Ganduri din inima ...

Si pentru ca ieri vorbeam de ganduri si experiente frumoase ... si aminteam de trepte ce trebuie urcate pe "scara cerului" ... azi revin cu alte cateva ganduri referitoare la acest proces ... despre care stiam (ca mai toti dintre noi) ... dar pe care poate prea usor si prea de multe ori l-am luat dupa cum ar zice americanii "for granted" ... fara sa realizam magnitudinea sau importanta efectuarii corecte si mature a fiecarui pas a fiecarei trepte in parte.
Era dimineata de duminica ... era deja ora 11 ora la care incepea studiul ... trecusera vreo 5, maxim 10 minute din introducerea pe care Mitrut si-a propus sa o faca la tema taberei si la ceea ce urma sa discutam in celelalte zile ... si, deja, in mintea mea ganduri si soapte se "rostogoleau" incercand sa-si faca loc inspre mintea, inima si duhul meu ...
De obicei nu e ceva neobisnuit pentru mine asta ... insa ceva tainic, molcom ... si tandru ... ma invaluia ... soptindu-mi extrem de simplu dar deosebit de deosebit ... "Esti copilul Meu si te iubesc!" ... Realizam ca TATI imi spune cuvintele astea ... realizam ca ma aflu in prezenta unui Dumnezeu care ma iubeste, imi poarta de grija ... si care se atingea de mine ... la toate nivelele.
Si in toate acestea ... cuvintele sub forma de ganduri veneau unul dupa altul ... intr-o ordine imperturbabila si extraorinar de fluent ...
In ziua aceea mi s-a reamintit faptul ca: "... plenitudinea se obtine la capatul superior al treptelor pe care eu le urc. Doar ajungand si pasind pe ultima treapta voi ajunge sa spun ca ma ridic la rangul de OM impus de Cel ce a dovedit ca este si ramane OM prin faptul ca le-a urcat pe rand si pe toate inaintea mea. EL nu-mi va imputina treptele, nu va spune niciodata ca treapta la care am ajuns e destul ... ci imi va da resursele necesare sa merg pana la capat. Sacrificiul divin a fost facut dezinteresat, deoarece nu a cautat favorul nimanui ci a cautat sa daruiasca acest lucru ca un favor. EL nu a cautat sa placa si sa se rezume la societatea in care a trait si actionat, ci a incercat sa transforme indivizii si societatea la si dupa standardele LUI. Tocmai de aceea in lumina acestor lucruri ... trairea crestina trebuie sa fie caracterizata de verticalitate. Verticalitatea trebuie sa existe pentru ca altfel ne vom tarai doar prin noroi ... fara o tinta si un scop anume."
A fost debutul unei saptamani fantastice ... a unui timp binecuvantat alaturi de TATAL meu.
MULTUMESC!