Prefer ...

Prin prisma job-ului pe care il detin intru aproape in fiecare minut in contact cu oamenii. Persoane din medii diferite, cu pregatiri diferite ... cu sperante si ateptari diferite, persoane cu vieti diferite ...

Si cate nu poti auzi ... De unele iti vine sa te minunezi, iar de altele iti vine sa te ingrozesti ...

Si totusi sunt oamenii de langa noi ... cu vietile lor, problemele lor ... povestile lor ... si aspiratiile lor (daca le au).

E interesant cum fiecare incearca sa conserve ceea ce e, ceea ce are ... cine este si, de ce nu, sa scoata cate ceva in plus de la viata. Ii ascult de multe ori fara a-i intrerupe, fara a le spune (in opinia mea) unde sau ce gresesc. Insa in tot acest timp, in toate aceste discutii am observat un tipar si anume ca multe din aceste persoane nu sunt dispuse la un efort extra pentru a incerca ceva semnificativ de teama de a nu esua.

Lumea din ziua de azi traieste sub spaima esecului. Le e teama sa nu esueze la scoala, la serviciu, in relatii ... si de cate si de cate nu ii mai poate fi teama omului. Ei bine, am constatat ca aceasta teama reduce substantial modul de implicare si calitatea rezultatelor din ceea ce omul alege sa faca, spuna, sa se implice etc.

Poate ca e vorba de motivatie, poate ca e vorba de capacitati, poate ca e vorba de orice altceva ... si sincer cand vine vorba de motivatia omului (sau lipsa acesteia) motivele pot fi multiple si extrem de ambigue astfel incat suntem tentati sa zicem ca doar Dumnezeu stie ce si cum.

Partial corect.

De ce? Pentru ca pe langa faptul ca EL stie si intelege lucrurile asa cum noi nu le vom putea intelege niciodata datorita naturii noastre, si eu si tu ar trebui sa stim cum anume sa reactionam si ce sa facem (sau mai ales cum sa facem) prin prisma relatiei cu TATICUL universului. "Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi ..." spune un pasaj din Ioan 8, "Chiar daca voi umbla prin valea umbrei ... nu ma tem caci Tu esti cu mine ..." spune un alt pasaj din Psalmi atat de cunoscut noua. Stim aceste texte, ne sunt mai mult decat cunoscute.

Si totusi de ce avem atunci reactii la fel ca si ceilalti? Oar ne e frica de esec? Oare ne e teama sa nu cumva sa fim vazuti altfel decat majoritatea? Ne ascundem in multime de teama de a nu fi etichetati drept "freaks", ciudati ... neintelesi etc? Cuvintele lui Robert Schuller care spune: "Prefer sa incerc sa fac ceva maret si sa esuez decat sa nu fac nimic si sa reusesc." ar trebui sa ne motiveze sa ne ridicam, sa incercam, sa ne delimitam de mediocritate si sa tintim spre lucruri mari. "Veti face lucruri mai mari decat am facut EU ..." erau la un moment dat cuvintele spuse de EL celor apropiati LUI. 12 oameni au schimbat istoria si fata lumii intr-un timp in care nu exista nimic din ceea ce avem noi acum la dispozitie pentru a reusi. Si totusi ei au facut aceste lucruri in ciuda tuturor obstacolelor care le-au stat in cale.

Ce obstacol iti sta tie in cale azi? De care esec te temi tu cel mai tare? Nu cumva iti e teama ca pentru a putea sa schimbi ceva in jurul tau va trebui sa te schimbi mai intai tu? Poate iti e teama de aceasta schimbare ... poate ca nu stii cum ar trebui sa faci acest lucru. Ei bine, Max Lucado spunea referitor la acest subiect urmatoarele: "Iti schimbi viata, schimbandu-ti inima." si daca poate te intrebi cum ai putea face asta ... ei bine ... acest lucru e un proces complet si complex in care va trebui sa lucri impreuna cu TATI ... e poate unul dintre cele mai marete lucruri pe care fiinta umana le poate face vreodata. Tot ce pot sa iti spun e ca pentru aceasta lucrare exista GARANTIA succesului atata timp cat esti dispus sa iesi din zona ta de confort, atata timp cat vei dori ceva mai mult decat obisnuitul mediocru.

Poate te vei intreba: "dar de ce eu?" ... sau "cine sunt totusi eu?" Daca vrei un raspuns la aceste intrebari atunci cuvintele lui Thomas Jefferson iti vor fi cu siguranta de folos: "Vrei sa stii cine esti? Nu intreba. Actioneaza! Actiunea te va delimita si defini."

Nu uita insa de un lucru valabil daca vrei sa iesi din stereotipuri, daca vrei altfel, altceva: "Prefer sa incerc sa fac ceva maret si sa esuez decat sa nu fac nimic si sa reusesc." (Robert H. Schuller)

Lyric videos!

Ziua de maine (desi da stiu, nu-i a noastra) ... va aduce un album interesant pe piata muzicala.

E vorba de "Rise" a trupei Skillet.

Am urmarit cu interes piesele single scoase de ei ce sunt incluse pe acest album, si anume  "Sick of it" (care intre timp are si videoclip oficial) si "American noise" si pot spune ca au un sound excelent ia albumul se prezinta destul de bine.

Nu mai spun ca majoritatea statiilor de radio nord-americane difuzeaza de ceva vreme aceste 2 single-uri, iar ele se afla in topul preferintelor ascultatorilor de peste ocean (si nu numai) ... multe din aceste radiouri putandu-se asculta via internet si in Europa.

Iar avand in vedere ca precedentul lor album "Awake" a stat mai bine de 2 ani prin clasamentele Billboard ... cred sau cel putin asa lasa aceste prime piese impresia ... ca vom avea si "Rise"-ul destul de mult timp de acum inainte pe pozitii fruntase in charturile de specialitate.

In ultimele zile au aparut si lyric videos pe canalele specializate ale trupei (FB, Youtube, site oficial) la alte 2 piese "Rise" si "Not gonna die". Piesele sunt extraordinare, artworkurile si grafica pe masura, iar mesajul pieselor unul revigorant pentru cei care poate au nevoie de un push.

Ce a iesit si ceea ce avem pana la momentul de fata ... va las si pe voi sa vedeti/evaluati.

Enjoy!

Despre dizabilitati si ... atitudini!!!

Aud in ultima vreme in jurul meu diferite persoane care discuta de alte persoane din anturajul lor care sufera ... se chinuie si sunt oarecum dizabilitati. Auzi discutii in care oamenii fie sufera de boli grele, fie se confrunta cu probleme sufletesti, emotionale sau chiar cu dizabilitati mentale. De multe ori raman uimit si in acelasi timp si in blocaj de cuvinte pentru ca, nu-i asa, cum ai putea spune unuia care se gaseste in astfel de situatii sau care are o persoana apropiata lui/ei ca Dumnezeu ii iubeste, ca e de partea lor ...

Nu poti doar raspunde cu o indiferenta taciturna ... seaca ... sa strigatul lor "unde e EL cand avem mai multa nevoie?" sau "De ce se intampla asta?" servindu-le o teologie bazata pe cuvinte aruncate intr-o doara ... asa ca sa ne scapam si ca sa mai bifam un om caruia i-am vestit ceea ce trebuia vestit de pe lista noastra ...

Nu asa ar trebui procedat, nu in felul asta.

Nu am o reteta speciala pe care sa v-o impartasesc, nu am o pledoarie in "x" pasi pe care sa o urmati si prin care sa obtineti rezultate fabuloase, dar stiu un lucru ... nu trebuie sa "dam in cap" oamenilor cu Biblia, nu trebuie sa fim "masini reci si calculate de versete" ... O astfel de atitudine NU AJUTA. Nici pe cel care o are ... nici pe cel ce sta, mai mult sau mai putin voit, inaintea noastra.

Stau si ma intreb oare ne-am pierdut capacitatea empatica? Am uitat "sa fim oameni"? Ne bucuram atat de mult cand atunci cand "ceasul incercarii" se abate in dreptul nostru ... avem pe cineva alaturi ... om sau Dumnezeu, insa cat de repede uitam cum noua insine ne-a fost racorit sufletul ... atunci cand vine vorba de altii.

De ce e asa? Nu stiu sa spun exact. Poate ne e teama ca adaugandu-se noi si noi persoane in aceasta zidire interesanta si mirifica ... TATI ne va iubi pe noi mai putin ... Poate ca suntem oarecum invidiosi ca EL va putea ridica si face cu altii ceea ce noi nu am fost dispusi sa IL lasam sa faca cu si din viata noastra. Sau poate ca pur si simplu ... uitam acea parte in care ni se spune "unii pe altii ... cum v-am iubit EU!".

Poate ...

Scott Hamilton surprinde o esenta primordiala a naturii umane pe care noi deseori incercam sa o mascam ... tocmai pentru a nu lasa sa iasa la iveala cine suntem cu adevarat. Cuvintele lui care ne spun ca: "Singura dizabilitate in viata e o atitudine gresita" ar trebui sa surprinda o parte a naturii umane la care trebuie ca fiecare din noi sa privim introspectiv si deschis, sa acceptam ca exista posibilitatea ca prin atitudinile noastre gresite sa traim defapt un crestinism dizabilitat si dezumanizat ... de simple, atat de simple atitudini ... gesturi, vorbe banale ... care repetate se transforma in leitmotive ale unor caractere ce acumuleaza tot mai mult in sinea lor ... deficiente.

Nu trebui sa fie asa! Nu e normal sa fie asa! 

John Maxwell spunea ca: "Propria atitudine iti este cel mai bun prieten sau cel mai inversunat dusman. Va atrage sau va indeparta oameni. Nu este multumita pana nu se manifesta si este mai cinstita si mai consistenta decat cuvintele tale. Este bibliotecarul trecutului tau, oratorul prezentului tau si profetul viitorului tau", iar Thomas Jefferson conchidea pe tema atitudinii umane prin urmatoarele cuvinte: "Nimic nu îl poate opri pe omul cu o atitudine mentala corecta sa îsi îndeplineasca scopul. Nimic din lumea aceasta nu îl poate ajuta pe omul care are o atitudine gresita." Nu judeca oamenii din jurul tau ... Nu poti sa-i intelegi in totalitate decat daca te-ai afla in aceleasi circumstante ca si ei ... 

Esti pus azi in fata unei alegeri ... va trebui sa alegi intelept pentru ca nu-i asa "Singura dizabilitate in viata e o atitudine gresita." (Scott Hamilton)

"Dead Come To Life" - Jonathan Thulin (Feat. Charmaine)

   Zilele acestea ascultand radioul Klove ,mi-a ramas o melodie in suflet in mod deosebit. Ii spun sotului meu aseara ce mult imi place melodia asta,o alta deosebita de la Jonathan Thulin si imi pun intrebarea daca nu cumva are si un viedoclip pe masura la fel ca cel de la melodia Bombs Away.
Ne-am pus pe cautat si ce sa vezi...chiar ieri a fost ziua in care a iesit pe piata vidoeclipul de la aceasta melodie superba. 
Ce va pot spune,am ramas fara cuvinte in urma vizionarii ,am exclamat doar atat "o adevarata opera de arta","artisti in adevaratul sens al cuvantului!". 
Va propun asadar pentru acest wekwend sa vizionati acesta opera de arta ,si nu numai o data,iti da mult de gandit mesajul transmis prin acesta melodie. 
Personal dedic acest videoclip prietenei mele Rebeca ,sau cum o stim multi Charys.

Lord, what if I miss You?

   Copilul lui Dumnezeu,crestinul,traieste zi de zi intr-o frica ce ii afecteaza intreaga viata,intreaga fiinta pana la paralizie,frica de al pierde pe Dumnezeu,de a nu fi implinit toate cerintele spiritualicesti,"o conditie de baza" pentru al avea pe El in viata lui. Frica,spaima ,oroarea de a fi parasit.
A fost omul parasit vreodata? Acesta este Dumnezeu Creatorul? Ne raportam viata si trairea la un dumnezeu pe care il putem percepe,dar oare poate fi perceput in ceea ce intelegem noi,prin sistemele noastre ,prin valorile noastre,prin gandirea noastra? Putem sa il intelegem cu mintea noastra din dimensiunea asta daca pot spune asa,ceva ce este dintr-o alta dimensiune ,asa cum este Dumnezeu? Este asa cum spun unii oameni de stiinta crestini ,noi ...care traim intr-o lume tridimensionala am putea intelege o lume spre exemplu cu sase dimensiuni? Nu pot sa inteleg pe deplin acea dimensiune superioara, vad ceva care nu este din lumea mea si o interpretez prin ceea ce cunosc,dar este evident ca este o interpretare limitata.
Veti spune poate si ce legatura are asta cu viata mea?
Spune Dumnezeu asa de frumos cat de departe sunt cerurile de pamant asa sunt gandurile mele de gandurile voastre,Tatal nostru ne spune din vechiul testament ca nu intelegem natura Lui,ceea ce este El,il percepem prin gandurile noastre,prin experientele noastre si cunostintele pe care le-am dobandit.
Atunci,de ce traiesc in frica zi de zi, cum pot sa cred ca El ma va parasi dintr-un motiv sau altul,cunosc eu exact gandurile Lui ? Il cunosc eu pe El de la acel nivel al Lui ,din dimensiunea Lui,de la nivelul cerurilor ca sa stiu ca ma paraseste din diverse motive umane? Conteaza aceste motive pentru El in asa fel incat sa ma paraseasca?

A dovedit ce mult a parasit omenirea ..la Cruce! Chiar daca noi oamenii ne-am pierdut caile,El nu ne-a pierdut niciodata,te-a cautat si m-a cautat pana am fost gasiti.
In cartea Efeseni ni se spune ca prin Christos suntem infiati de Dumnezeu ca si fii legitimi ai Lui asezati in locurile ceresti ,in dimensiunea Lui,in acest caz pot cunoaste indeaproape gandurile Lui. Asadar ,daca am ajuns la statutul acesta ,mai pot eu simti frica de a fi parasit din diverse motive ,puerile as spune eu, din moment ce sunt in Christos si cu el in Dumnezeu?
Daca astazi simti aceasta frica in viata ta ,in fiinta ta poti sa strigi impreuna cu Joyce Meyer si cu siguranta vei primi raspunsul pe care ea l-a primit Lord, what if I miss You? What if I miss You? What if I miss You? Oh, I'm so scared! God, what if I miss You? He answered simply, "Joyce, don't worry; if you miss Me, I will find you.” Joyce Meyer, How to Hear from God: Learn to Know His Voice and Make Right Decisions?
"Doamne,daca Te peird? Daca Te pierd?Oh,Sunt asa de speriata!Dumnezeule,daca Te pierd?El a raspuns simplu,"Joyce,nu te ingrijora;daca Ma pierzi,Eu te voi gasi" Joyce Meyer
Prin puterile mele nu sunt nimic si nu pot face nimic ca sa imi castig dreptul de a fi copilul Lui si implicit sa scap de frica de a fi parasit,de a nu avea valoare. Insa, iata vestea buna a evangheliei astazi: primesc in dar totul!,chiar daca nu sunt perfect,nu sunt pe culmi spiritualicesti, stiu ca Tatal meu nu m-a parasit niciodata,nici macar atunci ,cand nu eram inca nascut,cand fiinta mea nu exista..el a stat pe Cruce,ca eu, acum cand exist sa il pot avea ca Tata.
Ce minunat!

Daruieste ... lumina!

Gandul de azi e unul provocator ... "Daruieste lumina si oamenii vor gasi calea." spune acest gand (citat) din Ella Baker. E usor in ziua de azi sa privesti la mediul care te inconjoara si sa faci analize. Mai simplu de multe ori nici macar nu mai trebuie sa faci analiza ... pentru ca de cele mai multe ori o primesti gata facuta. Fie de biserica, analisti, politicieni, prezentatori de stiri, jurnalisti ... mai mult sau mai putin avizati.

Trist e atunci cand eu si tu ... crestin practicant ... ne lasam atrasi in valtoarea asta si incepem sa ne comportam, gandim sau vorbim ca cei mai sus enumerati. Si mai trist e cand ajungem la certuri de vorbe si etichete lipite deja pe fruntea celor din jur. Extrem de trist e ca nu mai aducem lumina in jurul nostru, ci ne marginim la a da diagnostice ... a intoarce spatele si a merge "mai departe pe alaturi". Am ajuns sa uitam ce inseamna sa daruiesti ... Aruncam cativa banuti cu strangere de mana (sau poate de inima) si ne uitam avizi in jurul nostru sa vedem daca gestul nostru este observat si aclamat de o multime salbaticita in sentimente si simtiri, de o multime incapabila sa reactioneze la un gest de bunatate total dezinteresata.

Societatea e ceea ce e ... mediul social e asa cum e ... nu l-am facut noi, nu l-am creat noi ... Dar CU SIGURANTA ca il putem influenta.

In ce mod? E alegerea noastra, a fiecaruia din noi. Eu aleg cu ma raportez la locul si timpul in care am fost asezat. Eu aleg ce contributie aduc acestui mediu, acestui timp. Fiecare moment al vietii mele se gaseste sub semnul alegerilor pe care le fac, iar in ceea ce te priveste lucrurile nu stau si nici nu vor sta altfel. Fie ca iti place, fie ca nu ... si tu esti implicat in acest mediu, in aceasta societate ... Nu e destul sa condamni ceea ce se intampla ... pur si simplu NU E DESTUL. Ci va trebui sa iti aduci contributia ta PERSONALA ... sa ... daruiesti lumina prin care oamenii sa gaseasca ... calea!

Tu decizi daca "vei trece mai departe pe alaturi" sau daca te vei opri, te vei apleca si vei contribui activ la remodelarea tipologiei prezentului.

"Daruieste lumina si oamenii vor gasi calea." (Ella Baker)

Nevoia de normalitate!

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic ... Asta cel putin in ceea ce priveste scrisul aici pe blog.

De ce nu am (mai) scris? Nu as putea da un motiv anume ... si nu as vrea sa aduc vreun beneficiu sau detriment vreunuia din aceste motive.

Pur si simplu nu am mai scris ... am luat o mica pauza.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

Dar despre ce atunci?

Sincer ... NEVOIA DE NORMALITATE! Si chiar daca poate ca ceea ce veti citi sunt in mare parte intrebari ... sincer asta e ceea ce se gaseste in mintea, in sufletul meu.

So lets start ... E oare normal ca intr-o lume care se construieste in jurul tau ...  faptul ca vrei sa fii normal sa fie privit cu scepticism? E oare normal sa ne dam unii altora in cap cu concepte de genul "religia ta e naspa, e veche, e asa si pe dincolo" ...? E oare normal sa intretinem sau sa provocam certuri de vorbe care nu duc nicaieri sau nu folosesc nimanui? E oare normal ca se ne laudam cu care din concepte sunt mai bune, mai tari, mai valabile sau mai nustiucum? E oare normal ca in lumea asta pe care o avem ... sa ii dispretuim atat de mult pe cei din jurul nostru? Ii condamnam ca nu sunt ca noi, ii punem la zid ca nu fac ca noi, nu vorbesc ca noi, nu se comporta ca noi, nu se imbraca ca noi sau, DE CE NU, NU II URASC PE ALTII ca noi ...

Hmmm ... normalitatea incotro ... Suntem invatati ca trebuie sa fim diferiti ... dar in the process fie denaturam acest concept fie nu ni se explica sau nu intelegem clar lucrul asta si ajungem sa ne transformam in niste "monstruleti" mai mult sau mai putin ignoranti fata de mediul, locul sau timpul in care traim, batandu-ne joc prin prisma acestei normalitati pervertite (auto)impuse de viata si sufletul nostru si, poate cel mai tragic, de vietile si sufletele celor din jur.

Simt nevoia sa ies din ceea ce unii numesc in mod eronat "NORMAL" ... Nu imi place acest "NORMAL" ... nu sunt de acord cu el si nu il voi imbratisa niciodata. Aleg sa ma detasez de acest "normal" pervertit intr-un spirit de "normalul meu e mai tare decat normalul tau" ... intr-un spirit in care din pure motive egoisto-narcisisto-maladive "punem tunurile" pe cei ce sunt diferiti de noi si de modul nostru de a percepe realitatea.

Nu exista x la puterea n normaluri ... exista doar un normal, o stare de normalitate de care societatea din jurul nostru se departeaza tot mai tare.

Trist e ca de multe ori ... suntem (cu sa fara voia noastra) atrasi in aceasta stare de anormalitate pe care tot mai multi in jurul nostru au ajuns sa o numeasca NORMAL.

Simt NEVOIA de NORMALITATE! Imi doresc normalitate ... Ating si adopt normalitatea ... in cuida nebuniei din jur.

NORMALITATEA e o alegere! Cearta de vorbe ce se isca din "pervertitul normal" e (a fost si va fi) ... o pierdere de timp!

My Hope Is In You !

    S-a incheiat un capitol din viata ta si a mea,o saptamana s-a terminat o alta sta sa inceapa putem spune ca, de maine vom deschide prima fila dintr-un nou capitol al acestui dar care este viata.O pagina alba ,inca nescrisa asteapta in liniste sa fie infrumusetata cu fiinta noastra cea de zi cu zi,cu deciziile noastre, dintre cele mai marunte dar valoaroase sau poate fi mazgalita pana la scrijelire de uratenia noastra sufleteasca. 
Poti sa alegi de astazi ce vei scrie maine pe pagina vietii tale ,sa te gandesti ce floare frumoasa ai putea contura prin bucuria sufeltului tau,prin pacea mintii tale ,prin puterea spiritului tau. Imi pun nadejdea in Domnul ,ma incred in El ,si cuvintele acestea nu sunt goale ,sunt o lauda la adresa Dumnezeului Creator,Tatal meu si o pot face strigand din toata fiinta inca de astazi .
Chiar daca poate azi nu imi vine sa strig de bucurie ,sa imi declar increderea intr-un Dumnezeu nevazut,sunt prea obosit ca sa mai am putere sa fac asta ...nu uita spiritul fiintei tale este din Dumnezeu si el iti poate da putere sa faci asta ,daca vrei sa il lasi sa actioneze si sa invioreze trupul tau in toata intregimea lui. Bucura-te astazi cu Aaron Shust prin melodia My Hope Is In You si aseaza-ti nadejdea si increderea de astazi pentru reusita intr-o armonie si frumusete deplina a paginii vietii tale de maine. Un Wekend binecuvantat.

Obezitatea...un razboi castigat

     Continui seria de filmulete in care ne sunt prezentate noi descoperiri in ceea ce priveste obezitatea umana. Despre mine ce as putea sa va spun?... Am fost o persoana care a ajuns pe graficul doctoricesc la obezitate morbida iar acum incet incet ma apropii de categoria oamenilor normali ,sunt la supraponderabilitate insa in partea de jos a statisticii catre normal,..ma mai desparte doar un punct de ceea ce trebuie sa fiu in mod normal. 
In tot acest timp am avut momente de cadere de multe ori cand imi venea sa o las balta cu toata teoria asta,cu toata atentia asta pe care trebuie sa o am asupra farfuriei. Poate fi foarte obositor ... in fiecare zi sa te gandesti ce sa mananci si ce nu ,sa iei hotarari stricte... da sau nu. Obezitatea mi-a adus in fiinta mea multa nehotarare, m-a transformat intr-o persoana indecisa care cu greu putea lua decizii simple ,intotdeauna ma aflam intro zona gri a existentei al ...nu stiu ... de ce asa sau asa . Daca vrei sa incepi lupta aceasta trebuie sa stii exact ce vrei de la tine ,de la viata si sa inveti sa spui un da hotarat sau nu hotarat si asta in fiecare zi chiar si unei nevinovate cani de ceai ...da fara zahar si ...un nu... vechiului eu. E o lupta ,fiecare zi cu deciziile ei simple care pornesc de la un pahar de apa. De multe ori ma inselam singura ,beam saekuri de slabit cu suc ...granini... am baut cu baxurile...lol... acum rad dar pe atunci era o problema serioasa pentru mine ,ma gandeam ca nici atat nu merit macar un suc. Am fost un sugarfreak..:lol:. Nu poti slabi fara sa te disciplinezi ,zi de zi trebuie sa iei decizia corecta pentru tine, pentru viata ta .Este ca sa zic o disciplina a mintii,iti spui in fiecare zi ..."astazi voi birui,astazi voi putea lua decizia corecta". 
Ce este mai interesant insa in ceea ce ma priveste este ca m-am schimbat mult cu toata fiinta nu numai cea fizica,spirtual sau produs schimbari mari ,de multe ori eu nu ma mai recunosc...:lol:, incepi sa ai biruinte in "locurile ceresti" cum spune apostolul Pavel in cartea Efeseni ,in trupul spirtual al fiintei tale si de acolo totul se schimba in viata ta . Acele biruinti din trupul fizic se interconecteaza atat de strans cu cele spirituale si sufletesi ,incat toata viata ti se schimba. 
Un tratament pe care mi-l aplic de fiecare data cand simt ca nu mai pot lupta ,sunt emisiunile tv pe subiectul obezitate morbida. Sunt acele emisiuni in care se prezinta o zi sau mai multe din viata unei persoane de obezitate morbida,sunt foarte multe emisiuni de acest gen, persoane de peste 150 de kg, era o emisiune cu operatii de micsorare a stomacului cu doi medici tata si fiu,urmaream fara oprire astfel de emisiuni,plangeam de multe ori de cat de greu le era,mai ales cand vedeam persoane care nici nu puteau umbla,de multe ori ma recunosteam pe mine in tot ceea ce spuneau oamenii aceia ,despre lupta pierduta din viata lor. Ma uitam la bucatile acelea mari de piele taiata de pe altii,dupa perioda de slabire,aveam o satisfactie cruda daca pot spune asa ,plangeam din nou cu cei care au reusit imposibilul...si porneam din nou la drum in razboiul meu . Asa ma pregateam pentru inca o batalie. Sotul meu nu intelegea cum ma pot uita la asa emisiuni ,mai ales la cele in care apareau operatiile,fiind cadru medical vezi omul din mai multe aspecte nu numai din afara :lol:,el insa era oripilat de bucatile acelea mari de piele taiate, si de multe ori de cele mai multe ori urmam acest tratament singura.
Obezitatea este si o stare emotionala a sufletului , nu este legata numai de trup. Trebuie sa cauti vindecarea sufleteasca prima data ,sa cauti si sa identifici suferinta si sa o lasi sa se vindece. Inchei astazi cu un citat superb exprimat de o persoana pe care eu o admir si o apreciez foarte mult .
“I tell you what when I see chocolate chip cookies I can’t just eat one. I’ve got to eat a dozen. I don’t have any self control. Well, come on! You’re just talking yourself right into the pit! You do have self control, and you need to start looking at those cookies and saying, “If I want you I’ll eat you, and if I don’t I won’t!” Come on! Talk to that plateful of food! I am born again and baptized in the Holy Ghost! I have the power of the universe on the inside of me, and if I do not want to eat you I will not eat you! I mean how do you expect to defeat the devil if you can’t even defeat a chocolate chip cookie!?!?”
? Joyce Meyer
"Iti spun cand vad o prajitura cu ciocolata nu pot mnaca doar una. Mananc o duzina.Nu am nici un fel de control.Pai,cum asa! Tocmai iti indrepti persoana in sant.!Tu ai control asupra ta ,tot ce ai nevoie e sa incepi sa te uiti la acele prajiturele si sa spui "Daca vreau va manac si daca nu vreau nu va mananc!"Chiar asa! Vorbeste acelei mancari care iti umple farfuria. ! Sunt nascut din nou si botezat cu Duhul Sfant! Am puterea intregului univers in mine,si daca nu vreau sa te mananc n-am sa te mananc! Vreau sa spun cum vrei sa te astepti sa il infrangi pe diavolul daca nu poti infrange o prajitura cu ciocolata?!" - Joyce Meyer

Un Om ... si atat!

   -"Intaraste-te si fii om!" 1imparati2:2
. "Imbarbateaza-te si fii om!" ,acesta este indemnul meu pentru astazi,si nu numai. Cuvinte interesante spuse de David pe patul de moarte fiului sau Solomon. Ce vrea sa insemne expresia asta pentru mine astazi,sunt mii de ani de cand a fost rostita, insa are o forta in ea care ma pune pe cugetat.Ce inseamna pana la urma sa fi om? Acum ceva timp stiu ca ii spuneam cuiva ca, inainte de toate de a fi pocait,de a avea relatii speciale cu Divinitatea, cred ca trebuie sa fii om .Imi aduc aminte ca am fost privita cu mare suspiciune si cu asa o privire vaga de neancredere asupra mea.

Conteaza sa fii om? Sa devii unul ? Sa fi la prezent si sa fii unul la viitor? Poti sa il cunosti pe Dumnezeu daca nu esti un om? Poate fi oricine om? 
Intrebari...si poate raspunsuri personale. Ce e interesant este insa este ca trebuie sa ma intaresc ca sa fiu un om. Asta e ceva nemaipomenit...sa imi fac curaj si sa ma intaresc sa fiu ceea ce normal sunt prin simpla nastere. Inteleg ca trebuie sa fac ceva ca sa devin un om si sa si raman asa,nu este ceva care imi cade asa pe umeri ,in traista fara sa am cunostinta actiunii respective. Nu voi fi om fara sa realizez ca am nevoie sa fiu unul. Sa ma intaresc astazi sa fiu un om care poate face diferenta in lumea asta. Nu este un dar dat,umanitatea,este o alegere si chiar una grea care cere efort ,trebuie sa fiu tare ca sa pot face alegeri corecte in momente dificile.
Ma gandesc acum la "samariteanul cel milos"...hmm... ceea ce a facut a iesit cu totul din cutumele sociale a acelei vremi,nu putem vorbi aici ca era un crestin cucernic. Pana la urma a fost un om care a facut diferenta,a dat dovada de umanitate prin ceea ce a actionat si cred ca asta cauta Dumnezeu in noi . Acest samaritean a actionat fara sa puna intrebari,fara sa fie cucernic,fara sa dea sfaturi intelepte nici macar nu a asteptat sa se faca bine sa isi revina in simtiri cel cazut intre talhari ca sa ii faca putina morala ,a vazut o nevoie si a venit in intampinarea implinirii ei fara intrebari. 
Astazi nu vreau sa fiu fiinta cu puteri supranaturale ,nu vreau sa fiu nici fiinta spiritualiceasca pana la absolut ,vreau sa fiu UN OM, asa ca imi suflec manecile si trec la treaba,nu imi este teama ,ma intaresc cu curaj pentru ca stiu ca pot fi acea fiinta care poate judeca limpede si poate face alegeri corecte in cele mai neguri timpuri prin care a trecut lumea pana acum,ca pot avea constiinta in asa fel incat coloana fiintei mele sa fie mereu dreapta ,pot face diferenta in vietile celor din jurul meu.
Astazi ma intaresc si ...aleg sa fiu un om.