Petrecem o mulţime de timp alegând un cadou, întrebându-ne dacă este cel potrivit, împachetându-l, scriindu-ne dedicaţia şi urarea şi aşteptăm cu înfrigurare momentul când persoana, căreia i l-am destinat, îl primeşte. Ei bine, momentul acela decide desăvârşirea acelui cadou! Când respectivul deschide cadoul şi explodează de bucurie, îl probează şi apoi zi de zi îl vezi nedespărţit de acel obiect, cadoul tău a fost făcut desăvârşit! Dacă, însă, desfăcând cadoul, văzându-l, îl pune deoparte, cu un mulţumesc de complezenţă, iar pe urmă îl face uitat în dulap, te gândeşti că ai făcut un cadou fără rost! Ba, mai mult, dacă vezi acel cadou în aceiaşi stare, pe raft, atunci te simţi respins!
Aceste afirmaţii au dublă bătaie! Fie că eşti sau nu copil al Lui, Dumnezeu îţi face un cadou!
I-a făcut un cadou ologului, pe care acesta l-a desăvârşit acesta umbla, sărea şi lăuda pe Dumnezeu, le-a făcut un cadou lui Petru şi lui Ioan pe care aceştia l-au desăvârşit: au folosit împuternicirea pe care Duhul Sfânt le-a dat-o să-l facă pe acel om să umble şi au fost binecuvântaţi nu numai cu rezultatul scontat, ci şi cu prilejul de a vorbi unei mulţimi când eventual au avut alte binecuvântări!
Deci fie că eşti sau nu copil al lui Dumnezeu, El îţi face un cadou! Poţi alege să-l primeşti şi să desăvârşeşti, sau nu...asta este responsabilitatea fiecăruia!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu