loading... Nuante de diversitate!
27 februarie 2018 | By: Kostinush

Fish-Lips

            

 Fish -Lips         

  
    O aratare care ne gaseste peste tot. Acasa,la servici, in vacante, printre prieteni, la film, in mall-uri ....e peste tot. 
Aceasta fish-lips  e usor de recunoscut :are doua picioare ,doua maini ,doi ochi,doua urechi ce sa mai zic totul la ea e cu...doua -in special doua buze mari ,strambe ,carnoase, pline de dezgust si scarba.  
E ca in filmele  cu James Bond, agentul ala faimos, oriunde m-as duce pe orice plai, chiar si pe fundul oceanului acolo e si aratarea fish-lips  plina de mandrie si dezgust profund cu buze strambate. Ce mai, ma simt urmarita de fish-lips si nu mai stiu unde sa ma ascund ,unde sa fug ? Cred ca o sa fac ca agentul ala englez renumit James Bond , cand vad o aratare fish-lips o sa ii spun asa, cu nonsalanta feminina de patruzeci de ani :-I'm a lady, just a lady  but you are a fish,just a fish-lips .  (no brains) 
                                                                                                                   
                                                                                                                                 PS:  Va urma.
15 februarie 2018 | By: Misu Radovici

#repost: De ce (inca mai) scriu?

In urma cu ceva ani am fost bombardat cu intrebari in ceea ce priveste motivele pentru care scriu (pe blog si nu numai). De fapt "tirada" incepuse cu mult mai inainte insa atunci IN 2014 (tot prin februarie) am avut "inspiratia" unui raspuns! Acum dupa 4 ani ... inca mai exista persoane care (se) intreaba de ce scriu ...
Si in astfel de momente cel mai potrivit raspuns ar fi un REPOST, astfel incat cei care au ratat atunci si/sau intre timp sansa unui raspuns ... sa il poata avea acum (fara a fi nevoiti a naviga prin hatisul anilor/postarilor de aici)!
Regasiti integral mai jos (re)postarea in original (fata de postarea de atunci am schimbat doar poza atasata). Postarea din 2014 se gaseste aici: De ce scriu? (Link versiune 2014) 
Cuvintele de atunci (INCA) ma reprezinta ... si, poate (sic!), chiar le inteleg/manuiesc chiar (putin) mai bine acum!
~~~
"Adesea sunt intrebat de ce scriu ... Alteori sunt intrebat de ce nu (mai) scriu. Cu alte ocazii sunt intrebat de ce scriu ceea ce scriu ... si in cateva ocazii am fost chiar intrebat de ce nu scriu mai "agresiv" sau de ce nu ma implic in anumite "practici populare".
Se pare ca persoanele din jur par a fi interesate cand de unele, cand de altele. Motivul real din spatele intrebarilor??? Cine le poate sti cu adevarat. Unii sunt prieteni apropiati si pe care ii respect si admir, altii sunt poate ceea ce numesc eu "prieteni de carton" si care sunt mai mult decat constient ca se vor "topi" la prima urma de "ploaie" sau alte astfel de "impedimente" ...
Altii poate par doar curiosi (unii poate chiar sunt).
Raspunsul la intrebarea lor ... ??? Ar putea si unul complex, ar putea fi unul filosofic, ar putea fi o pledoarie pentru scris, pentru calitatea acestuia ... ar putea fi multe lucruri. Sau ar putea fi ... pur si simplu tacere.
Ei bine ... poate ca cel mai bun raspuns pe care as putea sa il dau tuturor (indiferent de natura sau factura) ... e un citat scurt, simplu si la obiect pe care l-am citit in urma cu ceva timp, ani daca bine imi amintesc, citat exprimat de Carlos Fuentes care spunea: "Writing is a struggle against silence" (Scrisul e o lupta impotriva linistii.)

Scrisul poate deveni o lupta!

Insa poate e mult mai mult decat atat ... cine stie ..."
~~~
9 februarie 2018 | By: Misu Radovici

Ce trebuie sa-ti aduci aminte atunci cand esti inconjurat de negativitate (critica distructiva)?

Motto:Pentru a atinge imposibilul, trebuie să încerci absurdul.” (Miguel de Cervantes)
Ai grija la modul in care ... stai!!!
Auzim ca se spune de multe ori, repetandu-se aproape obsesiv: “n-ar trebui sa-ti pese (prea mult) de ceea ce gandesc/afirma ceilalti oameni.” Ei bine, marea majoritate a oamenilor ar fi de acord cu afirmatia ca e mai usor de zis, decat de facut. Pentru ca nu-i asa lumea care ne inconjoara e plina de oportunitati si de oferte in care noi ne putem compara unii cu altii prin ceea ce suntem si ceea ce facem … astfel incat ne pune in situatia de a incerca sa ne castigam aprobarea unii la altii. Dar in incercarea asta (oarecum marsava), de cele mai multe ori nu vom reusi sa atingem asteptarile celorlalti, la fel dupa cum (in cele mai multe cazuri) acelasi lucru se intampla si cu ceilalti fata de noi. Si asta pentru ca foarte rar ajungem sa “comparam mere cu mere” (ca sa folosesc un dicton popular), pentru ca de cele mai multe ori nu beneficiem decat de o mica parte a “intregului ansamblu”. Iar cand acest lucru se intampla si, mai apoi, devine rutina, zilele noastre sunt petrecute facand lucruri pe care le fac si altii sau, poate, mai rau, facandu-le pentru ca ceilalti le fac, chiar daca nu aduc nici un plus-valoare vietii noastre, ci pentru ca pur si simplu nu vrem sa fim criticati, marginalizati sau, de ce nu, stigmatizati de un sistem care incearca sa arunce lumini negative asupra tuturor celor ce nu-i “imbratiseaza” modul de a fi/actiona. Acest sistem ne va “masura” si se va masura la noi … emfazand de cele mai multe ori “beneficiile” sale fata de “neajunsurile” noastre, incercand sa se autoimpuna ca un standard pentru toti cei implicati mai mult sau mai putin in “jocul” asta … de cele mai multe ori ireal. Iar noi, vom incerca sa ne masuram fiecare cu fiecare (pentru ca asta suntem invatati) si, daca suntem destul de naivi, cu acest sistem. Iar rezultatul va fi, de cele mai multe ori, NEGATIVITATE si CRITICA DISTRUCTIVA. Si asta pentru ca sistemul nu e dispus (fiind aproape incapabil) sa se schimbe, iar cei ce au aderat cu atata ardoare la sistemul respectiv au preluat aproape identic acelasi stil si mod de abordare.
TRIST? Cu siguranta! TRAGIC? In multe cazuri asemanator cu apogeurile atinse de operele trubadurilor literari ai Greciei antice!
Si cum am putea totusi sa ne eliberam de modul acesta de a ne pasa in mod excesiv de ceea ce cred, fac sau gandesc ceilalti (sau sistemul prin ceilalti)? Ei bine, primul pas pe care cred ca trebuie sa-l facem e sa realizam ca nimanui nu-i pasa. Nu-i pasa de ce cred, simt, gandesc sau la ce aspir eu ca persoana. CHIAR NU LE PASA! Lor le pasa doar de ei, de pastrarea si prezervarea sistemului si al status-quo-ului in care se zbat sa traiasca si de la care cauta cu disperare aprobarea. Nimanui nu-i pasa de ce faci sau cum, pentru ca sunt prea preocupati si ingrijorati de propria lor persoana, de interactiunea lor cu sistemul care-i secatuieste … si caruia incearca cu disperare sa-i faca pe plac. Iar aceasta interactiune s-ar putea sa ii conduca pe un drum care sa se intersecteze cu tine … deoarece sistemul ii va scoate intotdeauna in fata, folosindu-i ca “soldatei” in acest razboi (inter/intra)personal. Si aici … in punctul asta … poti fi pus intr-o situatie dificila. Aici in punctul asta trebuie sa te cunosti foarte bine si sa fi ferm convins cine, ce esti si, de ce nu, ce crezi. Pentru ca atunci cand te afli in situatia de a incerca sa castigi acceptarea (din partea) celor din jur si cand poate ca iti e frica sa stai ferm pe principiile in care crezi si te definesc, adu-ti aminte ca taria de care ai nevoie, puterea pe care trebuie sa te bazezi se gaseste in tine, a fost pusa deja in interiorul tau!
E un fapt a carui certitunine nu lasa loc de interpretari, si anume ca imi place sa citesc, imi place sa caut informatii despre subiectele care ma intereseaza, astfel incat sa fiu cat se poate de bine documentat atunci cand abordez anumite subiecte. Asa ca am ajuns, vrand-nevrand la o lista de citate de care trebuie sa tii cont (sa-ti amintesti) cand esti inconjurat de negativitate si critici cu tenta de sabotaj (distructiva)!
Insa tin sa precizez de la bun inceput ca e o lista personala, nu e o “lege universal valabila” (si nici nu vreau sa devina), nu contine toate punctele sau aspectele ce pot fi vazute sau abordate in viata de zi cu zi … ci doar o (micro)incursiune a mea proprie in lumea cuvintelor care ma ajuta sa trec mai usor peste astfel de aspecte atunci cand aceste armate (aparent) invincibile se aseaza sau sunt asezate in linii de bataie inaintea propriei mele persoane:
~~~
1. Adu-ti aminte de acest citat atunci cand ceilalti oameni nu te inteleg (par sa nu te inteleaga):
Marile spirite au intalnit intotdeauna opozitia violenta a mintilor mediocre. Mintea mediocra e incapabila sa inteleaga pe omul care refuza sa se inchine orbeste la prejudecatile conventionale si alege in schimb sa-si exprime opiniile in mod curajos si sincer.” (Albert Einstein)
2. Adu-ti aminte de acest citat atunci cand oamenii cred ca esti nebun pentru ca faci ceea ce faci:
Nu-i spune niciodata unui tanar ca nimic nu poate fi facut (nu se poate face nimic). E posibil ca Dumnezeu sa fi asteptat secole ca sa apara cineva destul de ignorant in materie de imposibil pentru a face exact acel lucru.” (G.M. Trevelyan)
3. Adu-ti aminte de acest citat atunci cand ai vise/planuri mari:
Atat de multi oameni de-a lungul drumului, indiferent ce aspiri sa faci, iti vor spune ca acel lucru nu poate fi facut. Insa ai nevoie doar de imaginaţie. Viseaza. Planifica. Atinge.” (Michael Phelps)
4. Adu-ti aminte de acest citat atunci cand oamenii dezaproba modul tau de abordare:
Nu pierdeti energia in incercarea de a educa sau de a schimba opinii; alege-ti cu grija pasii, iar opiniile se vor schimba in mod organic atunci cand le stapanesti. Sau poate ca nu. Chiar si asa, de ce ai renunta in a face lucrurile asa cum trebuie? Fa ceea ce trebuie sa faci, fara sa iti pese prea tare daca celorlalti le place sau nu.” (Tina Fey)
5. Adu-ti aminte de acest citat atunci cand simti ca esti singur in (pe) drumul acesta:
Crede in tine si va veni o zi, atunci cand si ceilalti nu vor avea de ales, decat sa creada cu tine.” (Cynthia Kersey)
6. Adu-ti aminte acest citat atunci cand simti ca trebuie sa fii mai putin decat esti:
Nu este nimic stalucitor in a te miscora astfel incat alte persoane sa nu se simta nesigure in jurul tau. Toti suntem facuti sa stralucim, asemenea copiilor.” (Marianne Williamson)
7. Adu-ti aminte de acest citat cand toti cei din jur iti spun ca vei esua/esti un esec (un ratat):
Nu poti sa cresti si sa inveti daca te concentrezi sa gasesti pe altcineva care sa dai vina in loc sa te uiti (in primul rand) la defectele tale.” (John C. Maxwell)
8. Si daca toate acestea par a nu avea efect, atunci adu-ti aminte de aceste cuvinte:
Acum, asa vorbeste Domnul care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! "Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba, in locul tau. De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta. Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine …” – Sfanta Scriptura (Cartea profetului Isaia)
~~~
Stai ferm pentru ceva sau ... o sa cazi din orice!
In urma acestor pasaje interesante vreau sa reiterez faptul ca niciodata nu vom putea multumi pe toata lumea. E un task aproape imposibil in a incerca sa traiesti si sa te ridici la nivelul asteptarilor cuiva care intr-un final va ajunge sa te judece indiferent de ce vei face. Cand permitem celorlalti sa ne judece, sa ne trateze dupa bunul lor plac, acest lucru va afecta ceea ce facem si modul in care facem diferite lucruri. Si cand acest lucru se intampla, nimeni nu are nici un castig! Depinde de noi sa incepem sa stam fermi pentru ceea ce credem (pentru ceea ce suntem) pentru ca, din proprie experienta zic, va exista intotdeauna cineva care nu va fi de acord cu noi. Prin incercarea de a le face pe plac celorlalti pentru a fi mai bine vazuti de ei, mai bine primiti si acceptati de ei, ne spunem defapt noua insine ca noi nu suntem destul de buni si, de ce nu, ca nu meritam nimic mai mult, nimic mai bun si ca ceea ce suntem este (pare a fi) insuficient.
Cand stim cine suntem si care ne sunt prioritatile in viata, ceea ce gandesc ceilalti despre noi devine cu atat mai putin important. Trebuie, insa, sa crezi in aceste valori, in cel ce le-a asezat in fiintele noastre si ne-a modelat in mod unic … asa cum suntem! Exista atat de multi “followers”-i in lumea asta. Acest tip de oameni se simt comfortabil in rutina lor si multumiti de status-quo-ul oferit de sistemul de viata in care s-au incadrat. Insa daca vrem sa traim intr-un mod autentic si sa avem multumirea si linistea sufleteasca dupa care tanjim, fiecare din noi trebuie sa ne eliberam de vartejul acesta al multimii, sa alegem sa mergem impotriva curentului obisnuit/al obisnuitei si sa incepem sa traim … conform valorilor!!!
7 februarie 2018 | By: Misu Radovici

Daca ai stii cine esti (ti-ai cunoaste valoarea)?

Motto: "Pana nu faci pace cu cine esti, nu vei fi niciodata multumit cu ceea ce ai." (Doris Mortman)
Unde iti e ... identitatea?
Cand cineva te trateaza ca si cum ai fi doar una dintre multele optiuni pe care le are la dispozitie, tu trebuie sa ai taria de caracter prin care sa ii reamintesti cine esti si care iti este adevarata valoare (fara nici o aluzie peiorativa in sensul si/sau semnificatia acestui cuvant) ...
Si cum poti face cel mai bine treaba asta (fara scandal bineinteles)? Extrem de simplu: scotandu-te din acea "ecuatie"!
In anumite momente s-ar putea chiar sa trebuiasca sa te fortezi in a nu pune la inima toate aceste aspecte, indiferent de cat de mult ti-ar pasa. Pentru ca nu-i asa ... in anumite situatii te poti confrunta cu aspectul aproape dur al unei realitati ireale, in care tu poti insemna atat de putin (aproape nimic chiar) pentru cineva ce poate inseamna atat de mult pentru tine.
Iar in astfel de situatii, de ce te-ai umili doar pentru a ramane intr-o anumita companie care si asa fie nu te vrea, fie i-ar placea sa fi acolo insa doar pentru purul amuzament personal, de ce ai alege sa ramai undeva unde esti pastrat doar pentru a fi unul din multime ... inca o fata care sa stea in rand cu toti ceilalti pentru a hrani un "personal-ego" al unei persoane sau a unui grup de persoane? E intrebare simpla cu conotatii si raspunsuri atat de dificil de dat! DE CE?
Imi vin in minte acum cuvintele inteleptului Solomon care afirma in cartea Proverbelor urmatoarele: "Cine dobandeste intelepciunea isi iubeste sufletul, cine pastreaza priceperea va gasi ce este bine." Trebuie sa stii cine esti, trebuie sa stii cat valorezi, trebuie sa stii ca modul in care te trateaza ceilalti si modul cum se comporta/vorbesc cu (si despre) tine NU TREBUIE sa fie etalonul la care sa privesti atunci cand vine vorba despre viata ta.
S-ar putea sa fi judecat daca alegi sa iti urmezi linistea sufletului, s-ar putea sa fi acuzat in fel si-n chip de catre cei ce alegi sa ii pui la distanta fata de tine si de viata ta ... insa indiferent e cum vor reactiona ei, indiferent de cum vor aborda ei situatia si cum o vor prezenta atat tie, cat si celorlalti ... tu trebuie sa stii un lucru: NU E MANDRIE, E RESPECT FATA DE TINE! E respect fata de propria-ti persoana pentru ca adevarata ta valoare cea care este pretuita si evaluata cu un pret inestimabil iti este sufletul. Si daca in ochii Cuiva sufletul tau a avut o asa de mare valoare incat a ales sa faca INIMAGINABILUL ... atunci de ce as pretui si/sau respecta mai putin acest aspect. Ar fi oare ... CORECT? Raspunsul la intrebarea asta (oarecum retorica) va trebui sa vi-l dati singuri, desi sunt ferm convins ca unii fie stiti deja raspunsul dar va e teama sa o apucati pe drumul asta, fie altii desi il stiti ... n-ati vrea sa-l stiti, iar altii nici macar nu vreti sa auziti de asa ceva (desi citind asta deja nu mai puteti spune ca nu ati auzit/stiti).
Indiferent din care categorie faci parte (poate chiar una pe care nu am mentionat-o) ... trebuie sa te fac constient(a) de urmatorul aspect: nu te astepta sa vezi schimbari pozitive in viata ta atata timp cat in jurul tau sunt, pastrezi sau primesti doar persoane negative, persoane care te trateaza ca un cos de gunoi in care sa-si arunce mizeriile, resturile. Retine asta: tu nu esti, sufletul si mintea ta, fiinta ta nu este si nu trebuie sa fie locul in care ceilalti sa-si arunce veninul. E inadmisibil ca sa te pui full-time la dispozitia unora care vor sa fie implicati doar part-time! Insa daca vrei sa faci "greseala" asta nu te poate opri nimeni.
Insa daca stii care iti e valoarea, daca stii ceea ce ai de oferit ... atunci nici nu vei accepta sa primesti inapoi mai putin de atat, nici nu vei (mai) accepta sa fi tratat intr-un mod inferior, abuzat de oameni cu idei si viziuni strambe si obtuze, oameni care vor voi doar sa te pastreze langa ei pentru a-si satisface propiile nevoi (propriul ego) sau pentru a te modela dupa chipul si asemanarea sistemului in care sunt incadrati si pe care-l reprezinta cu atat de multa inversunare.
Imi plac asa de mult cuvintele lui E.E. Cummings care spune ca: "E nevoie de mult curaj pentru a creste (in sensul de a te dezvolta) si de a deveni cine esti cu adevarat." Sau daca aceste cuvinte ti se par prea complicate ... atunci mangaie-ti sufletul cu ceea ce spunea John Jakes: "Fi tu insuti. Mai presus de toate, lasa ca cine esti, ce esti, ceea ce crezi sa straluceasca prin fiecare fraza pe care o scrii, prin fiecare lucrare pe care o duci la bun sfarsit."
Daca ai stii cine esti ... ti-ai cunoaste cu adevarat valoarea! Dar, nu-i asa, nu poti schimba ceea ce refuzi sa confrunti!
Cu cat stii mai mult cine esti si ce vrei, cu atat mai putin vei lasa lucrurile sa te supere.


5 februarie 2018 | By: Misu Radovici

Ce este propria neprihanire si de ce este enervanta?

Motto: "Am invatat tacerea de la cei vorbareti, toleranta de la cei intoleranti si bunatatea de la cei rai." (Khalil Gibran)
Nu poti pune egal intre 2 aspecte diametral opuse!
Cand oamenii se invesmanteaza intr-o neprihanire proprie si personala, ei defapt nu incearca sa primeasca sentimentul de neprihanire de la ei însisi, ci de la tine, persoana de langa ei, omul asezat mai aproape sau mai departe de propria-i persoana. Poate cumva te intrebi cum si daca e posibil asta. Raspunsul e unul simplu: ceea ce se intampla atunci cand cineva se declara neprihanit pe baza proprie e faptul ca ei se compara in mod activ cu ceilalti si se masoara pe ei insisi ca fiind niste mai buni pastratori ale regulilor.
Atunci cand ai de-a face cu o astfel de persoana poti fi sigur, ca in orice discutie sau aspect abordat, o persoana de sine-neprihanita va deveni extrem de iritata. Si asta pentru ca identitatea lor e invelita in falsa idee ca ei nu sunt atat de rai ca ceilalti, ca altii sunt intr-o conditie mult mai rea (grea) decat a lor sau in anumite momente nici macar nu reusesc sa vada faptul ca au tendinta de a-i ostraciza pe cei de care le e teama, pe cei de care se simt intimidati, pe cei ce, de cele mai multe ori, le sunt superiori in multe din aspectele abordate.
Auto-neprihanirea sau persoana ce se autoproclameaza ca neprihanita, mai buna ca altul e persoana ce abordeaza acest mod de a fi pentru a se ridica (oarecum) in detrimentul celuilalt, prin incercarea vadita de a-l discredita, de a se sui mai sus ... prin compararea unei meritocratii cu dublu sens. Sau dupa cum spune o vorba din popor: "in critica lei, in autocritica mielusei!", iar in anumite momente nu are a face nici macar cu a fi cu adevarat drept sau neprihanit, ci doar de a PAREA si a APAREA a fi intr-o alta clasa sau categorie decat persoana de langa cu care se face comparatia. Scriind aceste randuri imi vine in minte istorioara vamesului si a fariseului de la Templul din Ierusalim. Si cat talc se ascund in acele cuvinte, pentru ca nu-i asa neprihanirea personala nu face decat sa te mute (cel putin in ochii tai) intr-o alta categorie de oameni (dar poti citi fara probleme acest cuvant la fel de usor si ca ... pacatosi), pentru ca nu-i asa tu nu esti atat de rau, tu nu ai facut atat de multe, ba chiar tu poti spune ca ai o gramada de lucruri bune de spus despre tine si ceea ce faci tu. Poate ca tocmai de aceea persoanele ce prezinta simptomele auto-neprihanirii (neprihanirii personale) sunt atat de preocupate de reguli. Regulile făcute de om sunt aproape intotdeauna concepute pentru a distinge cine reuseste sa le pastreze mai bine, incercand sa contabilizeze orecum balanta dintre + si -, chiar daca, in cele mai multe dintre cazuri, distinctiile care sunt facute sunt, si vor ramane, artificiale. Mai grav e insa atunci cand luam propriile idei si conceptii, propriile reguli si le absolutizam ca fiind cele mai si cele mai ... si le punem intr-o lumina cu tenta divinizanta, incercand oarecum sa ne justificam propriile reguli si sa le substituim celor cu adevarat importante.
Insa ... DIN NEFERICIRE ... lucrurile se masoara (sau sunt masurate) altfel ... si de catre Altcineva! Si avem atat de multe exemple ... daca am citi doar cu atentie si cu o minte deschisa pentru a intelege ceea ce este cu adevarat important.
Insa poate cel mai interesant aspect pe care-l proiecteaza neprihanirea personala (si persoanele ce abordeaza acest concept) e faptul ca ei ii vor vedea INTOTDEAUNA pe CEILALTI ca facand parte din aceasta categorie. Sau poate chiar mai mult, ii vor cataloga a fi mandri, aroganti si/sau sarcastici, fiindu-le aproape imposibil sa vada si sa inteleaga lucruri evidente din lumea care-i inconjoara.
Iar acest lucru poate deveni enervant in contextul in care ... persoanele din jurul acestui arhetip de om trebuie sa infrunte in mod constant fel de fel de abuzuri fie ele verbale, emotionale, mentale, ideologice sau de alta natura. E enervant pentru ca acest tip de persoane nu va intelege niciodata ce se petrece cu ceilalti, ce e in inima si sufletul lor ... dar vor critica si vor apasa constant ... incercand sa se erijeze in cei buni, in cei carora trebuie sa ne asemanam, in cei asemenea carora trebuie sa ne comportat, traim, vorbim, sau abordam modul in care facem lucrurile. Nu-i de mirare de ce tot mai multe persoane aleg sa se distanteze din ce in ce mai mult de sisteme ce se bazeaza pe astfel de reguli comparativ-meritocratice ale neprihanirii!!!
Trist oameni buni ... foarte trist! Pentru ca etalonul nu sunt eu si nu vei fi tu. NICIODATA!!!
Etalonul este, va fi SI VA RAMANE ... unul singur! E doar o chestiune de a intelege sau altfel spus "cine are urechi de auzit ... sa auda!"

2 februarie 2018 | By: Misu Radovici

Oglinda, oglinjoara ...

Sunt ferm convins ca majoritatea dintre voi ... sunteti mai mult sau mai putin fascinati de ... OGLINDA!
Focuseaza-te pe ceea ce vrei sa devi, nu pe locul in care esti astazi!
Ei bine, vreau sa va spun ca pe langa multele aspecte ale vietii noastre in care integram oglinda, ea poate ajuta si la aspecte care probabil nici nu le banuiti. Iar unul dintre ele este ... dezvoltarea obiceiurilor practice ale gandirii reflective!!!
Acum poate ca in mintea voastra se naste o intrebare de genul: "ce Dumnezeu mai e si asta?", iar reactiile din jurul vostru sa fie pe cat de diferite, pe atat de diverse. Dar sunt ferm convins ca marea majoritate dintre voi are doar idei vagi despre acest aspect.
Dar asta nu ar trebui sa fie un impediment mai ales daca tinem cont de un motto interesant exprimat de Karl Popper care afirma ca: “Adevarata ignoranta nu este absenta cunoasterii, ci refuzul de a o dobândi.” Asa ca hai sa ... ne uitam in oglinda si ... sa exploram putin acest aspect!
Practica gandirii mature (reflective) este un obicei ce se formeaza atunci cand te gandesti (cercetezi, inveti, planifici) in profunzime la ceea ce (vrei sa) faci si apoi in aplicarea a ceea ce inveti in urma planificarii in actiunile pe care urmeaza sa le faci. Acest lucru iti va permite deasemenea sa generezi (si gestionezi) intelegerea a ceea ce ai facut si, daca esti intelept, sa inveti ceva din experienta asta. Persoanele care folosesc acest tip de gandire reflectiva au tendinta sa fie persoane mai eficiente (si, de ce nu, eficace) decat restul persoanelor.
Poate ai tendinta de a te subaprecia ... sau crezi ca aspectul acesta trebuie sa fie neaparat unul nativ. Ei bine, NU! Nu e asa ... Nimeni, da, niciunul dintre noi nu ne nastem cu aceasta abilitate. Iar vestea interesanta pentru tine e ca acest aspect poate fi invatat, deoarece, si acesta, ca multe alte aspecte ale vietii cotidiene, este (doar) o (alta) abilitate sau, daca vreti, ca tot e la moda, skill!
Exista cativa pasi (nu singurii, pentru ca nu vreau sa transform aspectul asta in unul de tip "lege") pe care trebuie sa ii incluzi in drumul tau spre dezoltarea acestui aspect al gandirii reflective:
1.Citeste cat mai multe despre subiectul despre care vrei sa inveti sau care te intereseaza (din domeniul tau de interes)
2.Intreaba-i pe ceilalti despre modul in care ei fac anumite lucruri si de ce au ales sa le faca asa
3.Priveste si observa ceea ce se intampla in jurul tau
4.Observati emotiile, ceea ce le genereaza si modul in care trebuie (ar trebui) sa te ocupi de cele cu efect negativ-nociv
5.Discuta despre punctele tale de vedere si experientele personale cu cei din jur (pe baza argumentata si in sens constructiv)
6.Gandeste-te la ceea ce ai facut pana in prezent, ce ai invatat din toate aceste
7.Cum ai proceda daca te-ai confrunta din nou atat cu o situatie similara, cat si cu una noua, nemaintalnita pana atunci.

Chiar daca gandirea este un aspect important, e clar ca nu e singurul aspect al practicii gandirii reflective. E important sa-ti asezi bazele experientei la care vrei ajungi atat in contextul teoretic al acesteia, dar cu atat mai mult pe aplicabilitatea practica a acestui aspect.
E o lectie pe care sunt sigur ca vrei sa o inveti! Sunt sigur ca vei voi sa iti dezvolti aceasta abilitate si sa o cunosti (stapanesti) cat mai bine. De ce? Pentru ca viata iti va pune inainte un aspect interesant daca e sa ne luam dupa cuvintele lui Antoine de Saint-Exupery care spune ca “Nu cunoastem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic." Concluzie relativ ... crunta??? Poate ca da!
Se stie ca sunt o persoana careia ii plac intrebarile si de cele mai multe ori in urma intrebarilor am avut parte de raspunsuri extraordinare, asa ca permitem sa continui cu o alta intrebare ... de ce crezi ca aceasta concluzie e relativ crunta? De ce crezi ca e CHIAR asa (ca sa intaresc putin intrebarea daca, poate, cumva nu esti deplin incredintat)?
Raspunsul vine tot din lumea literelor acolo unde Gabriel Garcia Marquez afirma ca: “Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi încrederea si doar sa ai mai multa grija în cine ai încredere si a doua oara.”, iar Francois Rabelais afirma ca: “Valorezi atât cât te apreciezi.
Pffff ... what a mind job!!!!!
Ce poti face in acest caz? Cum te poate ajuta gandirea reflectiva? Te invit sa te reintorci la apectele prezentate si sa le aprofundezi. Mai mult decat atat sa dezvolti si sa pui in practica si altele conexe pentru ca asa cum spuneam nu vreau sa creez sabloane pe care oamenii sa le foloseasca drept "legi universal valabile de tip unic". E timpul sa accentuam unicitatea noastra a fiecaruia, pentru ca fie ne place, fie nu, am fost creati sa fim unici, astfel incat putine aspecte sunt "retete general valabile tuturor". Dezvolta-ti unicitatea, dezvolta-ti abilitatea de a gandi si de a aplica practice ceea ce gandesti, stii sau ai invatat, dezvolta o atitudine potrivita, corecta si morala fata de TOT ceea ce te inconjoara.
Cu alte cuvinte ... FII ORIGINAL! Oricum reflexia din oglinda e a ta proprie nicicum a altcuiva! Reversul (daca poate ti cu tot dinadinsul)? Il gasim in cuvintele lui Schopenhauer care afirma ca “Pierdem trei sferturi din noi însine în încercarea de a fi ca alti oameni.” Sau sa aratam ca altii ... sau sa ii imitam pe altii sau sa ne comportam ca altii, sa vorbim ca altii ... si lista poate continua.
Sa fii provocat in viata e inevitabil, sa fii infrant e optional.
Oglinda (reflexia si/sau reflectia) poate fi un martor tacut, un invatator si un sfatuitor excelent atunci cand in tine s-a inradacinat gandul acesta de a progresa, de a creste! Cum poti face asta? Ia ca sfat, printer altele, si cuvintele lui Seneca a caruia afirmatie poate fi, in acest context, absolut geniala: “Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun si primeste-i pe cei care, la rândul tau, îi poti face mai buni.
15 ianuarie 2018 | By: Misu Radovici

Mai amar sau mai bun (Bitter/Better)

Viata te conduce de multe ori pe un drum pe care nu o sa ai parte doar de lucruri si aspecte "roz". De multe ori te vei lovi de circumstante peste care poate ca vei reusi sa treci mai usor sau iti va fi mai greu. Vei acumula oboseala, stress, vei fi demotivat ... vei fi facut sa te simti inutil si minuscul. Te vei lovi de diferite tipuri de abuzuri (emotionale, verbale sau poate chiar fizice). Vei experimenta oarecum ceea ce spune o zicala de peste ocean "Life throws you a curve ball" (Viata iti arunca o minge cotita). Si cand asta se intampla ai doua variante: devii mai amar sau devii mai bun. "Bitter or BETTER" dupa cum ar spune confratii nostril ... americanii!
Nu am "retete magice" pentru a te ajuta sa scapi de situatia asta, nu cunosc metode in "x pasi" pentru a depasi situatiile de genul asta, insa stiu un lucru. Conteaza extraordinar de mult atitudinea si modul in care te vezi in lumina tuturor acestor aspecte.
Nu lasa adversitatile sa te demotiveze, nu renunta in a te vedea dupa adevarata identitate pe care o ai. Nu trebuie sa cazi prada disperarii si sa abandonezi lupta de a ramane persoana care esti menita sa fii. Nu trebuie sa te lasi cuprins de deznadejde, nu trebuie sa capitulezi in fata tristetii. Nu trebuie sa te lasi purtat de valul parerilor pe care altii le au despre tine. Oricum in ziua de astazi e o raritate omul care inca mai crede si e dispus sa investeasca timp si resurse in cei din jur.
E nevoie de mentori. E mare nevoie de mentori! Si asta pentru ca exista multi "prinsi de razboi" in aceasta lupta oarecum inegala. Pentru ca nu-i asa cum ai putea face fata acestui tavalug, acestei "masinarii" bine puse la punct de un sistem care submineaza si ultima farama de personalitate din viata celor pe care-i prinde in ghearele lui reci si insensibile.
E nevoie de mentori care sa incurajeze dezvoltarea personala, e nevoie de oameni dispusi sa asculte, sa incurajeze si care sa fie dispusi sa caute, sa gaseasca si sa ajute la implementarea de "solutii personalizate" in functie de fiecare persoana in parte. Pentru ca fiecare se confrunta cu "afectiunea" sau abuzul lui. Nu mai sunt functionale "tratamentele generalizate" ... nu mai merg cuvintele seci aruncate printre dinti sub forma de retete "absolutiza(n)te".
E timpul sa ai abordari personale si specifice ... pentru probleme personale si specifice.
Imi vin in minte acum cuvintele faimosului antrenor de baschet UCLA John Wooden care afirma ca "Un regres poate fi considerat un setup pentru o revenire." De ce mi se par interesante pentru ca daca citesti putin mai multe aspecte din viata acestui antrenor vei putea observa ca aceasta era defapt filozofia lui personala de viata atunci cand era vorba de adversitate. Insa nu a redus aceasta filozofie doar la viata lui, ci a aplicat-o si pe terenul de sport, a implementat-o si in viata celor pe care i-a antrenat si i-a mentorat. In cartea lui "Piramida Succesului" scrisa impreuna cu Jay Carty, antrenorul Wooden descria perspectiva lui asupra adversitatii astfel: "Noi nu putem sa permitem dificultatilor sa ne descurajeze. Obstacolele din drumul nostru ne vor altera poate putin calea, facandu-ne sa trebuiasca sa le ocolim sau sa trecem peste ele, dar nu le putem lasa niciodata sa ne descurajeze sa ajungem la destinatia pe care ne-am propus-o."
O lectie invatata cu greu, pe propria-i experienta! Insa, atata timp cat o situatie potrivnica, o dificultate cu care ne confruntam E o lectie invatata ... inseamna ca nu am esuat in questul nostru, ci doar am suferit un mic ... setback!
Confruntarea cu adversitatea într-un mod pozitiv are nevoie de 2 piese primordiale. Le-as putea numi chiar pietre de capatai ale abilitatii noastre de a fi sau de a deveni mai buni: credinta si rabdarea. Fara acestea doua ... se deschide o cale haotica catre ... mai amar!
Stiu ca am mai spus (scris) asta dar pana la uma alegerea e a ta! Personala!
Sau, hai sa dam o noua conotatie care sa intareasca afirmatia anterioara. Si voi face asta folosindu-ma de cuvintele lui Josh Shipp care spune: "Tu poti deveni mai amar sau mai bun. E simplu ca buna-ziua. Fie iei ce viata ti-a pus inainte si ii permiti sa te faca o persoana mai buna, fie ii permiti sa te darame. Alegerea nu apartine destinului, ITI APARTINE TIE!"
Fii (Devino) mai bun, nu fi (deveni) ... "lamaie"!

Search