Cam de multicel asa nu am mai avut ocazia sa stau treaz pana mai tarziu ...
Insa tanjeam dupa linistea noptii ... atunci cand totul se linisteste ... atunci cand totul tace, adoarme ... intra in acel repaus atata de necesar dupa o zi lunga.
In ultimele zile am avut parte de multa liniste in jur ... am putut sa ascult "soapte tainice" ... am putut sa ma bucur de adierea de vant si de mangaierea razei de soare. Dar cel mai mult am putut sa ma bucur de linistea noptii.
Ohhhhhh daaaa ... acel "sunet" linistitor ... acea tandra liniste care te invaluie ... si te face sa te pierzi ...
Am privit cerul de multe ori in aceste seri ...
Am salutat luna rece si tacuta ... si am realizat ca desi e invelita de noapte ... totusi nu are cum fi asa ... atat de rece.
Ofera lumina ... cand totul in jurul ei e doar bezna ...
Luminatorul de noapte ... creatia extraodinar de buna a lui TATI ... ea luna ...
Gandul mi s-a indreptat automat ... fara sa vreau sau sa imi doresc eu in mod special lucrul asta ... spre EL ...
Oooo daaa ... spre EL ... TATICUL meu ... Parintele Creator ... al meu ... al noptii ... al lunii ... al linistii ...
Mi-e dor ... in fiecare zi din ce in ce mai mult ...
Il astept ... in fiecare zi ... din ce in ce mai tare ...
Privesc din nou la luna ... ii fac cu mana ... si ii doresc noapte buna ...
IL simt aproape ... imi spune si acum ... "Te iubesc" ...
Acum pot pune linistit capul in perna ... nu doar luna ma priveste ... distanta ... Cineva ma priveste tandru ... imi mangaie obrazul si imi sopteste tainic "Dormi in pace ... EU sunt cu tine!".
Multumesc!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu