Am luat o mica pauza de exprimare bloggistica insa mi-am exprimat gandurile si trairile tot prin scris dar in privat pe pagini de hartie.Nu pot spune ca nu am fost surprinsa intr-un mod placut de aceasta noua metoda de exprimare ,am aflat lucruri despre mine pe care nu stiam ca le am, chiar prin porpriile mele cuvinte,ganduri. Cu toate acestea nu ma pot retrage definitiv din scrierea aceasta virtuala...poate totusi cineva se simte intarit prin trairile mele,gandurile mele.
Am urmarit multe evenimente cutremuratoare de cand am coborat de la munte...cu ocazia aceasta am constatat ca e bine sa mai fi rupt de lume asa din cand in cand, am impresia ca mintea mi s-a curatat si sufletul dimpreuna parca si trupul e mai viu si curat cu toate acestea cand am ajuns acasa si am deschis canalele media ,informationale de orice fel ar fi ele, parca m-a lovit un val pot spune cu sinceritate un tsunami plin de furie,incrancenare,durere,moarte,disperare intr-un moment, parca nu am mai avut aer sa respir de atata furie umana.
Ce as mai putea spune sau adauga? Chiar ,nu stiu si sincer nu mie rusine sa recunosc asta!
Insa ,prin toate astea mi-am adus aminte cu cata pasiune le povesteam unor tineri,intr-o dupa-amiaza torida la Plopu, cat de minunata este creatia si ce minunatii se afla intr-o celula,un intreg univers, si nu gresesc cand spun asta...cum Cuvantul a creat viata adica hai sa nu fim prea pudici ,un spermatozoid plin de adn,plin de informatie care si acum da batai de cap cercetatorilor genomului uman, ohh si cate si mai cate am vorbit in acea dupamasa torida de august, la umbra bine meritata.
As dori ca prin noroiul acesta al vremurilor pe care le traim pentru ca nu pot pune degetul exact sa zic ca acolo e problema sau e acolo izvorul noroiului ce ne inunda vietile, sa ne readucem aminte de minunatiile creatiei ,sa realizam frumusetea cat si maretia acesteia care duce la reverenta si inchinare inaintea Dumnezeului Creator care a ales sa fie Tatal meu.
Imi doresc sa ne aducem aminte in momentele grele de uraciune din viata noastra ,din viata de zi cu zi macar atat ...ce minunatie se afla intr-o singura proteina din corpul nostru, un intreg univers ...si cu siguranta as intelege cat sunt de special ca individ ,ca persoana pentru care a murit Christos.
Ma bucur de Creatorul meu si ii dau slava ,pentru ca m-a creat atat de minunat ...si va puteti si voi imbarbata putin ascultand mesajul lui Loiue Giglio.
Poate putin astazi iti vei intelege valoarea pe care o ai.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu