~~~○♡○~~~
De ce nu mai (reusim/vrem sa) visam? De ce ne pierdem in noianul "obvious"-ului ce ne este indesat pe gat zi de zi? De ce preferam sa alergam zilnic intr-o directie anosta spre nicaieri, venind dinspre oriunde? Intrebari cu sau fara (un) raspuns ... sau poate (ca e) doar dorinta mea de a vedea ca lucrurile pot merge si inspre o alta destinatie ... inspre altceva ... ACEL CEVA care sa ne mentina vie umanitatea, constiinta si cugetul. Inspre acel ceva lipsit de egoism, acel ceva care sa ne determine sa nu uitam ca trebuie sa stim ca e necesar sa daruiesti acele aspecte pretioase ce adauga valoare celor din jur in mod total dezinteresat. Daruieste speranta, daruieste incurajare ... daruieste comorile si nestematele sufletului tau ... si vei reusi sa descatusezi in cei din jur torente nebanuite ...
Gandurile imi sunt oarecum intrerupte de vanzatorii ambulanti de pe plaja ... care cu glasurile lor te invita sa le cumperi produsele "porumbu' si pufuletii, covrigu' si/sau semintele ori zmeurica" ... ii privesc cum se plimba si continua "sa isi strige" marfa. Si totusi desi multi ii desconsidera sau le arunca priviri dispretuitoare ... eu le admir tenacitatea, perseverenta si dorinta de a isi implini o nevoie. Cati dintre oamenii acestia ar putea face altceva, ar putea fi altceva ... in conditiile in care cineva ar investi lucruri de valoare in ei?
E doar un alt gand!
Daca am realiza cat de important e sa stii sa fi un mentor, un prieten, un om care sa faca o diferenta (oricat de mica) in viata celorlalti ... atunci cand conteaza, in acele momente de cotitura, acele momente de tip "make it or break it"! Cat de important!!!
De ce oare nu (mai) visam???
~~~○♡○~~~
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu