loading... Nuante de diversitate!
21 martie 2017 | By: Misu Radovici

Dreptul de a ... alege!

...alege sa te reinventezi in fiecare zi, alege sa fii responsabil, alege sa fi mandru de tine, alege sa fi vesel, sa faci oamenii din jurul tau sa rada, alege sa fi cald si bun...
...alege sa fii OM!
Alege sa nu te pierzi!
Tu alegi!
7 martie 2017 | By: Misu Radovici

Doar ... oportunitati!

Nu privi provocarile ca pe niste probleme insurmontabile. Incearca sa vezi dincolo de aparente, dincolo de aceste probleme. Oricat ar fi ele de mari sau oricat de mici ... tu trebuie sa intelegi un lucru: acestea pot fi (si sunt) DOAR niste oportunitati prin care iti poti intari caracterul.
Ghideaza-te dupa ... oportunitatilr de a creste, de a deveni mai puternic(a)!
#nevergiveup #nevergivein #justkeepongoing
1 martie 2017 | By: Misu Radovici

Aniversare ... literara!

Pe data de 1 martie 1837 se nastea Ion Creanga.
A fost unul din autorii interesanti care mi-a captivat copilaria tocmai pentru ca vorbea si se identifica in fiecare povestioara cu ea. Doua pasaje interesante care cred ca si pe voi v-au captivat sunt descrise de el in "Amintiri din copilarie" astfel:
~~~♡☆♡~~~
Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!
~~~♡☆♡~~~
Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe întunerec. Şi el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la “baba-oarba”, ne ridica în grindă, zicând: “‘tâta mare!” şi ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaiţul, şi tata se punea să mănânce, noi scoteam mâţele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; şi nu puteau scăpa bietele mâţe din mâinile noastre până ce nu ne zgâriau şi ne stupeau ca pe noi.
"Humulesteanul" copilariilor fericite!
Daca primul sigur e cunoscut de fiecare din noi aproape pe de rost ... cel de-al doilea poate mai putin insa nu mai putin frumos si interesant prin prisma "sagalnicei" perioade a copilariei.
Multumesc maestre ... pentru clipele minunate petrecute afundat in copilaria ta, in copilaria mea si a generatiei noastre!

Search