E aproape trecut inca un an. Cum a trecut? Pentru unii poate prea repede, pentru altii poate greu, pentru cei mai multi cu indoieli, sperante, situatii in care poate ar fi preferat sa nu ajunga sau sa iasa cat mai repede, credinta, vorbe, fapte, decizii ... atatea si atatea lucruri. E perioada in care se fac "bilanturi" se iau noi promisiuni pe la anu' ... ca de ... asa trebuie si asa se face nu-i asa? Alergam pentru a face "provizii" pentru cateva zile desi noi suntem aceeasi si in 21 martie si in 30 mai si 19 august si 25 sau 31 decembrie. Ne ostenim sa fim mai buni, sa fim mai generosi, sa aratam mai multa caldura ... dar oare doar acum, doar pentru 1-2 saptamani pe an ar trebui sa facem asta?
Cuvinte si inimi ... doua lucruri pe care de atat de multe ori le luam cu o asa de mare usuratate ... insa cat de pretios trebuie sa fie un cuvant pentru cel ce nu il poate rosti? Cat de importanta e o bataie de inima atunci cand conteaza? Si cat de mult timp ... CAT DE MULT timp are nevoie o inima sa se vindece, sa se ridice deasupra vicisituninilor, deasupra cuvintelor aruncate fara gram de intelepciune ca o sageata inmuiata in cea mai crunta otrava ... "Cuvintele si inimile trebuie manevrate cu grija pentru ca cuvintele odata spuse si inimile odata frante sunt lucrurile cele mai grele de reparat." Cat de mult adevar in aceste cuvinte. Le am de mult timp ca si gand zilnic pe acest blog. Stau puse acolo ca un remainder pentru fiecare zi ... De ce? Pentru ca in fiecare zi interactionez cu oameni ... in fiecare zi adresez cuvinte ... in fiecare zi exista in jurul meu inimi si suflete care pot fi incurajate, ridicate, zidite ... sau, de ce nu, atat de usor ranite, frante ... incuiate intr-o camara neguroasa plina de tenebre si uitare.
Nu e chiar ceea ce va asteptati poate sa auziti acum in prag de sfarsit de an ... insa pentru ca vrem-nu vrem, ne place-nu ne place suntem inconjurati de oameni va trebui sa avem grija ce si cum ... va trebui sa avem grija la unul dintre cele mai pretioase asset-uri pe care le avem: comportamentul si atitudinea.
S-ar putea ca sa fi caracterizat in fel si chip ... s-ar putea sa te straduiesti si sa cladesti acolo unde toti zic ca e imposibil, s-ar putea sa te afli in situatii limita asteptand si sperand ca TATI sa intervina chiar daca toti iti vor spune ca e lipsit de speranta ... si cate si mai cate astfel de situatii ... dar in toate acestea ... oricat de greu ar fi, orice ti s-ar spune trebuie sa stii ca nu vei fi niciodata ... dar ABSOLUT NICIODATA o persoana singura. Imi place asa de mult un alt citat din Maica Tereza care spune: „Daca esti bun la suflet, oamenii te vor acuza de motivatii egoiste, tu insa nu inceta sa fii bun; daca vei avea succes iti vei face atat prieteni falsi, cat si dusmani adevarati, tu insa nu inceta sa te lupti; lucrurile pentru care te-ai luptat ani de zile, pot fi distruse de altii intr-o clipa, tu insa nu inceta sa cladesti; binele pe care-l faci astazi va fi uitat de majoritatea celor din jurul tau, tu insa nu inceta sa faci binele; da lumii tot ce ai mai bun si niciodata nu va parea suficient, tu insa nu inceta sa te straduiesti din toate puterile. Evaluarea finala nu va avea loc intre tine si cei din jurul tau, ci intre tine si Dumnezeu.”
Sunt sigur ca multi dintre voi nu sunteti straini nici de aceste cuvinte, nici de astfel de situatii ... si fiecare din noi ne gasim in cel putin una din ipostazele de mai sus ... Ne intrebam oare de ce ... ne straduim sa intelegem ... si parca totul e atat de departe, e atat de lipsit de sens. Daca azi ... daca poate ieri ... daca poate in urma cu ceva vreme "am fost p-acolo" sa nu uitam ... deoarece uitand ... trecand cu lejeritate peste acel moment ... e posibil ca, poate fara sa vrem sau sa ne dam seama, fie vom ajunge din nou "p-acolo", fie poate prin ceea ce facem sau, mai important, ceea ce spunem sa ne ranim sau sa ii ranim pe cei din jurul nostru. Si daca sufletul nostru, daca fiintele noastre au o asemenea valoare inaintea LUI incat sa faca uriasul si inimaginabilul pas catre noi ... sa intre in lumea nostra ... sa se faca asemenea noua ... doar pentru ca noi sa putem sa reintram in prezenta LUI ... daca EL a avut grija de cuvinte si de inimi ... de suflete pretioase ca al tau si al meu ... DE CE OARE AM FACE NOI ALTFEL?
