Sezonul sarbatorilor de iarna s-a cam incheiat ... si desi am planificat sa scriu de ceva vreme despre subiectul asta ... nu am vrut sa fie "doar" un alt articol scris intr-o perioada in care toata lumea vorbeste despre asta ...
Ei bine, asa cum spuneam ... sezonul sarbatorilor de iarna a trecut ... si cu el a trecut (oarecum) si sezonul extra-sensibilitatilor, a extra-motivarii constiintei in a face acte de bunatate, acte frumoase pentru cei din jur ... fie ei cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Poate ca in perioada asta care a trecut ai avut o constiinta treaza, activa pentru ca, nu-i asa, in astfel de momente de extra sensibilitate acest lucru e, more then likely, posibil. Dar ... pentru ca exista un mare dar dupa toate astea ... acum ca totul s-a (cam) incheiat ... acum ... cum mergi mai departe? E o intrebare care (teoretic) ar trebui sa te framante cel mai mult ... la care ar trebui sa incerci sa cauti solutii.
Solutii care sa aduca o schimbare in modul tau de a actiona, de a privi lucrurile, de a (re)actiona atunci cand va trebui sa dai dovada ca esti mai mult decat o fiinta ce reactioneaza la circumstante exterioare ... cum ar fi cateva zile insemnate cu culoare rosie (sau o alta) in tr-un calendar agatat de un perete.
 |
| Bunatatea - un mod de viata!!! |
Anthony Douglass spunea ca: "Bunatatea nu e un act, e un mod de viata." si cuvintele astea mi se par pe cat de simple, pe atat de pline de semnificatie. Au trecut sarbatorile ... viata si-a reluat cursul normal si, poate, si de aceasta data am esuat lamentabil in a intelege adevarata semnificatie a acestora. Vom merge mai departe in anul acesta din care 1 luna aproape ca e gata ... si vom uita sa fim buni, blanzi sau sensibili si deschisi fata de semeni. Un dicton sacru spune: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau ... si pe aproapele tau ca pe tine insuti ..." Daca in vechime s-a lansat o intrebare (relativ stupida din punctul meu de vedere): "Si cine este aproapele meu?" ... ei bine astazi avem un raspuns extraordinar elaborat in jurul acestei intrebari. Elaborat, si totusi simplu (dar nu simplist).
Omul are tendinta de a fi bun ocazional.Dar trebuie oare sa fie asa? NICIDECUM! Trebuie sa faci asa cum spunea si Anthony in citatul lui ... din bunatate un mod de viata!!! Poate te intrebi insa pana unde trebuie sa mearga aceasta bunatate. Si la aceasta intrebare raspunsul pare a fi unul destul de simplu: pana acolo unde a mers EL pentru a-ti arata bunatate si dragoste tie!!! Lucrul asta e si mai valabil pentru fiecare dintre noi cei ce afirmam cu tarie si siguranta lucrul asta!!!
Poate ca din cand in cand ... cativa banuti, haine vechi sau resturi de alimente ... coroborate cu putina munca iau drumul celor care nu se afla la nivelul la care esti tu (sunt eu). Sa aiba oare EL nevoie de "resturile" sau "faramiturile" tale? Sau are EL nevoie de toate astea asa din cand in cand? EL nu ti-a dat tie, omule, din firimiturile Lui (desi ar fi imens mai mult decat ai crede), nu ti-a dat nimic doar ocazional sau in sila sau pentru a-si "adormi" putin constiinta obosita si tulburata ... EL nu te-a tratat niciodata ca pe un second-rate!!!
EL a dat TOTUL pentru tine!!!
Bunatatea ta trebuie sa devina un mod de viata (daca nu e deja). Tu trebuie sa te asemeni din ce in ce mai mult cu cel pe care il numesti TATA! Sau poate ca asta se si vede in (la) tine. Cineva spunea intr-o imprejurare ca: "Diferenta dintre ceea ce erai ieri si ceea ce vei fi maine e ceea ce faci azi." Cuvintele astea mi se par atat de provocatoare incat nu pot sa nu exclam un singur lucru: FA DIN BUNATATE UN MOD DE VIATA!!!
Constant! Eficient! Total! Pana la capat!!!
Bine te-am regasit drag blog "Nuante de diversitate "! Port cu mine in fiecare secunda comorile pe care le-am strans in fiinta mea scriind frecvent aici,conversand cu mine ,cu cerul. Raman uimita de cat de mult am strans si ce comori fara de pret. Viata mea a luat o turnura drastica in ultima perioada care ar fi de la omul in durere ,suferinta fizica fara un job ,fara o perspectiva la o persoana extrem de activa,cu doua joburi tot in suferinta fizica dar purtand cu demnitate si biruinta zilnica acest cui in trupul meu. Ma aflu intr-o stare de recunostinta si prosternere inaitea Tatalui meu ceresc pentru timpul pe care mi l-a oferit in boala. Observ acum ca in momente de maxim stres ,urgenta zilnica raman tare,chiar daca ma stresez si ma agit ( asta sunt eu o stresata de felul meu) cumva am un calm interior , merg pana la capat ,alerg ma zbat ,rezolv si ies biruitoare. Raman mirata si imi zic " who is this person ?".Eram genul de om fatalist care isi plange de mila si lasa povara jos repede. Si acum imi plang de mila ,singura , vorbesc cu mine rad de mine adeseori si merg mai departe. Pana la urma asta inseamna sa fi transformat de Cuvant. De multe ori am afirmat ca ,in momentele de stres se vede cu adevarat cine esti si asa este ,am experimentat din plin propriile mele cuvinte.De cateva zile mi s- a facut dor de timpul acesta pretios din fata tastaturii punandu-mi ordine in idei,in suflet asadar iata-ma aici. Scrisul pe mine ma ordoneaza interior ,este practic esenta a ceea ce sunt .Am constatat ca, daca nu ai pasiune in citirea 
Cuvantului ci te raportezi la EL dintr-o atitudine de cunoscator ,te apropii doar de acolo de unde stii tu,asa cum stii tu,ca si cum Cuvantul ar fi ca tine, nu te va transforma niciodata,vei ramane mereu acelasi individ,cu aceleasi frustrari ,neampliniri ...etc. Imi imaginez de multe ori cand citesc Cuvantul Tatalui meu ca sunt ca un copil in fata unui cadou mare si frumos gata sa il deschida.Incepe cu funda aceea mare si rosie ,apoi desfacutul ,trasul de hartie ,deschiderea cutiei ,bucuria si totodata entuziasmul legat de ceea ce a gasit in cadou in aceasta atitudine ma regasesc de fiecare data in relatia mea cu Cuvantul .E o bucurie in fiecare cuvintel prin care imi vorbeste Tatal meu. Imi doresc ca acest entuziasm al meu sa molipseasca pe cat mai multi ,este o relatie deosebita din care nu ai decat de castigat. E posibil ca prin aceasta transformare sa pierzi exact acele seturi de valori la care tu tii asa de mult,aproape cu dintii ,intr-o incrancenare dureroasa de multi ani insa merita sa le dai drumul ,vei primi in schimb o valoare mult mai mare ....Caracterul lui Isus Christos! Nu e ceva de lepadat . 
A inceput primavara si parca ma simt plina de energie de dorinta de a face mai mult ,de a ma implica mai mult,de a fi o mangaiere pentru cat mai multe persoane. Am facut un legamant acum ceva ani pe vremea cand eram implicata in emisiunile si activitatea RTC-ului ca, vreau sa fiu o mangaiere si inca imi doresc acest lucru sa pot atinge cat mai multe vieti prin darul acesta de a mangaia. Insa, in ultima vreme ca urmare e vietii de zi cu zi plina de cerinte,presiuni de tot felul m-am intrebat "Doamne, pe mine cine ma mangaie?",parca sa tot sustii ,sa tot dai in situatii si vieti nebagate in seama de nimeni deci fara prea multe laude umane cand, poate eu insami am rani deschise, pentru mine nu se gaseste un suflet de om sa ma mangaie,sa ma intareasca? Raspunsul a venit pe undeva sec prin sotul meu ,"pe tine(noi) te(ne) mangaie TATI!". Sincer m-am uitat asa suparata la el si parca mi-am zis in sinea mea," ei, hai lasa-ma cu astea !" Insa, acum ii dau dreptate ! Da pe mine ma mangaie TATI ! Am avut parte in ultimul timp de experiente iesite din comun , de mangaieri si intariri din partea lui Dumnezeu prin oameni si situatii la care nu m-am asteptat ,intr-un mod atat de deosebit ,de tainic incat mi-am zis "cu adevarat am un Tata bun cum nu e nimeni altul!". 
Un gen muzical care surprinde ,plin de viata de originalitate si frumusete, o pasiune pe care de mult nu am mai vazut-o. Totul a fost "la excelent!" iar cei prezenti au raspuns pe masura. O muzica demna de orice scena prin calitatea ei si membrii trupei Not An Idol in special, pot sta fara rusine langa mari nume muzicale.
Impreuna cu versetul acesta a venit la pachet din partea Tatalui meu si melodia potrivita pentru acest sezon (deprinderile de pe TC cand scriam DB-ul nu se uita prea usor :) )Versurile acestei melodii sunt atat de deosebite incat nu pot spune mai mult decat ...He Knows ..El stie :) Stie totul ,stie cat de greu iti si imi este. Stie cat am obosit stand mereu si mereu in fata usilor inchise ,fara raspunsuri, fara solutii la problemele din viata mea si a ta. Insa ne spune sa continuam sa batem,sa continuam sa Il cautam caci pana la urma El stie totul ,tot ce se intampla in viata ta si a mea, e in Mana Lui. 