Citeam aseara pe un site crestin in limba engleza o provocare lansata de un fratior de-al nostru. Referirea pe care o facea el ... ne trimitea la predica de pe munte tinuta de Isus si nu se referea atat de mult la beatitudini ... ci la a-i iubi si a ne ruga pentru cei ce ne fac in mod constant, voit si vadit zile amare (asta ca sa nu folosesc alte cuvinte) ... De la gandul acesta ... mi-am adus aminte de un citat pe care l-am citit in urma cu ceva timp si care, culmea, a fost folosit si intr-o prezentare la o sesiune de training ... in mediul in care imi desfasor munca. Am ramas putin surprins sa vad cuvintele lui Gilbert K. Chesterton intr-un astfel de context. Mesajul insa a fost extraordinar daca stii sa il valorifici pentru ca aceste cuvinte a lui exprima cateva concepte crestine extraordinare: “A iubi înseamna sa iubesti ce e de neiubit. A ierta înseamna sa ierti ce e de neiertat. A crede înseamna sa crezi ce e de necrezut. A spera înseamna sa speri când totul pare fara speranta.”
Luate in context cele doua lucruri ... a iubi si a te ruga pentru cei ce-ti vor raul si indemnul lui Gilbert ... ne pun in fata unui lucru extrem de provocator.
Pot eu oare face asta? Pot eu sa iubesc si sa ma rog pentru cei ce-mi fac/vor in mod constant raul? Pot eu oare iubi ceea ce in mod normal e de neiubit? Dar ce anume e oare de neiubit ... de neiertat ... de necrezut sau de nesperat?
Sa fie oare oamenii din jurul nostru? Sa fie situatiile in care suntem pusi? Provocari si provocari ... ganduri si ganduri ... intrebari si ... posibile raspunsuri.
E clar ca pe cei din jurul nostru ar trebui sa ii iubim indiferent de conditia lor sau de modul lor de raportare la noi. TATI asta a facut din momentul 1. Desi noi eram de vina, desi noi pacatuisem in mod constant impotriva LUI (si poate inca o mai facem) ... ne-a iubit pana intr-acolo ca L-a dat pe Isus pentru noi. EL a fost demonstratia suprema a dragostei LUI ... revelata noua, iar in acest context parca ceea ce spune Gilbert sau ceea ce spunea Isus nu mai e chiar asa greu de indeplinit. Si stiti de ce? Pentru ca daca acest Isus care ne-a iubit, care a ales crucea pentru mine si pentru tine ... daca ACEST Isus s-a nascut in tine, traiest in tine ... e viu si activ in viata ta ... atunci actiunile tale ... vor capata aceasta identitate pentru ca EL face doar ce-L vede pe Tatal facand, si spune doar ce-L aude pe Tatal zicand ... EL NU face nimic de la EL.
Nu a facut-o in vremurile biblice nou-testamentale ... nu o face nici acum. Singura diferenta intre cele doua ipostaze ... I s-a dat toata puterea in cer si pe pamant. Nu ca nu ar fi avut-o sau ca nu ar fi putut-o folosi ... si atunci ... doar ca scopul era altul. Acela de a aduce salvarea, de a iubi ceea ce era de neiubit, de a ierta ceea ce era de neiertat ... de a aduce credinta si speranta ... celor care le lipsea.
Poti si tu face asta? Poti si tu sa iubesti ce e de neiubit, sa ierti ceea ce e de neiertat ... poti tu aduce credinta si speranta celor ce nu le au? Stii tu cata nevoie e de aceste lucruri? Raspunsul la aceste intrebari il poti da doar daca EL e parte integranta din viata ta ... S-a nascut EL in tine? Traieste EL in tine?
Daca poti face ceea ce ne indica Gilbert in putinele lui cuvinte ... atunci poti spune ca acest lucru este o realitate, iar daca crezi ca nu ai asa de multe de oferit ca si EL ... atunci poate ca ti-ar prinde bine cuvintele lui Emily Dickson care spunea urmatoarele: “Daca voi putea vreodata sa alin suferinta unei inimi, atunci nu voi fi trait în zadar. Daca voi sadi speranta unei vieti, ori voi salva o biata pasare ranita, atunci nu voi fi trait în zadar.”
Ai astazi o provocare imensa ... O accepti?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu