loading... Nuante de diversitate!
15 ianuarie 2018 | By: Misu Radovici

Mai amar sau mai bun (Bitter/Better)

Viata te conduce de multe ori pe un drum pe care nu o sa ai parte doar de lucruri si aspecte "roz". De multe ori te vei lovi de circumstante peste care poate ca vei reusi sa treci mai usor sau iti va fi mai greu. Vei acumula oboseala, stress, vei fi demotivat ... vei fi facut sa te simti inutil si minuscul. Te vei lovi de diferite tipuri de abuzuri (emotionale, verbale sau poate chiar fizice). Vei experimenta oarecum ceea ce spune o zicala de peste ocean "Life throws you a curve ball" (Viata iti arunca o minge cotita). Si cand asta se intampla ai doua variante: devii mai amar sau devii mai bun. "Bitter or BETTER" dupa cum ar spune confratii nostril ... americanii!
Nu am "retete magice" pentru a te ajuta sa scapi de situatia asta, nu cunosc metode in "x pasi" pentru a depasi situatiile de genul asta, insa stiu un lucru. Conteaza extraordinar de mult atitudinea si modul in care te vezi in lumina tuturor acestor aspecte.
Nu lasa adversitatile sa te demotiveze, nu renunta in a te vedea dupa adevarata identitate pe care o ai. Nu trebuie sa cazi prada disperarii si sa abandonezi lupta de a ramane persoana care esti menita sa fii. Nu trebuie sa te lasi cuprins de deznadejde, nu trebuie sa capitulezi in fata tristetii. Nu trebuie sa te lasi purtat de valul parerilor pe care altii le au despre tine. Oricum in ziua de astazi e o raritate omul care inca mai crede si e dispus sa investeasca timp si resurse in cei din jur.
E nevoie de mentori. E mare nevoie de mentori! Si asta pentru ca exista multi "prinsi de razboi" in aceasta lupta oarecum inegala. Pentru ca nu-i asa cum ai putea face fata acestui tavalug, acestei "masinarii" bine puse la punct de un sistem care submineaza si ultima farama de personalitate din viata celor pe care-i prinde in ghearele lui reci si insensibile.
E nevoie de mentori care sa incurajeze dezvoltarea personala, e nevoie de oameni dispusi sa asculte, sa incurajeze si care sa fie dispusi sa caute, sa gaseasca si sa ajute la implementarea de "solutii personalizate" in functie de fiecare persoana in parte. Pentru ca fiecare se confrunta cu "afectiunea" sau abuzul lui. Nu mai sunt functionale "tratamentele generalizate" ... nu mai merg cuvintele seci aruncate printre dinti sub forma de retete "absolutiza(n)te".
E timpul sa ai abordari personale si specifice ... pentru probleme personale si specifice.
Imi vin in minte acum cuvintele faimosului antrenor de baschet UCLA John Wooden care afirma ca "Un regres poate fi considerat un setup pentru o revenire." De ce mi se par interesante pentru ca daca citesti putin mai multe aspecte din viata acestui antrenor vei putea observa ca aceasta era defapt filozofia lui personala de viata atunci cand era vorba de adversitate. Insa nu a redus aceasta filozofie doar la viata lui, ci a aplicat-o si pe terenul de sport, a implementat-o si in viata celor pe care i-a antrenat si i-a mentorat. In cartea lui "Piramida Succesului" scrisa impreuna cu Jay Carty, antrenorul Wooden descria perspectiva lui asupra adversitatii astfel: "Noi nu putem sa permitem dificultatilor sa ne descurajeze. Obstacolele din drumul nostru ne vor altera poate putin calea, facandu-ne sa trebuiasca sa le ocolim sau sa trecem peste ele, dar nu le putem lasa niciodata sa ne descurajeze sa ajungem la destinatia pe care ne-am propus-o."
O lectie invatata cu greu, pe propria-i experienta! Insa, atata timp cat o situatie potrivnica, o dificultate cu care ne confruntam E o lectie invatata ... inseamna ca nu am esuat in questul nostru, ci doar am suferit un mic ... setback!
Confruntarea cu adversitatea într-un mod pozitiv are nevoie de 2 piese primordiale. Le-as putea numi chiar pietre de capatai ale abilitatii noastre de a fi sau de a deveni mai buni: credinta si rabdarea. Fara acestea doua ... se deschide o cale haotica catre ... mai amar!
Stiu ca am mai spus (scris) asta dar pana la uma alegerea e a ta! Personala!
Sau, hai sa dam o noua conotatie care sa intareasca afirmatia anterioara. Si voi face asta folosindu-ma de cuvintele lui Josh Shipp care spune: "Tu poti deveni mai amar sau mai bun. E simplu ca buna-ziua. Fie iei ce viata ti-a pus inainte si ii permiti sa te faca o persoana mai buna, fie ii permiti sa te darame. Alegerea nu apartine destinului, ITI APARTINE TIE!"
Fii (Devino) mai bun, nu fi (deveni) ... "lamaie"!

13 ianuarie 2018 | By: Misu Radovici

Fii sincer cu tine insuti!


 Daca cumva ajungi in situatii din care nu poti pleca asa de usor (vezi articolul anterior - LINK AICI), tot ceea ce poti face intr-o astfel de situatie e sa fii onest. In primul rand cu tine si fata de tine. Ramai fidel fata de propria-ti persoana, fata de ceea ce crezi si, de ce nu, chiar si fata de ceea ce simti. Sau dupa cum ar spune americanul: "Always trust your gut-feeling!"
Chiar daca o alta persoana va incerca sa te "atace" sau sa te faca sa te indoiesti de tine insuti, de cine sau ceea ce esti, tu trebuie sa stii sau sa reusesti sa iti amintesti cine/ceea ce erai inainte ca persoana asta sa apara si sa inceapa (oarecum) sa te hartuiasca.
Exista riscul ca sa trebuiasca sa ii spui acelei persoane sa plece si sa te lase in pace sau sa ii spui ca nu vrei sa-i mai vorbesti atata timp cat nu stie/poate sa te respecte ca persoana cu bunele si relele tale (la urma urmei nimeni nu-I perfect!). Daca asta trebuie sa faci ... atunci fa-o! Alternativa e sa te lasi insultat, pentru ca mai apoi (cu timpul) sa fii (devii) ignorat.
Chiar crezi ca o persoana fie ea mai buna sau mai putin buna ... merita un astfel de tratament? Chiar crezi ca TU ai merita un astfel de "tratament"?
Daca esti (vrei sa fii) sincer cu tine insuti ... stii bine raspunsul la intrebarea asta.

Nu urma multimea!!!

12 ianuarie 2018 | By: Misu Radovici

RIME sau altfel spus "It's Okay To Walk Away"!

De cele mai multe ori oamenii se subestimeaza atunci cand cineva se indreapta spre ei prezentandu-le propriile idei cu intreaga viteza si forta pe care o poseda, incercand sa-si impuna (oarecum) crezurile si interpretarile anumitor situatii de viata sau alte lucruri asemanatoare peste viata si fiinta ta, fara ca tu sa fii cerut in vreun fel astfel de lucruri.
In situatii de genul asta ... e chiar okay daca alegi sa faci ceea ce spune o vorba de peste ocean si anume sa "walk away". Nu trebuie sa te simti rusinat ca faci asta, nu trebuie sa te simti vinovat ca ai ales un astfel de raspuns. Si asta nu neaparat pentru ei ... ci pentru tine!
Daca o alta persoana incearca sa te raneasca, fie si doar verbal, si tu nu ai vrut sa ai niciodata un astfel de tip de discutie, daca atunci cand discuti cu cineva vezi ca nu se poate respecta "legea dialogului" sau observi in timpul conversatiei lipsa de argumente clare, logice si/sau cu baza solida in adevar ... atunci nu ai de ce sa te simti vinovat ca parasesti acea discutie sau ca alegi sa ignori aceasta tipologie de persoane.
Oamenii de genul acesta NU MERITA timpul tau sau cuvintele tale pentru ca tot ceea ce au in ei sunt doar intentii meschine. Nu te amagi ca o sa ii schimbi cumva ... intr-un mod miraculos ... Asta nu se va intampla niciodata. Eventual, the other way around, da! Ei te vor schimba pe tine, in cazul in care nu esti ferm ancorat in a te cunoaste, a stii cine esti si ce esti.
Acesti oameni nu pot empatiza, au dificultati majore in a intelege ce se intampla cu ei, daramite cu ceea ce se intampla in jurul lor, dar pentru a-si masca lipsurile si neajunsurile ... isi "scuipa" putinul pe care-l au/cunosc ca pe absolut valabil pentru toti cei din jur.
Imi plac extrem de mult cuvintele lui HARPER LEE care are o abordare excelenta a tipologiei de relatie interumana atunci cand afirma: "Nu poti intelege pe altul daca nu privesti lucrurile din punctul lui de vedere, daca nu-ti pui papucii celuilalt si nu umbli putin cu ei."
Un om de valoare, un om dispus sa asculte si sa vada dincolo de orizontul propriei persoane va stii cum sa abordeze fiecare situatie, fiecare persoana. Respecta-te indeajuns incat sa stii ca poti pleca, ca te poti departa de tot ceea ce nu iti (mai) e de folos, de tot ce nu te mai ajuta sa cresti, de tot ceea ce nu te ajuta sa devii mai bun (pentru tine si pentru ceilalti), de tot ceea ce te poate desparti de ceea ce conteaza cu adevarat.
Daca in drumul tau intalnesti oameni de genul acesta, dispusi sa asculte si sa vada dincolo de propriul orizont STAI LANGA EI SI INVATA TOT CE POTI! Dar daca pe calea pe care mergi iti rasar, din loc in loc (mai rar sau mai des), oameni ce prezinta cealalta tipologie atunci, dragul meu, trebuie sa stii ca ... IT'S OKAY TO WALK AWAY!
10 ianuarie 2018 | By: Misu Radovici

Despre oameni (si situatii) dificili(e)!

    Daca intrebi in general pe cineva daca e o persoana dificila, cu siguranta iti va raspunde ca nu! Daca intrebi o persoana daca e deschisa sau inchisa (la minte si nu numai), vei primi cu siguranta aceleasi tipuri de raspunsuri. Cu totii ne vedem ca persoane deschise, chiar daca poate unuii mai mult sau mai putin comunicativi.
Dar niciodata (si cand spun asta o spun ca pe o "absoluta" ce nu (prea) lasa loc de interpretari) nu vom admite (in totalitate) ca suntem dificili, inchisi la minte, incapatanati, blocati pe propria noastra "placa", etc. Iar daca o vom face, o vom face pentru ca trebuie, pentru ca e interesant, pentru a ne plange de mila, pentru a ne inveli in niste circumstante care sa ne protejeze de efectele unor potentiale esecuri, pentru a avea o "manta de vreme rea" in cazul in care deciziile si alegerile pe care le facem nu o sa fie atat de reusite pe cum am crezut si nu vor genera rezultatele scontate.
Hai sa spunem ca ne "construim" oarecum ... safety-net-ul!
De ce? Pentru ca e in natura noastra sa facem asta, pentru ca ne place sa ne ascundem dupa cate o frunza, cu care incercam invariabil sa ne ascundem "golurile" si/sau "goliciunea". Si asta e, poate (oarecum paradoxal), primul nostru instinct.
Si cu cat am devenit mai buni la asta, cu atat am si evoluat, am si perfectionat tehnica. Si acum nu mai e doar despre (auto)conservare si (auto)protectie. Am ajuns la un asemenea nivel incat, am dezvoltat si faza, varianta si/sau latura ofensiva a acestei tipologii. Suntem absolutisiguri si (de ce nu) mai mult decat convinsi de faptul ca cealalta persoana greseste, celalalt nu are dreptate, celalalt nu vede lucrurile atat de bine cum le vedem noi. Noi intelegem mult mai amplu tot ceea ce se intampla in microuniversul nostru, iar celalalt e doar un mic si amarat novice ... care incearca sa para mai mult decat este, incearca sa demonstreze ceva, cuiva ... fara sa stie ce si cui (si cat de amarnic ne putem insela).
De obicei ... pastram aceasta "eticheta" de "dificil/a", "inchis/a" (la minte) pentru cei pe care nu avem cum sa-i intelegem, pentru cei ce nu se incadreaza in sitemul (auto)impus al microuniversului nostru in care, paradoxal, am ales sau am fost fortati sa traim.
Ne plangem ca ceilalti nu ne inteleg. Dar cat ne-am staduit sa-i intelegem noi pe ei? Ne lamentam in mod grosolan si, de multe ori, agresiv ca ceilalti nu sunt ca noi, ca NU VOR SA FIE CA NOI. Dar oare tie iti place cine/ce esti? Iti place ceea ce ai devenit? Oare nu tocmai faptul ca te uiti in oglinda si vezi ceea ce esti, vezi ceea ce ai devenit ... declanseaza defapt aceasta reactie violenta. Ai ajuns sa fii ceva ce nu-ti place, ceva ce (desi poate cuvantul e unul putin cam tare) urasti, ceva de care nu poti scapa, desi poate ai incercat de mai multe ori si intr-un final n-ai reusit, si ai ramas tot acolo ... afundandu-te inca putin si inca putin!
Nu e o priveliste placuta. Sa fii singur, sa fii dificil, sa fii singur si dificil, sa fii singur, dificil si inchis ... in lumea ta!
M-au marcat oarecum cuvintele lui Elie Wiesel care spun: “Indiferenta, pentru mine, este simbolul (epitomul) raului.” Iar ca sa ducem lucrurile putin mai departe ma voi folosi de cuvintele aceluiasi Elie Wiesel care descria atat de plastic efectele indiferentei spunand: “Opusul iubirii nu e ura, ci indiferenta. Opusul artei nu e lipsa frumusetii, ci indiferenta. Opusul credintei nu e erezia, ci indiferenta. Opusul vietii nu e moartea, ci indiferenta.
WOW! Cred ca pe bune ... in mintea ta e furtuna acum. ATAT DE MULTE antonime in dreptul indiferentei!
Apparently, da!!! Dar tu nu aveai de unde sa stii asta ... pentru ca in microuniversul tau, in spatele armurii pe care ti-ai construit-o cu atata dibacie, nu mai strabate decat atat de putin soare. Ti-e atat de greu sa renunti la cochilia ta, ti-e atat de greu sa renunti la armura pe care ti-ai faurit-o si in care ai investit atat de mult. Ce se va intampla cu tine daca ai face-o? Cum ai vedea lumea si cum te-ar vedea ea? Cat de expus si de vulnerabil ai fi?
E timpul sa iei din nou la tranta propria-ti persoana, e timpul sa-ti declari din nou razboi, e timpul sa duci la bun sfarsit ceea ce ti-ai propus de atat timp si sa te eliberezi de aceasta greutate a angoasei de a-ti depasi dificultatea, inchiderea, singuratatea!
E timpul sa lupti cu acest sistem mai mult sau mai putin (auto)impus. Nu va fi usor, nu va fi simplu, DAR NU E NICI IREALIZABIL!
Alternativa e una (relativ) crunta daca ar fi sa ne luam dupa spusele unui autor necunoscut: “Daca toata lumea pe pamant ar fi indiferenta, nu ar mai exista faptele bune ceea ce ar conduce in final la comunitati lipsite de compasiune.” Iar ca o parafrazare a cestor cuvinte as putea spune ca efectul va fi (oarecum) acelasi si in cazul oamenilor (situatiilor) dificili(e) si/sau inchisi (la minte).
Insa, in final, totul se reduce la ... ALEGERI!
8 ianuarie 2018 | By: Misu Radovici

Cand (incepi sa) devii ceea ce urasti sa fii!

     Am dat recent peste urmatorul paragraf al lui George Chakiris: “Indiferent cat de intunecat e momentul, dragostea si speranta sunt intotdeauna posibile.” Si asta in contextul in care societatea in care traim nu (prea mai) pare a respecta regulile de fair-play. Se pare ca oamenii nu mai au timp/chef sau dispozitie sa fie atenti la nevoile celor din jur si de cele mai multe ori … omul este condus pe drumuri in care are de luat decizii extreme. Care la randul lor il pot ridica, sau in multe cazuri … cobori. Societatea in care traim a ajuns la punctul in care sa nu mai aiba timp sau ii pese de nevoile si problemele fiecarui individ.

DACA CREZI CA (INCEPI SA) DEVII CEVA CE NU ITI PLACE ATUNCI CAND TE UITI IN OGLINDA ATUNCI NU:

a)FII (DEVII) IPOCRIT, RAZBUNATOR sau MESCHIN-poti sa cazi destul de usor in capcana asta (mai ales cand te compari cu altii)
b)PUNE PE SEAMA TA (SAU A ALTORA) JUDECATI ABSOLUTE
-nu poti stii niciodata planul pentru viata cuiva
-persoana careia TU nu-i oferi nici o sansa poate deveni ceva extraordinar ulterior
c)CONSIDERA LIPSITA DE VALOARE VIATA UNUI OM DATORITA TRECUTULUI SAU
-fiecare din noi avem un trecut
-fiecare din noi avem in viata lucruri de care ne e rusine
-fiecare avem aspecte din viata noastra pe care le-am vrea uitate
-fiecare dintre noi ne aflam astazi intr-un anumit loc datorita deciziilor luate in trecut
d)INCEPE SA II TRATEZI PE CEILALTI INTR-UN MOD DEZONORANT (atat pt tine, cat si pt ei)
Ce poti face ca sa eviti aceste aspecte?
Trebuie sa fii extrem de atent la ceea ce se intampla in jurul tau si sa (te) identifici cu:
a)nevoia de acceptare si apreciere
  -poti sa privesti dincolo de greselile din viata unui om si totusi inca sa iti pese?
  -poti sa apreciezi un om pentru faptul ca e OM, si in interiorul lui exista un suflet ca si al tau?
b)nevoia de conexiune si incurajare
  -poti face lucrul acesta DOAR intrand in lumea celuilalt, in lumea omului de langa tine
  -nu poti aduce incurajare daca nu intelegi prin ceea ce trece cel de langa tine
c)nevoia de respect si support
  -orice om are nevoie si MERITA respectul nostru al fiecaruia
     -pentru ceea ce este (OM) si ca sa ii arati ca iti pasa de el, de ceea ce i se intampla
     -pentru a-i arata ca poti sta alaturi de el prin circumstantele BUNE/RELE ale vietii
  -fiecare din noi avem nevoie de ajutor/sprijin in momentele dificile ale vietii
     -daca stim cum sa apreciem corect situatiile de viata putem preveni/atenua aceste momente
d)nevoia de a sadi speranta in sufletul fiecarei persoane pe care o intalnesti

Oglindeste cerul! Daruieste in jur speranta!
Imi vin in minte acum catre finalul acestor ganduri 2 citate interesante:
Primul al lui Zig Ziglar spune: “Priveste inapoi cu iertare, inainte cu speranta, in jos cu compasiune si in sus cu gratitudine.” Iar in cel cel de-al doilea Viktor Frankl afirma: “Totul poate fi luat unui om mai putin un lucru: ultima liberatate umana – abilitatea de a alege propria atitudine intr-un anumit set de circumstante, de a-si alege propria cale.

Asa ca ... din punctul meu de vedere ... daca intelegi societatea in care traiesti, POTI SA FACI O DIFERENTA!
Insa asta e o conditie (oarecum) sine qua non!

Search