Documentandu-ma pentru un project pe care il am in minte am cautat anumite informatii care ar fi oferit ajutor ... insa am reusit sa gasesc un alt lucru care mi-a declansat asa ... o cavalcada de ganduri ... Este vorba de un citat extrem de interesant apartinand lui Elisabeth Kübler-Ross care suna in felul urmator: "People are like stained-glass windows. They sparkle and shine when the sun is out, but when the darkness sets in, their true beauty is revealed only if there is a light from within." (Oamenii sunt ca viraliile. Ei sclipesc si stralucesc atunci cand e soare, dar cand se lasa intunericul, frumusetea lor e relevata doar daca exista lumina inlauntrul lor.)
Wow! Interesant, nu????
Cioburi colorate ... vitraliile ... Pentru unii lucruri fascinante ... pentru altii nimic mai mult decat bucati de sticla colorata ... niste cioburi ... Deseori am fost fascinat de intensitatea vitraliilor, de frumusetea lor, de modul in care se imbina perfect pentru a forma un intreg si, fie ca a fost vorba de a le admira din exteriorul sau interiorul cladirii ... intotdeauana ceva s-a miscat inlauntrul meu. Exista posibilitatea ca unii din voi sa va uitati cu o jumatate de spranceana ridicata si sa va intrebati ... oare ce vrea omul asta sa ne zica cu cioburile si vitraliile lui? Ceva foarte simplu. Unu: pentru ca sa vedem "frumusetea" intregului fiecare piesa trebuie sa fie pusa la locul ei, altfel e doar un amalgam de cioburi colorate aruncate alandala incercand sa formeze ceva. Doi: oricat de frumoase ar parea aceste vitralii in lumina soarelui ... in lumina artificiala ... ele devin neimportante si neinteresante, aproape invizibile, atunci cand sursa de lumina dispare. Ce legatura sa aiba asta cu noi? Cred ca pentru marea majoritate nu e greu de inteles ... fiecare din noi suntem o "bucatica de vitraliu" ce facem parte dintr-un "grand design" ... si ca sa formam acest "grand design" fiecare din noi trebuie sa se lase "colorat" si "asezat" in locul lui pentru a alcatui un intreg armonios. Sau fiecare din noi alcatuim vitraliul ... insa nu e destul sa avem "lumina exterioara" ... nu e destul sa aparem "frumosi" si sa parem interesanti atunci cand in jurul nostru e "soare si vreme buna" ... ci in momentele grele ... atunci cand "se lasa intunericul" lumina din noi trebuie sa dea frumusetea si valoarea "vitraliului" ...Poate ca aceste cuvinte te vor lasa indiferent, poate ca ti se vor parea interesante de moment sau, poate ca, vor produce o emotie, si atat. Insa poate ca te vei opri si vei realiza importanta pe care Pictorul o da fiecarei bucatele de "vitraliu" in constructie, asezare si design, poate vei realiza de ce Soarele pune in valoare fiecare bucatica de vitraliu, fara a scoate in evidenta una in detrimentul celeilalte ... "Oamenii sunt ca viraliile. Ei sclipesc si stralucesc atunci cand e soare, dar cand se lasa intunericul, frumusetea lor e relevata doar daca exista lumina inlauntrul lor." ...
Poate vei realiza ca frumusetea ta e interioara ... iar atunci cand aceasta "lumina interioara" iasa la suprafata fiecare din noi ... formam cel mai frumos tablou posibil ...
Si in toate acestea designerul ... e ... TATI!
Multumesc!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu