De ce alegem sa spunem "de ce"?
De ce ne e greu sa privim in urma?
De ce ne e greu sa privim inainte?
De ce ne e greu sa privim ... inspre azi?
De ce ... e atat de complicat ... cand trebuie sa alegi?
De ce e nevoie de acest "tormenting" ... "de ce"?
Izbit poate de un gram in plus de melancolie ... cu gandul pus pe reverie ... cugetul imi zboara cand in sus ... cand in jos ...
De ce imi e atat de greu sa imi adun gandurile ... sa le tin aici "treze" cu mine ...?
Poate ca si lor le e dor ...
Poate ca si ele tanjesc ...
Ma uit mai atent ... si parca imi vad gandul ... luand noi forme, alcatuind culori ... o paleta noua ... mai pastelata ... in care nuantele se imbina ... in cel mai armonios mod ... creand ...
Creand culori ... calde ... creionand parca in cel mai sublim mod ... o noua unda ...
O noua unde de speranta ...
"Chiar daca voi trece prin valea umbrei mortii ... nu ma tem caci TU esti cu mine" ...
Noaptea aproape a trecut ... dimineata e aproape ...
Inca putin ... doar foarte putin ... si Te voi lua de mana ...
Inca o data gandul, sufletul ... intreaga-mi fiinta sopteste: "De ce imi e asa de dor ... de TINE?" Iae ecoul ... ecoul acestui leitmotiv ... razbate ... incet ... tot mai incet ... aproape imperceptibil ... "de ce ..."?
2 comentarii:
De ce ai si tu intrebari?
De ce asa de multe?
De ce ai si tu probleme?
De ce?
Cand o sa aflu ... promit ca iti zic ...
Pana una alta ... ramanem la ... "ars alegorica"!
Trimiteți un comentariu