Viata e o lupta constanta! Nu poti evita lupta asta. Uneori esti invingator, alteori esti infrant! Uneori reusesti sa cuceresti reduta dupa reduta in aceasta lupta a vietii, alteori parca bati pasul pe loc intr-un punct aparent nesemnificativ. Atunci cand intervine lupta aceasta de uzura ... atunci cand perioadele de lupta (fie ea emotionala, sufleteasca, spirituala sau de alta natura) persista pe un timp mai indelungat, te vei simti obosit, asaltat de un grad mare de uzura, probleme de diferite feluri sau cu manifestari sub diferite forme.
Iti vine sa strigi, sa urli ca nu mai poti, ca te-ai saturat si ca ai vrea sa lasi totul jos.
Fix-exact in acel moment cand iti vine sa renunti, cand parca simti ca toata lumea "fuge de sub tine", esti defapt cu mult mai aproape de a-ti atinge scopurile si/sau tintele propuse. In acel moment trebuie sa continui sa mergi, sa continui sa te afli in miscare, sa continui sa muncesti si sa iti indeplinesti atributiile, una din cele mai mari fiind acea de a continua sa fii om!
Cand ti se pare ca parca ai epuizat toate ideile, defapt tu nu faci altceva decat sa te deschizi la (inspre) nou, pentru ca in acel moment defapt tu vei incerca sa gasesti alte solutii decat cele "clasice" pe care le-ai "batatorit" de fiecare data obtinand poate rezultate mai mult sau mai putin scontate. In acel moment, noi idei, noi abordari mult mai ingenioase si, in general, mult mai puternice, iti vor invada sufletul si mintea, astfel incat sensibilitatea ta acutizata de situatiile aparent fara iesire sa fie deschisa si pregatita sa le primeasca.
Continua sa inaintezi, treci peste descurajarea ce poate sa-ti cuprinda (mai mult sau mai putin) fiinta si lasa-te dezvoltat cu fiecare pas, cu fiecare idee, cu fiecare abordare ce te conduce spre o "varianta mai buna" a propriei tale persoane.
Desigur ai putea sa te opresti, ai putea sa renunti chiar in momentul in care te afli extrem de aproape de telul propus si poti sa iti spui in sinea ta ca e deajuns, ca esti multumit si cu ce ai realizat (ai atins) pana in momentul respectiv, ca ai avut batalii victorioase, ca si daca renunti pierderile nu par a fi asa mari.
DAR ... una e sa castigi cateva batalii, sa te afli aproape de tel, si alta e iti atingi scopul final propus (sau sa castigi razboiul am putea spune). Ai atat de multe motive mult mai bune pentru a te forta chiar, pe tine insuti sa continui sa inaintezi, sa mergi, sa luptiastfe incat telul principal (primordial) sa fie atins, mai ales ca daca ai depus eforturi consistente si ai raspuns unor provocari dificile, atunci nu ai nici un motiv sa te opresti. Constiinta ta nu ti-ar da voie sa faci asta!
Sunt sigur ca in acel moment crucial orice om cu toate capacitatile intelectual-emotional-sufletesti functionale (indiferent de nivel) va alege sa isi reafirme angajamentul. Sunt mai mult decat ferm convins ca si o persoana incapacitata la unul din aceste nivel va rationa oarecum logic si-si va spune ca a "investit" deja prea mult pentru a renunta, chiar daca traim intr-o lume imperfecta ... in care e la ordinea zilei sa auzi/afli ca marea majoritate a oamenilor confruntati cu astfel de situatii aleg (din diferite motive pe care cu greu le-ai putea intelege sau rezona) sa renunte si sa se lase calcati in piciore de tavalugul vietii/societatii.
Tu nu trebuie sa fii unul dintre ei. Tu nu trebuie sa te dai batut! Tu nu trebuie sa renunti!
Continua sa muncesti, continua sa lupti. Azi e o zi buna sa incepi sa faci reale progrese (chiar daca mici), asa ca nu renunta sa inaintezi!
Continua sa aduci o contributie cu semnificatie in lumea ta!!!
Nu trebuie sa uiti niciodata ca cei franti vor putea intotdeauna sa iubeasca mai tare decat majoritatea celorlalti. Odata ce ai fost in intuneric, vei invata sa apreciezi tot ceea ce straluceste.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu