Omul traieste mereu din speranta. Scriitorul Albert Camus a scris odata urmatoarele cuvinte: "Un om care nu are nici o speranta si este constient de aceasta nu are nici un viitor." Cat de adevarat poate fi acest lucru! Intrebarea care se pune acum, insa, e si in ce speram si daca ceea ce speram se si infaptuieste. In cartea sa "Sectia de cancer" Alexander Soljenitin descrie soarta unui om care a fost internat intr-o clinica de bolnavi de cander. El si-a propus multe lucruri, a fost intotdeauna sanatos si plin de viata. Acum se naruia pentru el o lume, caci zilele ii erau numarate. Atunci a inceput sa intrebe de Dumnezeu si sensul vietii. "Din ce traiesc oamenii?" intreba el in fiecare zi. Gandurile lui se invarteau zi si noapte in jurul acestei intrebari. A pus aceasta intrebare si colegilor lui de suferinta. A primit diferite raspunsuri. Unele se refereau la bani, altele la mancare sau la ridicare pe scara sociala etc. Sunt oare acestea totul se intreba el ... nu este oare ceva mai mult decat toate acestea?
Cat de multa dreptate avea cel care a spus: "Ceea ce este oxigenul pentru plamani, este speranta pentru existenta omeneasca. Daca luam oxigenul apare moartea prin sufocare. Daca luam speranta apare apare acea insuficienta care se numeste disperare."
Se poate spune si mai clar: noi avem nevoie de speranta pentru viata noastra, dar de o speranta care sa ramana valabila si atunci cand ne confruntam cu situatii dificile ... cu situatii terminale. Exista o astfel de speranta? DESIGUR! O gasim la Isus! El Insusi vrea sa fie speranta noastra!
Daca ai nevoie de o speranta atunci El e alegerea potrivita, daca ai nevoie de o reinnoire a acestei atunci nu ezita. El este inca disponibil ... te asteapta ... cu bratele deschise ...
Blessings!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu