Omul ... fiinta pe care Dumnezeu a creat-o si despre care spunea "Nu este bine ca omul sa fie singur ..."
Si totusi de atatea ori, poate chiar de prea multe ori ... omul este singur ...
Singur pe drum ... singur in necaz ... singur poate chiar in familie ... singur, uitat ... parasit ... "Singuratatea si sentimentul de a nu fi dorit reprezinta cea mai teribila saracie." (Maica Tereza de Calcutta)
De ce-i asa? Trebuie oare sa fie asa? Daca Dumnezeu a zis ca nu e bine ... de ce se intampla? DE CE INCA SE MAI INTAMPLA? Alexis Carrel spunea: "Singuratatea este considerata ca o pedeapsa ori ca un lux rar."
Avem nevoie de ea din cand in cand ... si atunci ne-o autoimpunem ... o alegem si o cautam pentru ca in acea solitudine ... in acea liniste a singuratatii cand toate celalalte fosnete ... incep sa se stinga incet-incet ... atunci si, poate, numai atunci putem auzi, vedea ... discerne mai clar ... mai limpede ... o voce ... VOCEA care conteaza!
Dar ... situatia se schimba atat de mult ... de ce nu, atat de dramatic atunci cand tocmai EL este cel care spune: "Pentru ce esti singur si nu este nimeni cu tine?" (1Samuel 21:1b) ... e ca si cum ar spune unde sunt cei care ar trebui sa fie in jurul tau ... alaturi de tine ... unde sunt cei care ... unde ... unde ...
Si poate incet incet ... cuvintele se vor pierde in departare ... ca un susur ... ca un leitmotiv al erelor ... si dupa milenii ... de singuratate ... de asteptare ... de nazuinte, sperante si asteptari ... o fiinta ... poate doar una isi ridica privirea ... priveste inspre cer ... si sopteste dintr-un suflet fragil ... "Sunt aici!" si cuvintele astea sunt apoi preluate de alte si alte suflete la fel de fragile, la fel de sensibile ... de alte inimi ce se ridica ... se inalta ... libere ... eliberate din cusca singuratatii ...
"Pentru ce esti singur si nu este nimeni cu tine?" ... intrebarea care strapunge mileniile ... intrebarea care ne obliga la daruire ... intrebarea care trebuie sa dezlege nodul gordian al unei inimi ... create pentru a trai in partasie ... a unei inimi create pentru a iubi si a darui ... a unei fiinte care nu trebuie ... in cel mai absolut mod ... sa ramana niciodata SINGURA!
"Pentru ce esti singur si nu este nimeni cu tine?" ... un cantec pierdut ... un leitmotiv rupt de zeci, sute ... poate chiar mii de inimi ... dispuse la sacrificiu ... dispuse sa sopteasca in mod tainic cuvantul ... IMPREUNA!
2 comentarii:
Total de acord cu tine ...
Alegem singuratate din diverse motive si ... nu mai renuntam la ea. De ce-i asa? o stie El.
Cand o alegem in dreptul nostru e cum e ...
Cand ne pierdem ... cand ne uitam (forget ourselves) in ea ... atunci e poate altceva ...
David era intrebat chestia aia ... atunci cand era fugar ... si cu siguranta David nu si-a autoimpus situatia ...
Multumesc de comentariu ...
Trimiteți un comentariu