Inceput de toamna ,.... si imi pare ca tot tumultul caldurii de peste lunile de vara ...incepe usor ,usor sa se stinga sub o adiere blanda ....materna ...a acestui anotimp.Este anotimpul meu preferat ..cu mirosul imbietor de struguri copti...,de vinete sfaraind pe sobe...de ..dulceturi fel de fel.
E un sentiment de impacare...anul isi da roadele lui ...dupa o mare batalie...sii parca imi vine sa recitesc o carte veche..draga mie in copilarie..o citeam de fiecare data pe vremea asta...o carte deosebita..tandra,romantica chiar "La Medeleni" ....hmm, nu stiu cati dintre voi ati facut cunostinta cu ea ...daca nu, va invit sa o cunoasteti mai indeaproape.
Pentru mine(Kos) ....ultima perioada de timp acordat vietii mele ....a fost si este inca o perioada de liniste ,pace,...de cugetare inaintea Celui Preainalt si Ii multumesc pentru aceasta ...nu pot exprima prea mult inca in cuvinte scrise sau vorbite din ceea ce El lucreaza in interorul meu.
Insa am avut o experienta placuta si nu numai in urma cu ceva timp la tara ...la origini cum se spune ...la bunica mea.Am trecut prin experiente deosebite,intr-o comunitate mica...dar luptatoare care a trecut de-alungul anilor..prin multe ,multe greutati.Insa mai mult decat racoarea de munte si aer proaspat am luat parte la serviciul religios dintr-o biserica micuta....atat de draga mie si m-am simtit atat de coplesita de amintirle din copilarie ....de momentele petrecute de mine ,copil fiind in acea mica biserica.
Insa ce m-a lovit si mai mult a fost ...o excursie la o alta bisericuta mica dintr-un sat apropiat ...,locul de provenienta al bunicului meu...,loc, unde, nu am fost niciodata pana acum , intr-o casa la o sora... cativa frati , ne-am bucurat mult ...atat de mult ,dintr-o data am simtit ca sunt crestin intr-o lume ostila asa cum cred era biserica crestina la inceputurile ei acel aer de misiune nu de program de biserica ,ca port cu mine o comoara nestiuta si pretioasa pe care lumea nu o are.
Am intalinit un om tare in varsta ,veteran de razboi ca si bunicul meu ,cu schije ramase in el ca si bunicul meu ,cu dureri pe care le poarta de o viata ,cu o minte atat de vie si de lucida incat m-am simtit rusinata eu ....omul modern.
Dintr-o data de nicaieri sora in casa careia se tine adunarea...imi arata o carte...si ma intreaba ..."stii ce e asta?",mi-a sarit inima din piept ,dar nu am apucat sa ii raspund ,ca, imediat a si deschis la prima pagina si imi arata cu degetul ..."vezi asta a fost cartea de cantari a bunicului tau "..uite scrie numele ,anul ....mi-a facut-o cadou cand m-am botezat!"
Cu greu m-am stapanit sa nu lacrimez...hmm...sigur ca o cunosteam ,am cantat de atat de multe ori din ea ,am vazut scrisul si acel suflet in fata mea veteran de razboi la fel ca bunicul meu dornic de fiecare data sa spuna unde a luptat si ce "medalii de onoare" poarta de o viata in trup.
O alta femeie din sat m-a intalnit si in lacrimi a inceput sa imi spuna ...cum a ajutat-o bunicul meu ...
Am inteles ca ...noi ca si fiinte cu personalitate ....nu suntem numai noi ..."eu-l" acesta la persoana intai...ohh nu chiar deloc,... ci suntem vrem nu vrem ,ne place nu ne place un amestec din inaintasii nostri ,strabunici,bunici ....fiecare generatie din familia noastra are cate o particica in noi ,hmm ,m-am intalnit cu o legatura familiala ca sa spun asa mai in varsta ,care m-a tot studiat ,sigur nu m-a mai vazut de mult.. dar , a avut aceasi replica ca si acum multi ani "hmm dahh semeni cu buna-ta Ana".
Da !..seaman cu "buna ANA" care de fapt era strabunica mea pe care am avut sansa sa o prind in viata si sa o iubesc cel mai mult ,parintii mei au marturisit ca , la moartea bunicii mele Ana desi aveam doar 4 ani nu ma puteau desprinde de langa sicriul ei,ba mai mult am avut tentative de a ma ridica pe varfuri si chiar daca se putea sa intru in sicriu sa o pot vedea mai bine.
Nu sunt numai eu...,in mine traiesc strabunii mei ,acel aluat din care suntem facuti cu bagajul celor dinaintea noastra,cu sperantele lor de viitor ,cu binecuvantarile care ni le-au lasat in viata ...sau nu.
Suntem la randul nostru responsabili pentru ceea ce suntem ..,pentru ca ceea ce suntem, acum... oameni binecuvantati de Dumnezeu sau nu ,pana la urma se va reflecta in generatiile care vin dupa noi .
Am inteles ca nu avem responsabilitatea a ceea ce suntem nu doar pentru noi ci si pentru cei care vor veni dupa noi ,le vom transmite din bagajul nostru mai departe ,din caracterul nostru.
Mai avem responsabilitatea si pentru cei care au dat ce au avut ca sa fim noi ceea ce suntem acum,sa ne aducem putin cate putin aminte de ei, oricat am incerca sa ignoram acest adevar el oricum exista.Iar Cuvantul Domnului intareste pe undeva daca nu mai mult ....gandurile mele de astazi...stim, cred cu totii cand se mentioneaza de binecuvantari care merg pana la o mie de generatii ,iar blestemul pana la patru generatii....e inca valabil sa stiti !
Port si porti o mare raspundere pentru ceea ce esti acum ,pentru neamul tau care va veni dupa tine. Gandeste-te la posibiltatea aceasta ...nu este totul aici si acum doar pentru mine ,e mult mai mult de atat.
Cum crezi ca vor fi ...generatiile urmatoare prin tine?...binecuvantate sau blestemate? Tu alegi !
In ultima vreme tot mai mult in jurul meu ... apar modalitati de abordare si exprimare oarecum ciudate. Intotdeauna am evitat (si o voi face si in continuare) ... subiectele de scandal ... subiectele care sa nasca controverse si limbaj care nu ar face cinste unui "print al cerului". Ciudat nu, cum lumea crestina abordeaza scandalul, limbajul oarecum trivial si cum toti acesti oameni se palmuiesc virtual intr-un mod care ar face orice obraz cu cat de cat bun simt sa roseasca doar la gandul ca asa ceva ar putea fi posibil. Dar probabil ca asta e rezultatul a mai multi factori ... si din principiu pe care mi l-am stabilit nu ma voi apuca sa il disec si sa il abordez, ci ma voi limita la cu totul si cu totul altceva.
