand ... cativa banuti, haine vechi sau resturi de alimente ... coroborate cu putina munca iau drumul celor care nu se afla la nivelul la care esti tu (sunt eu). Sa aiba oare EL nevoie de "resturile" sau "faramiturile" tale? Sau are EL nevoie de toate astea asa din cand in cand? EL nu ti-a dat tie, omule, din firimiturile Lui (desi ar fi imens mai mult decat ai crede), nu ti-a dat nimic doar ocazional sau in sila sau pentru a-si "adormi" putin constiinta obosita si tulburata ... EL nu te-a tratat niciodata ca pe un second-rate!!!

EL a dat TOTUL pentru tine!!!

Bunatatea ta trebuie sa devina un mod de viata (daca nu e deja). Tu trebuie sa te asemeni din ce in ce mai mult cu cel pe care il numesti TATA! Sau poate ca asta se si vede in (la) tine. Cineva spunea intr-o imprejurare ca: "Diferenta dintre ceea ce erai ieri si ceea ce vei fi maine e ceea ce faci azi." Cuvintele astea mi se par atat de provocatoare incat nu pot sa nu exclam un singur lucru: FA DIN BUNATATE UN MOD DE VIATA!!!

Constant! Eficient! Total! Pana la capat!!!