Meditatii ... la lumanare!

Ceea ce urmeaza e un mic exercitiu de imaginatie ... o "alegorie" ... insa o alegorie care trebuie citita printre randuri ... Am primit cuvintele astea pe email de la o persoana din colectivul in care lucrez (asta inseamna ca nu imi apartin ci sunt PRELUATE) ... iar ceea ce era scris in mailul acela mi-a placut, m-a pus pe ganduri si, poate mai mult decat orice, M-A PROVOCAT. M-a provocat sa ma gandesc mai bine la anumite lucruri.

 So ... here we go ...

 "Meditatii(a) ... la lumanare

   M-ati aprins cu bucurie si va uitati ganditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur pentru ca am un sens numai atunci cand ard. Nu sunt trista, chiar daca arzand, am devenit mai mica. Defapt eu am doua posibilitati; prima e sa raman intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul meu. A doua ar fi sa raspandesc lumina si caldura si prin asta sa ma daruiesc chiar pe mine insumi. Asta e mult mai frumos decat sa raman rece si fara rost.

   Voi oamenii sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Sa nu va temeti sa deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul vostru e mereu lumina.

   Ganditi-va cu pace in suflet ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Eu sunt numai o singura lumanare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi oamenii e tot asa ... IMPREUNA luminati mai mult."

E timpul sa ne daruim lumina si caldura ... cu riscul sa devenim mici mici ... mici de tot ...

A darui e o arta asa cum scriam ieri ... insa aceasta arta nu se poate invata ... aceasta arta ... izvoraste din adancurile sufletului ... din ultimul "ungher" al inimii ...