Ma bucurat intalnirea cu prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult ...am stat la o vorba de ceai si piza (facuta de mine :)) ...bucurii pentru mine. Constat pe zi ce trece ca ma schimb tot mai mult ,realizez asta prin interactiunea cu oamenii din jurul meu si da pot spune ca este un timp binecuvantat in viata mea. Starea mea fizica ,de sanatate m-a transformat intr-un om sensibil cand interactionez cu anumite nevoi dar in acelas timp am devenit puternica in actiuni ,in exprimarea fiintei mele,a ceea ce sunt.
Mi s-au pus in ultima vreme tot felul de intrebari de genu "Da,tu ce crezi? ",referitor la versete din Biblie sau legate de manifestarile religioase de genu "Ce parere am despre?".
Ma surprind cumva uimita de mine de ceea ce vorbesc :))),da e adevarat ! Fac ce fac si ajung din discutii care se vor fi aprinse pe teme date ,la ceea ce iubesc cel mai mult...Mantuirea...care are un nume ...Isus! Si toate discutiile aprinse aici se topesc.
Interlocutoarea mea surprinsa pe undeva a recunoscut in cele din urma ,"pai da,pana la urma El este totul ,si trebuie sa fie in centrul credintei noastre!" si asta cu o discutie plecata dintr-un pasaj nelemurit pentru ea din Vechiul Testament.
Il iubesc atat de mult ,pentru ca mi s-a facut cunoscuta dragostea Lui de ,Tata..si de aici viata mea si actiunile mele pornesc . Intreb des in ultima vreme "Ce este Credinta" pana la urma? Este ceva tainic ,ascunsa noua in asa fel incat sa fie nevoie de tot felul de oameni sa ne indrume cu legi de genu "nu manca","nu atinge","noi stim ce vrea Dumnezeu"?
Ma fac legile acestea religioase sa fiu un om fericit?
Imi pare de multe ori ca nu mai intelegem,nu mai stim ce e Credinta si asta e trist pentru ca
vor veni momente in viata in care vom fi singuri in situatii grele ,dificile iar cu o credinta in "lucrurile incepatoare ale lumii de genu ...nu manca,nu atinge", nu va pune in actiune dragostea de Tata a lui Dumnezeu. Conteaza ce cred de acest Craciun? Ma surprind cumva uimita de mine de ceea ce vorbesc :))),da e adevarat ! Fac ce fac si ajung din discutii care se vor fi aprinse pe teme date ,la ceea ce iubesc cel mai mult...Mantuirea...care are un nume ...Isus! Si toate discutiile aprinse aici se topesc.
Interlocutoarea mea surprinsa pe undeva a recunoscut in cele din urma ,"pai da,pana la urma El este totul ,si trebuie sa fie in centrul credintei noastre!" si asta cu o discutie plecata dintr-un pasaj nelemurit pentru ea din Vechiul Testament.
Il iubesc atat de mult ,pentru ca mi s-a facut cunoscuta dragostea Lui de ,Tata..si de aici viata mea si actiunile mele pornesc . Intreb des in ultima vreme "Ce este Credinta" pana la urma? Este ceva tainic ,ascunsa noua in asa fel incat sa fie nevoie de tot felul de oameni sa ne indrume cu legi de genu "nu manca","nu atinge","noi stim ce vrea Dumnezeu"?
Ma fac legile acestea religioase sa fiu un om fericit?
Imi pare de multe ori ca nu mai intelegem,nu mai stim ce e Credinta si asta e trist pentru ca
Credinta adevarata ce ni s-a revelat noua omenirii este ca am cunoscut dragostea Tatalui ,care ne iubeste pana la sacrificiu ,ca nu actiunile mele,nu sfintenia mea,nu neprihanirea mea,nu dragostea mea l-au determinat sa se sacrifice pentru mine,sa ma iubeasca. Acest adevar este greu de inteles pentru mintea omului care traieste sub si in legi de tot felul,cutume sociale,religioase.
Dragostea Tatalui s-a manifestat prin ceea ce sarbatorim de Craciun,este un dar pe care noi oamenii il acceptam cu greu ,ceva nemeritat nu-i asa?
Inchei cu un verset minunat si interesant ,vorbeste de dragostea de Tata a lui Dumnezeu. 1 John 2 New Living Translation (NLT)15 Do not love this world nor the things it offers you, for when you love the world
Ce verset minunat! Eu ,inteleg de aici ca persoana umila ce ma aflu, ca nu dragostea mea pentru Dumnezeu ma tine departe de lume,si de ceea ce are ea de oferit ,ci dimpotriva dragostea Lui de Tata,care este vesnica,si care este in mine ,ma tine in El ."Love of the Father"...sa fie in vietile voastre .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu