Abordari ale vietii ...

Ce este viata? Cum o abordezi? Cum te raportezi la ea ... la cei din jurul tau? Ce principii iti ghideaza viata si cat de mult esti dispus sau dispusa ca sa "investesti" in viata ... in viata ta sau a celuilalt ...
Recent am primit din partea unei persoane un mesaj offline pe Y!Mess ... care hai sa spunem ca mi-a dat de gandit ... e o intamplare scurta ... pe care va las sa o cititi in liniste si apoi sa trageti concluziile ... voi singuri-singurei ... Insa inainte de a "arunca judecata" asupra unuia din personaje ... hai sa luam "oglinda" vietii personale si sa vedem unde ne situam ... suntem gata sa "daruim" cu orice cost si orice repercursiune din dragoste si pentru ca am face orice ca cel sau cea de langa noi sa fie mai mult decat fericita ... sau dand dovada de cel mai josnic egoism ... primim totul ca si cum ar fi un lucru meritat si plecam mai departe fara sa schitam un gest de multumire sau de apreciere ... Istorioara asta vorbeste de 2 oameni ... unul care daruieste si unul care primeste ... vorbeste de o dragoste si de un sacrificiu ignorat ... insa deasupra acestei povesti este "povestea suprema" in care Dumnezeu a daruit, jertfindu-se si coborandu-se pentru ca eu si tu sa putem beneficia de ceea ce ne lipsea intr-un mod acut ... 
Hai sa avem grija la reactia noastra ...
Si acum istorioara ...

"Era odata o fata oarba... si ea s-a izolat de toti si toate... nu vroia sa stea cu ea decat prietenul ei. -„ Tot ce-mi doresc mai mult e sa pot vedea lumea din jurul meu”, spunea ea... -„Vrei sa te casatoresti cu mine?” i-a propus intr-o zi baiatul... -„Nu ma voi casatori daca nu pot vedea...” ...La ceva timp, pt fata a aparut o pereche de ochi donati... a putut vedea si in momentul cand s-a uitat la prietenul ei a vazut ca si el este orb... -"Nu ma pot casatori cu un orb"... a spus fata si s-a intors sa plece... Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit : Sa ai grija de ochii mei te rog ..."

Neale Donald Walsch scria in cartea lui "Conversatii cu Dumnezeu" in volumul 1 ca: "Salvarea voastră nu se află în acţiunea altuia, ci în acţiunea şi reacţia voastră." Dumnezeu a oferit lumii o cale ... insa actiunea principala nu sta in EL (care oricum a oferit lumii o cale de impacare) ci in tine (care trebuie sa raspunzi acestui "dar").

O zi frumoasa cu decizii intelepte!

Incurajare

Incepem o noua saptamina ! Vom avea biruinte sau esecuri, vom varsa lacrimi de bucurie sau de tristete , vom trece prin furtuni sau vom avea cer senin , cu toate acestea sa nu-l uiti pe Dumnezeu! Ramii copilul lui Dumnezeu , odihneste-ti sufletul in Christos.

DANS

Am intilnit acum nu de mult intrebarea - DE CE PLEACA TINERII DIN BISERICA ? _ si sincer raspunsul dat m-a cam nemultumit dar respect parerea fiecaruia. Acesta intrebare totusi nu m-a parasit si m-am tot gindit DE CE? . vad ca tinerii sunt acuzati in fel si chip cum ca le place distactia si de aceea pleaca , ca le trebuie programe , ca le trebuie muzica cu tenta lumeasca si merge acolo unde se pot manifesta intr-un mod lumesc si multe alte lucruri de genul asta. Ma doare sa vad atita lovire din partea celor "maturi' asupra tinerilor, mult prea multa. De ce pleaca? va pot da un raspuns simplu de tot - pentru ca nu sunt iubiti- de aceea ! Tinarul are forta aceea in el de a respinge fatarnicia , compromisul, lucrurile care se fac pentru ca trebuie. fara tineri in biserica aceasta este o biserica moarta. Unii au impresia ca trebuie sa faca un compromis ca sa ramina tineri in biserica ca daca nu le dai ce vor ei se razvratesc si mai stiu eu ce. Se pun canoane pentru a darima parca cu interes aceasta forta care este motorul bisericii de a o denigra prin toate mijloacele posibile de a o aduce la linia care convine. Daca nu iubim acesti tineri si nu ii respectam ii pierdem si pe cei care mai sunt iar DOMNUL nici nu va mai aduce altii. Pentru ca sa nu ne culcam pe o ureche nu noi facem lucrari mari cel care ii cheama este DUMNEZEU si nimeni altcineva iar daca noi ii pierdem suntem direct raspunzatori pentru eaceasta pierdere a lui DUMNEZEU. Daca tie cineva iti incredinteaza cineva o suma de mare valoare si tu o pierzi crezi ca iti va mai incredinta a doua oara ? SA nu ne inselam singuri! DUMNEZEU nu pierde nimic niciodata. Sa fim oameni si sa ne aducem aminte ca si noi am fost tineri. Eu cred ca poate fi si " distractie" in tabara lui DUMNEZEU si pentru acest lucru va dau un mic exemplu care nu vine din lumea aceea libera pe care o tot acuzam noi ca sunt prea libertini in credinta ci dintr-o cu totul si cu totul alta lume mult diferita de tot ce stim noi sau cunoastem sau credem ca cunoastem.

It's Gonna Be Alright-Dennis Jernigan

O sa fie bine

Esti ingrijorat de ziua de miine? De ce vei fi? Sau cum vei fi? Te uiti in jurul tau si nu stii ce se intimpla? TE simti ratacit prin lumea asta? FII un copil ! Ramii un copil! Copilul lui Dumnezeu si totul o sa fie bine o sa fie OK caci esti copilul lui Dumnezeu ! NU UITA ASTA ! Lasa mina ta sa se odihneasca in mina lui Dumnezeu in mina Tatalui tau si pina la urma o sa fie bine.

Remember ...

Nu uitati de provocarea de ieri referitoare la:

Ce inseamna pentru tine maturitatea/maturizarea ca stare/proces?

Poti sa lasi un comment prin care sa-mi spui ce inseamna pentru tine fie aici sau, daca nu (pentru ca vrei sa-ti mentii "anonimatul"), eventual un mesaj pe Y!Mess sau Skype (pentru cei care aveti ID-ul)...

IUBIRE

Te simti iubit? Zilele acestea am vorbit mult despre iubire si cum ar trebui sa fie ea in vietile noastre, Poate fi un subiect plictisitor dar cerceteaza-te sincer la aceasta intrebare. Meriti sa fi iubit? Ce crezi tu ca trebuie sa faci ca sa fi iubit? Poti pune celor din jurrul tau reguli prin care sa fi iubit? Multi dintre noi nu ne dam seama de aceste intrebari in viata noastra . Si poate raspunsul la aceste intrebari ne afecteaza in mod real daca suntem iubiti sau nu . Dar chiar avem nevoie de iubire daca e asa de complicata? Nu e mai bine sa fi tu singur?Tu cu tine; fara complicatii , fara batai de cap ,fara renunatri la Eul tau nu e mai bine in zona ta de siguranta? TE SIMTI IUBIT ?

Provocare ...

Astazi va lansez o provocare ... 
Se discuta mult despre maturitate si maturizare ... 
Se dau diferite definitii ... fiecare incearca sa gaseasca o cale optima inspre a atinge acest tel ... 
Provocarea mea pentru voi astazi este urmatoarea:

Ce inseamna pentru tine maturitatea/maturizarea ca stare/proces?

Eu am gasit un citat care mi se pare interesant si pe care il gasesti AICI.

Chestii sensibile ... poate prea sensibile ...

Viata e un lucru atat de fragil ... poate prea fragil cate o data ... atat de fragil ca nici macar nu ne dam seama de asta ... Viata ne invata ca ar trebui sa avem ... "auzul fin" ... De ce? ... Atunci cand ai "auzul fin" poti auzi suspinele sufletului celui de langa tine care poate isi traieste drama izolat si in tacere ... poti sa auzi soaptele inimii care te cheama sa ii oferi un strop ... o picatura de simpatie, dragoste sau mangaiere ... Atunci cand ai "auzul fin" poti sa te dovedesti a fi sensibil si marinimos fata de cel cazut si vei putea actiona fara sa te gandesti ca poate, printr-o oarecare circumstanta, cineva, candva iti va recunoaste meritul sau vei primi "uralele de pe prima pagina" a celor care te inconjoara. Cel cu "auzul fin" si sufletul sensibil stie caci la fel ca si in cazul lui Isus ... uralele sunt pentru o clipa ... insa natura umana se dovedeste a fi extrem de schimbatoare ...
Iti doresti sa ai acest "auz fin"? ... Nu e un lucru extrem de greu ... Stii insa ce implica ...??? Probabil ca da, probabil ca nu ... Isus a avut "auzul cel mai fin" ... a fost insumarea acelor actiuni, sentimente, ganduri si fapte care, prin simplitatea lor complexa (sau sa fie oare complexa lor simplitate ... ) ne confera acum prin EL ... dreptul de a fi ca EL ... insa acest lucru nu ne confera doar un drept ... acest lucru ne si obliga. Ne obliga sa fim ca EL ... ne obliga sa avem, astazi poate mai mult ca oricand, "cel mai fin auz" ... 
Nu uita viata e fragila ... si in fragilitatea acesteia ai nevoie de Dumnezeu care sa fie Restauratorul tau ... si de "samariteni milosi" gata sa plateasca pretul "auzului fin" ... 

Viata ...

Citeam recent un pasaj despre viata si el spunea cam asa: "Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim." iar aceste cuvinte m-au condus inspre cateva ganduri ... pe care vreau sa le impartasesc aici ...
Viata noastra ... ce este oare ea ... O clipa intre doua puncte? Un abur intre nastere si moarte? ... Poate ca viata noastra e reprezentata printr-o clipa sau un abur ... insa ea insumeaza gandurile si faptele noastre, sentimentele si nazuintele noastre, sistemele noastre de valori si poate cel mai important lucru ... prezenta sau absenta divinului alaturi de noi si in noi ... "Cristos in noi nadejdea slavei ..." ne spune Sfanta Scriptura. Cum altfel am putea sa ne ridicam la acea statura dorita de El si nadajduita de noi? DOAR prin Cristos ... prin credinta si har ... printr-o viata, fie ea un abur sau o clipa ... dar un abur si o clipa dumnezeiasca ... un abur si o clipa in si prin EL, o viata care sa se lase transformata si care sa transforme in mod constant in lumina si "flacara" intreaga noastra fiinta si prin aceasta transformare sa stam ca o marturie divina vie pentru cei din jurul nostru ...

O saptamana sub calauzirea si binecuvantarea lui TATI!

Remember ...

Acum ca m-am deprins cu scrisul iata ca revin cu alte ginduri pentru cei care vor sa se bucure de ele. M-am gindit acum zilele astea la inaintasii credintei mele si in special la unul anume si ca sa zic asa de la cel de la care a pornit miscarea penticostala si pe urma charismatica si acum bisericile libere care se manifesta intr-un mod asemanator. Si acum sa va spun de ce m-am gindit sau de ce Dumnezeu mi-a reamintit anumite lucruri- Domnul mi-a adus inaintea ochilor mei spirituali acel sclav negru cel mai umil om din toate paturile sociale stind pe pragul bisericii afara pentru ca inauntru nu avea voie -era prea negru si prea scalv-. Si ce s-a intimplat? Dumnezeu l-a gasit acolo i-a gasit inima si a devenit Domnul acelei inimi si ce s-a intimplat mai departe a revolutionat acele vremuri si simtim si azi acest fapt. Nu vreau sa fiu sarcastica deloc dar vreau sa ne aducem aminte cum a gasit cu cale Dumnezeu sa lucreze afara de crestinismul institutionalizat. DE CE? Dupa hai sa spunem cu aproximatie 100 de ani mi se pare ca s-a institutionalizat si aceasta lucrare facuta prin acest umil om.Aud tot mai frecvent teorii prin care mintuirea ta persoanala se dobindeste numai daca faci parte din biserica daca te supui cu sfintenie celor care te conduc spiritual daca te impartasesti numai cu acordul lor si sub atenta privire a celor care o binecuvinteaza numai daca ai partasie cu fratii din congregatia respectiva si acum stau sa ma gindesc ce a avut omul acesta ?-sclavul acesta cite din cele care le-am enumerat mai sus erau prezente in viata lui de crestin? Nici macar nu stia sa citeasaca -deci nu prea stia Biblia . Ne incadram in niste reguli si tipare pentru ca ne aduc un confort spiritual dar oare Dumnezeu este in aceste limite in aceste reguli? Nu sunt impotriva Bisericii sau a partasiei cu fratietetea dar s-a transformat intr-o institutie care trebuie sa functioneze si care trebuie sa dea roade fara inimi predate cu adevarat . Mintuirea mea nu e legata nici de biserica nici de frati nici de orice altceva este intre mine si Dumnezeu si intre tine si Dumnezeu. In momentul in care simti ca ti se impun nishte reguli spirituale dupa care trebuie sa te ghidezi ca sa fi mintuit e o problema .Biserica trebuie sa te indrume sa-ti aline suferintele sa te mingiie -nu sa iti impuna . E momentul sa ne trezim din acest confort spiritual in care ne complacem cu totii. DUMNEZEU a facut lucruri mari cu un singur om - un sclav negru_ fara sa apartina unei biserici fara sa aiba un pastor sau chiar acele partasii despre care tot vorbim si cu care ne tot laudam si care sunt pe zi ce trece tot mai seci. Si in sprijinul acestei idei am pus si un videoclip asa ca sa ne ducem cu gindul la acel sclav negru- fratele nostru- despre care se vorbeste cu atita patima si care din pacate a devenit o institutie.

Impresii ...

Multe persoane dragi mie m-au rugat sa spun si eu citeva cuvinte dar la mine citeva inseamna pagini . Incerc totusi sa ma rezum la citeva ginduri cu care am venit din minunatul concediu de care am avut parte.Mi-am dorit sa stau la marginea apei si sa aud valurile mereu si mereu si asa a fost fara galagie ,fara muzici de tot felul o liniste deosebita eu si marea de care sunt indragostita de cind eram mica -micuta.Aceasta dragoste a mea in ceea ce priveste marea nu mi-a trecut nici acum. A fost ceva de vis sunetul marii si acea intindere de apa care capata culori si nuante diferite de la o ora la alta mi-au revigorat sufletul si mintea . Multi asa zisi crestini sunt tare porniti impotriva concediilor la crestini mai ales acolo unde zic ei pacatul e la culme dar eu sunt de parere ca orice om are nevoie de un timp -acolo unde i se potriveste -de relaxare mentala , sufleteasca si spiritula in acelas timp-altfel clachezi din cauza oboselii care e normala oricit am fi de buni crestini practicanti. In aceasta liniste care a venit in mintea si sufletul meu Dumnezeu a gasit cu cale sa imi vorbeasca asa cum numai EL stie sa o faca in ceea ce ma priveste. Poate unora li se pare ca m-am schimbat ca nu stiu cum sa ma ia , imi cer iertare acelora care au impresia ca am devenit mai- cum vor ei sa creada -dar nu pot sterge ceea ce Dumnezeu a pus in inima mea si tind sa spun lucruri grele pe care pina acum nu am avut curajul sa le spun. In acea dimineata m-am trezit cu acesta melodie am auzit-o in vis exact asa cum e cintata aici cu versuri cu tot- daca ma puneti sa zic versurile nu le stiu . Aceasta melodie legata cu visul pe care l-am avut mi-au dat multe de inteles si nu pot sa le scot din inima mea. Problema cea mare suntem noi - Eu si Tu nimeni nu e responsabil pentru alegerile mele decit eu si pentru ale tale decit -tu - sa nu mai dam vina pe altii pentru insuccesele noastre sau pentru faptul ca ne simtim noi rau spiritual sau alte lucruri.Problema este intre mine si Dumnezeu si intre Tine si Dumnezeu gindeste-te la asta. Este o moda acum-, altii sunt de vina intotdeauna, spre exemplu daca nu este crestere spirituala in biserica pastorul zice ca altii sunt de vina cei care nu fac ce trebuie - oare? asa sa fie? Daca ceva merge rau in viata mea altii sunt de vina -Dumnezeu, Satan cei care imi vor raul care gindesc negativ in dreptul meu sau mai stiu eu ce altceva- oare? asa sa fie? Cred ca problema suntem EU si TU . Va las cu drag si ginditi-va serios la aceste ginduri si postez si melodia cu pricina si ascultati cu atentie versurile poate va spune ceva . Va pup pina data viitoare ramineti in dragostea Domnului Isus care este o dragoste care revolutioneza nu este statica in asa fel incit sa o putem institutionaliza asa cum multi incearca de multe secole.

Pictures ...

Din minunile create de TATI ... Nu-i asa ca EL e minunat?

Astepti "ploaia"?

Jesus ... bring the rain ... El poate face lucrul acesta ... Esti disponibil(a)?

Continua sa speri :)

Speranta ... un termen atat de fragil ... un termen si o notiune atat de cautata de sufletul omenesc ...
Oricat de greu ar fi, oricat de dificil ar fi urcusul vietii ... oricat de grele ar fi poverile si obstacolele care se pun inaintea noastra avem tendinta sa credem, sa speram, sa nutrim speranta. Chiar daca sunt si momente in care poate sperantele ne sunt naruite ... totusi continuam sa speram ... continuam sa mergem mai departe. Dupa cum spunea Baruch Spinoza: "Speranţa este bucuria nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim întrucâtva." Chiar daca exista undeva in "ungherul" inimii noastre cate o umbra de indoiala ... sa ne incredem in Cel ce aduce speranta, credinta si linistea in fiintele noastre ... 
Nu uitati ... Smile, Jesus loves you!

Amintiri de vacanta(2)!

Pontonul italian din Marotta de la malul Marii Adriatice (stanga)

"Bombardierul" Misu in Ancona langa port (dreapta)
...

Kostinushu in port la Fano admirand privelistea navelor si a Adriaticii (dreapta jos) ...

A fost o vacanta frumoasa de care ne vom aminti cu placere ...

O sa incerc sa o conving pe Kos sa scrie si ea cateva impresii de vacanta ... cine stie poate ca va accepta ... :D :P ... 

Sa aiba oare nevoie de ceva incurajari? Nu stiu vom vedea :D :) ...

Amintiri de vacanta!

Asa cum promiteam ... iata ca au aparut si cateva poze :)
In poza asta (dreapta) sunt eu si Kos ... pe malul Marii Adriatice - sambata seara ...

... iar in asta (stanga) doar eu pe malul aceleiasi mari ... in aceeasi seara de sambata :P ...

Amintiri frumoase :) ...

Back again ... :)

Time to be back ... A fost o saptamana superba ... Marea Adriatica a fost superba ... soarele la fel de generos ... timpul excelent ...
O vacanta extrem extrem de frumoasa ... o calatorie la inaltme ... sper ca sa se repete si cu alte ocazie si sa fie cel putin tot atat de super ca si cea de acum :)
Vor urma si ceva poze ... insa datorita faptului ca tocmai ieri seara am ajuns nu am apucat sa le descarc ... inca :P ...
Tot ce pot sa spun e ca am vazut oameni cu adevarat bogati care nu pun atat de mult pret ca sa arate ca sunt bogati ... am vazut oameni care pot sa zambeasca toata ziua ... am vazut oameni care pot arata liniste si pace pe fetele lor ... am putut sa stau pe plaja si sa aud clopotele bisericilor chemand oamenii inspre ele ... am putut vedea oameni mergand binedispusi inspre aceste locasuri ... Nu contest faptul ca se pot gasi si acolo probleme, lupte cu traditia sau alte lucruri care pot aduce "umbre" in acest tablou ... Ca si oricare dintre noi ... "furtunile" pot veni si pot pleca si la ei ... insa un lucru imi va ramane intiparit perfect ... LINISTEA si SERENITATEA lor ...
Urmeaza si ceva poze ... in zilele viitoare ...