loading... Nuante de diversitate!
7 februarie 2016 | By: Misu Radovici

Omul intre indiferenta, ignoranta, frustrare si panica!

   Sunt din ce in ce mai uimit de comportamentul uman, de manifestarile acestuia ... de modul in care, cu nonsalanta trece de la o stare la alta ... Insa in loc de progres ... progresul e doar intr-o panta descendenta, de-a dreptul vertiginoasa, iar starile prin care el, omul (si de ce nu societatea acestei tipologii umane), trece. De cele mai multe ori indiferent, apatic, chiar traieste cu nonsalanta unui individ pe care nimeni si nimic nu-l poate misca din rutina zilnica a nepasarii in care se scalda. Si trece astfel o zi, o saptamana, un an ... iar panta pe ca s-a inscris omul (societatea) aluneca incet-incet intr-o ignoranta crasa. Toate astea pana intr-o zi ... cand printr-o minune am zice (cel putin asta pare a fi tentatia) ... omul nostru da semne de viata. Insa cand colo ... surpriza ... viata la care pare sa se trezeasca omul (societatea) ... e doar o crunta si inegalabila frustrare. Frustrat pe sine, frustrat pe cei din jur, pe societate, pe toti si pe nimeni anume ...
   Cat de crunt trebuie sa fie un astfel de moment! N-as vrea sa prea fiu prin preajma cand un astfel de "awakening" se produce. Si asta nu ca mi-ar fi teama, ci pentru ca pur si simplu stiu unde duce o astfel de stare. Am vazut-o de prea multe ori in jurul meu. Ce produce in ultima instanta atat indiferenta, cat si ingnoranta si frustrarea? Care e rezultatul? PANICA!!! Iar atunci cand omul intra in panica ... greu mai poti intelege ceva din ceea ce spune, face sau ce e, devine el. Mult ar spune ca toate reactiile astea vin din teama omului de a nu esua. Oamenii, insa, nu se tem de esec. Oamenii se tem de responsabilitate. Lor le este frica sa isi asume responsabilitatea alegerilor pe care le fac. Oamenii nu pun atat de mult la suflet esecurile atata timp cat il pot "pasa" in carca altuia. Responsabilitatea e cea care ne sperie. De aceea iubim sa alergam inainte si-napoi, incoace si-ncolo intrebandu-i pe toti ce si cum sa facem. Nu pentru ca am vrea sa facem in cel mai desavarsit mod lucrurile asa cum ar trebui ele facute, ci pentru ca incercam cu disperare sa evitam sa fim singurii responsabili in cazul in care lucrurile nu iasa cum ar trebui ... sau daca, mai rau, iasa prost. Vrem sa avem securitatea faptului ca si altii vor impartasi povara aceleiasi vine, a acelorasi greutati ca si noi daca lucrurile n-or sa mearga asa cum ne-am imaginat. In acest mod ne pierdem in mod treptat libertatea si puterea. Renuntam atat de usor la acestea in schimbul "securitatii" de a nu trebui sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru deciziile pe care trebuie sa le luam.
De asta lumea noastra e atat de plina de "indivizi" care abandoneaza ceea ce vor cu adevarat pentru a se incadra in "sablonul" celor multi. Fiecare din noi am vrea sa traim liberi. Fiecare din noi tanjeste dupa o viata puternica, de impact, care sa faca o diferenta. Insa la fel de adevarat e ca marea majoritate dintre noi, oamenii, nu vrem sa depasim luxul posibilitatii de a afirma "Ei bine, asa mi-au spus EI (ALTII) sa fac." Riscul de a ne asuma posibilitatea de a esua ne face sa fim nervosi, insa riscul de a fi singuri cu consecintele alegerilor noastre e ceea ce cu adevarat ne paralizeaza.
   Omul ... intre indiferenta, ignoranta, frustrare si panica!!! Omul modern, omul societatii contemporan-actuale. Omul langa si alaturi de care trebuie sa traim. Omul care ar avea o IMENSA NEVOIE de un EXEMPLU DEMN DE URMAT.
Cine mai e insa interesat de a fi un astfel de exemplu??? Unde mai gasesti azi un om dispus sa faca (fie) asa ceva??? Unde vei mai gasi omul dispus sa fie ceea ce spune si sa spuna ceea ce e asta ca sa parafrazez oarecum cuvintele lui Ralph Waldo Emerson care spunea: "Ceea ce esti imi striga asa de tare in urechi, incat nu mai pot auzi ceea ce imi spui."
Care e omul care sa isi ajusteze modul de a relationa cu ceilalti ... caracterul si, de ce nu, ATITUDINEA intregii lui fiinte???
John C. Maxwell avea niste cuvinte extraordinare pe acest subiect. El spunea ca: "Propria atitudine iti este cel mai bun prieten sau cel mai inversunat dusman. Va atrage sau va indeparta oameni. Nu este multumita pana nu se manifesta si este mai cinstita si mai consistenta decat cuvintele tale. Este bibliotecarul trecutului tau, oratorul prezentului tau si profetul viitorului tau."
Doar ... cuvinte???
   Maine va fi (POATE) o noua zi. Poti fi omul indiferent sau cel ignorant sau cel plin de frustrari sau ... cel ce in panica lui a abandonat lupta, punand jos armele, capituland si fugind din fata responsabilitatii. Poti alege sa fii omul care sa-si "joace" rolul in propriul "the blame-game". Sau ...
Sau poti alege SA FII OM!!!

1 comentarii:

Unknown spunea...

Sa fii om! Ah, ce banal suna si totusi ce greu e de inteles, intr-o societate in care parca ne intrecem unii cu altii, o societate schilodita emotional, in care pana si bunul gest este tratat cu semn de intrebare. O societate, in care oamenii normali au inceput sa fie vazuti ca "anomalii" caci vezi, majoritatea decide, majoritatea aceea indiferenta si ignoranta. Asa ca omule, tu cel cu capul pe umeri, priveste-te in oglinda si intreaba-te, de cand te lasi condus de toate non-valorile?! Unde iti este stima de sine?! Ia atitudine!

Search