De aproape o luna de zile imi staruie in minte un citat extrem de interesant si provocator ... Cine l-a exprimat? Nimeni altul decat Bill Hybels pastor senior de la Willow Creek. Care au fost cuvintele ce m-au pus pe ganduri ... Ei bine, here it goes: "Every significant vision God births in you will put your courage to the test." (Fiecare viziune semnificativa care e nascuta de Dumnezeu in tine iti va testa curajul.)
 |
| Are "directie" viziunea ta??? |
Poate veti zice ... ei bine toata lumea vorbeste de viziune intr-o vreme ca asta. S-ar putea ca unii din voi sa aveti dreptate, s-ar putea (insa) ca marea majoritate sa nici nu stiti sau sa nu intelegeti (pe deplin) conceptul de viziune.
E destul de greu sa contextualizezi termenul de viziune in orice lucrare sau business pe care vrei sa il susti sau in care vrei sa te implici. De multe ori fie exista o articulatie ambigua, generala a acesteia, in alte cazuri asa-zisa viziune e extrem de compartimentalizata si structurata in mii si mii de fatete care mai de care mai complexa, intortocheata si (in multe cazuri) semi-ilogica. Alteori, e una atat de imprastiata si lipsita de support logic mergandu-se pe ideea vechi vehiculata "unde-i mingea si gramada" in asa fel incat te trezesti de la bun inceput cu situatii extrem de complicate, ineficiente si, in general, sortite esecului in termen mediu-lung datorita faptului ca nimeni nu stie sigur ce face si toti vor sa faca de toate.
 |
| Din ce e alcatuita viziunea in care crezi/la care te raportezi? |
De ce e totusi asa de greu la acest capitol? Pentru ca indiferent in ce mediu activezi ... e o notiune relativ noua (desi contrastual, ideea de viziune e vehiculata in societate de ani buni) la nivel aplicabil. Teoretic toti stim ca orice lucru, oricat ar fi el de mic, orice lucrare, indiferent de mediul in care se aplica are nevoie de o viziune, de idei si principii dupa care sa functioneze. Credem probabil ca e destul sa stim anumite lucruri si sa aplicam retetele de succes ale altora. Ei bine, in multe dintre cazuri tocmai de aici pleaca problema. Si cand problema pleaca inca din stadiul de "proiectare" atunci "monstrul" care se naste nu poate fi numit sub nici o forma "VIZIUNE". Imi vin acum in minte cuvintele lui Brene Brown care afirma ca: "Ceea ce stim conteaza, dar cine suntem conteaza mai mult." Si cat de mult adevar se poate ascunde in aceste cuvinte. Provenim din medii diferite, ne confruntam cu probleme diferite suntem asaltati de "bombardamente sufletesti" diferite ... insa toti avem un numitor comun extraordinar: TATI!!! Ceea ce stii e intr-adevar important ... insa cine esti si cine sunt cei ce te inconjoara conteaza si mai mult!!!
Si totusi avem reactii atat de diferite cand vine vorba de a intelege "vederea de ansamblu" ... Alegem sa mergem pe "viziunea noastra", "drumul nostru", "linia sau modelul nostru" ... neglijand poate cel mai elementar aspect: interactiunea cu ceilalti, impactul pe care viziunea, DA, ACEA VIZIUNE CARE IL DEFINESTE PE EL, ar trebui sa il aiba in viata noastra si, poate mult mai important, a celor din jur. Incepem sa ne focusam atat de mult pe noi si pe "viziunea noastra" incat incet-incet ii pierdem din vedere pe cei ce ar trebui sa fie beneficiarii acelei "viziuni": CEILALTI; impactul social fiind (aproape) cvasi-inexistent sau atat de slab, de anemic incat prima "pala de vant" il spulbera fara drept de apel.
 |
| Viziunea ta trebuie sa inteleaga trecutul si sa fie ancorata in viitor! |
M-am intrebat de multe ori de ce e asa (SI INCA MA MAI INTREB). Probabil ca e tendinta noastra de a suprima ceea ce nu intelegem sau poate e doar dorinta noastra de a pastra anumite limite si de "play-it safe" ca sa zic asa. Poate ca ne dorim prea mult sa uniformizam un lucru ce a fost conceput sa fie vast si divers. Poate ca ... nu reusim sa intelegem magnitudinea VIZIUNII prezentate in urma cu aproape doua milenii. Imi plac mult cuvintele lui Craig Groeschel care spune ca: "Unitatea nu e acelasi lucru cu uniformitatea. Noi suntem puternici prin diversitatea noastra."
Poate ca asta e ceea ce ne lipseste ... abilitatea de a intelege modul in care putem fi puternici. Poate ne bazam (mult) prea mult pe ritualuri, linii, aspecte si limbaj/comportament "de lemn" pe care poate am ajuns si noi sa nu le mai intelegem sau sa le vedem rostul. Doar ca din prea mult traditionalism perpetuat dintr-o generatie in alta am ajuns sa vedem astfel de aspecte drept "legi" de tip "sine qua non" fara de care fie eu ca individ, comunitate sau societate nu mai pot trai, luptandu-ma astfel din rasputeri sa fac tot posibilul in a pastra "status-quo-ul".
Poate ca tindem prea mult sa "ii judecam pe altii dupa comportament si pe noi insine dupa intentii" asta ca sa il citez pe Stephen Covey lucru care genereaza absurditati si (in anumite situatii) "monstri".
Ce ar fi de facut in astfel de situatii (o intrebare care imi staruie in minte de fiecare data cand in fata imi sta o astfel de situatie)???
Nu am un raspuns sau o "reteta clasica" in x puncte. Dar in schimb trebuie sa spun ca stiu bine un lucru (sau mai bine zis cateva lucruri) cum ar fi: da dovada de curaj, asuma-ti respoinsabilitatea viziunii pe care o ai si in care crezi. Deasemenea fii original si nu incerca sa imiti pe nimeni sau nimic, iar ca sa il citez pe Samuel Johnson in aceasta privinta nu pot decat sa reproduc cuvintele lui care afirma ca: "Aproape toate absurditatile de comportament izvorasc din imitarea celor carora nu le putem semana." Esti cumva pus pe ganduri? Ei bine, ar trebui sa fii!!!
Un alt aspect interesant asupra caruia m-am oprit e acesta ... FII PREGATIT SA FACI FATA PRESIUNII! Tare, nu? Imi place mult exemplul pe care Wayne Dyer il foloseste pentru a exprima acest aspect ... si care face referire la ... o (mai mult sau mai putin) banala portocala: "Nu tensiunile din afara creeaza un comportament negativ. Gandeste-te ca esti o portocala. Cand o portocala este stoarsa, intreaga presiune vine din exterior, nu? Si ce se intampla? Curge sucul, nu-i asa? Dar de fiecare data cand apare o asemenea presiune, tot ceea ce iese la iveala este doar ceea ce se afla in portocala." Un exemplu simplu care te face sa te gandesti de doua ori inainte de a (re)actiona intr-un anume fel.
Privesc inspre paginile Cartii si vad persoane care nu doar ca au avut parte de ACEA VIZIUNE, ci au si imbratisat-o ... au luptat pentru ea ... si chiar daca au ajuns in situatii limita (critice chiar) nu au renuntat si nu au dat inapoi chiar daca secete, temnite, cuptoare incinse, gropi cu lei, goliati, multimi, parlamente, autoritati religioase sau chiar proprii imparati ai timpurilor in care au trait le-au stat impotriva. Asta da dovada de curaj nu? Si cu ce pret in cazul unora dintre ei!
 |
| Spre ce viitor te conduce viziunea pe care ai imbratisat-o/pe care o sustii? |
Intrebarea care se pune acum insa e ... what about me? Da, chiar asa cum ramane cu mine (sau de ce nu cu tine)? Cum as (ai) raspunde la o ASTFEL de viziune? Cat de mult m-as (te-ai) lasa provocat? Pana unde as (ai) fi dispus sa mergi? Intrebari multe ... raspunsuri diverse insa ceea ce ramane e afirmatia de la care am pornit aceste ganduri: "Fiecare viziune semnificativa care e nascuta de Dumnezeu in tine iti va testa curajul." (Bill Hybels)
Care e provocarea in dreptul tau azi? In ce iti testeaza Dumnezeu curajul?
