O alta "hai-hui-eala"!

Poate ca o sa ziceti ca nu suntem sanatosi ... dar numai ce ne-am intors de la mare si ne-a cam apucat dorul de ... munte!

Am cam fost pusi absenti la capitolul asta ... si sincer atat eu cat si Kos ne-am cam dorit sa facem cel putin un traseu montan. Asa ca ... la vreo 2 zile dupa ce am revenit de la mare (nici macar nu am apucat sa despachetam tot) ... am aruncat cateva lucruri in masina si am luat drumul ... PALTINISULUI!

Vedere de pe terasa telescaunului de la Restaurantul Tiffany!

N-am mai fost de ceva vreme acolo ... vreo 3-4 ani in urma daca ma gandesc bine (tot vara) ... asa ca ne-am luat inima-n dinti si dusi am fost!

Am gasit o pensiune cu un scoring foarte bun pe booking, ne-am rezervat o camera si 3 zile legate ne-am bucurat de aerul de munte, drumetii si mancare clasa-ntai.

Am facut ceva trasee montane in cele 2 zile in care ne-am propus (unul mai scurt si altul mediu), iar Kos s-a simtit fix-exact in elementul ei (got pictures to prove it :D)!

Multumim cu aceasta ocazie patronilor/personalului de la Pensiunea RaRa pentru un sejur superb!

Cu siguranta vom reveni! CAT MAI CURAND!

Farame de istorie!

Într-o zi precum aceasta, la 19 august 1881, într-un sat din România, care nici nu era trecut pe hartă, Liveni (ţinutul Dorohoi, judeţul Botoşani) s-a născut un copil pe nume George Enescu, personaj de geniu, mare violonist, pianist, compozitor şi un excepţional profesor de muzică. A fost considerat cel mai important muzician român şi unul dintre cei mai proeminenţi muzicieni de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea. 

A fost al optulea copil al părinţilor săi, care pierduseră alţi şapte înaintea lui, el fiind singurul care nu a murit în copilărie. Copil minune, Enescu a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară încă de la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani apărea în primul său concert. 

”Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?” spunea despre sine marele om de muzica.

Multumim ca ai pus Romania pe harta! Multumim ca suntem cunoscuti prin tine!

Hai-hui (din nou) prin tara!

Am avut parte de un concediu superb.

Luna august, soare, mare, nisip si bineinteles din nou portiunea de nord a statiunii Mamaia, chiar daca acum nu mai stii cum se numeste ... Mamaia Nord, Mamaia Sat sau Navodari!

Insa asta nu prea e important.

Important e ca am avut un timp super, ne-am odihnit si ne-am relaxat la max, iar gazdele noastre au fost din nou la inaltime (multumim pe aceasta cale familiei Dinu pentru timpul excelent petrecut la Pensiunea La Tortuga!).

Cateva poze atasate. 

Pe restul le-ati vazut la timpul potrivit pe conturile de pe retelele de socializare (daca cumva nu le-ati vazut si le-ati scapat va invitam "sa bantuiti" prin profile)! 

Cuvinte si oameni demni!

Cuvinte extraordinare ... cuvinte pline de insemnatate si continut din partea unui om care a renuntat la tot pentru a fi ROMAN ... care inca daruieste tarii recunoastere internationala si nu numai in ciuda faptului ca a fost abandonat, hulit si gonit de catre ceea ce iubea mai mult. O societate care este inca in cautarea nobletii pierdute ... a identitatii uitate si a demnitatii de care trebuie sa ne reamintim!!!!!

Poate ca aceste cuvinte isi vor gasi (cel putin un mic) ecou ... in propriu-ti suflet!!!

Cuvinte atat de actuale ... 

Cine are 👂 ... stie ce are de facut!

~~~☆○☆♡☆○☆~~~

”Poți să te ocupi de orice, de politică, de industrie, de literatură... dar nu în afara credinței în Dumnezeu. Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând în secolul acesta, este pentru că s-a îndepărtat de El cu bună știință, pentru că a vrut să vadă dacă popoarele pot să supraviețuiască fără credință.

Nu, nu pot să supraviețuiască decât coborând sub condiția umană.

Când lipsește credința, nu mai poți deosebi între bine și rău. Bâjbâi, te rătăcești, azi mergi după unul, mâine după altul și până la urmă spui că nu există nimeni care să cunoască adevărul sau că adevărul nu există. 

Aștept o renaștere spirituală nu numai în România, ci și în întreaga Europă. Legile și convențiile nu sunt destul ca oamenii să renunțe le violență. Prin credință chiar datoria față de patrie ți-o îndeplinești mai tare. Eu știu că de nimic nu s-au temut mai mult comuniștii decât de credința oamenilor în Hristos. Ei înțelegeau mai bine decât toți că un om credincios este un rob mai puțin. Dacă ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai așa puteau să scoată pe oameni de sub cea mai puternică protecție.”

Regele Mihai I al României

~~~☆○☆♡☆○☆~~~

Alte ganduri ... alte intrebari!

~~~○♡○~~~

De ce nu mai (reusim/vrem sa) visam? De ce ne pierdem in noianul "obvious"-ului ce ne este indesat pe gat zi de zi? De ce preferam sa alergam zilnic intr-o directie anosta spre nicaieri, venind dinspre oriunde? Intrebari cu sau fara (un) raspuns ... sau poate (ca e) doar dorinta mea de a vedea ca lucrurile pot merge si inspre o alta destinatie ... inspre altceva ... ACEL CEVA care sa ne mentina vie umanitatea, constiinta si cugetul. Inspre acel ceva lipsit de egoism, acel ceva care sa ne determine sa nu uitam ca trebuie sa stim ca e necesar sa daruiesti acele aspecte pretioase ce adauga valoare celor din jur in mod total dezinteresat. Daruieste speranta, daruieste incurajare ... daruieste comorile si nestematele sufletului tau ... si vei reusi sa descatusezi in cei din jur torente nebanuite ...

Gandurile imi sunt oarecum intrerupte de vanzatorii ambulanti de pe plaja ... care cu glasurile lor te invita sa le cumperi produsele "porumbu' si pufuletii, covrigu' si/sau semintele ori zmeurica" ... ii privesc cum se plimba si continua "sa isi strige" marfa. Si totusi desi multi ii desconsidera sau le arunca priviri dispretuitoare ... eu le admir tenacitatea, perseverenta si dorinta de a isi implini o nevoie. Cati dintre oamenii acestia ar putea face altceva, ar putea fi altceva ... in conditiile in care cineva ar investi lucruri de valoare in ei?

E doar un alt gand!

Daca am realiza cat de important e sa stii sa fi un mentor, un prieten, un om care sa faca o diferenta (oricat de mica) in viata celorlalti ... atunci cand conteaza, in acele momente de cotitura, acele momente de tip "make it or break it"! Cat de important!!!

De ce oare nu (mai) visam???

~~~○♡○~~~