Nevoia de normalitate!

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris nimic ... Asta cel putin in ceea ce priveste scrisul aici pe blog.

De ce nu am (mai) scris? Nu as putea da un motiv anume ... si nu as vrea sa aduc vreun beneficiu sau detriment vreunuia din aceste motive.

Pur si simplu nu am mai scris ... am luat o mica pauza.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

Dar despre ce atunci?

Sincer ... NEVOIA DE NORMALITATE! Si chiar daca poate ca ceea ce veti citi sunt in mare parte intrebari ... sincer asta e ceea ce se gaseste in mintea, in sufletul meu.

So lets start ... E oare normal ca intr-o lume care se construieste in jurul tau ...  faptul ca vrei sa fii normal sa fie privit cu scepticism? E oare normal sa ne dam unii altora in cap cu concepte de genul "religia ta e naspa, e veche, e asa si pe dincolo" ...? E oare normal sa intretinem sau sa provocam certuri de vorbe care nu duc nicaieri sau nu folosesc nimanui? E oare normal ca se ne laudam cu care din concepte sunt mai bune, mai tari, mai valabile sau mai nustiucum? E oare normal ca in lumea asta pe care o avem ... sa ii dispretuim atat de mult pe cei din jurul nostru? Ii condamnam ca nu sunt ca noi, ii punem la zid ca nu fac ca noi, nu vorbesc ca noi, nu se comporta ca noi, nu se imbraca ca noi sau, DE CE NU, NU II URASC PE ALTII ca noi ...

Hmmm ... normalitatea incotro ... Suntem invatati ca trebuie sa fim diferiti ... dar in the process fie denaturam acest concept fie nu ni se explica sau nu intelegem clar lucrul asta si ajungem sa ne transformam in niste "monstruleti" mai mult sau mai putin ignoranti fata de mediul, locul sau timpul in care traim, batandu-ne joc prin prisma acestei normalitati pervertite (auto)impuse de viata si sufletul nostru si, poate cel mai tragic, de vietile si sufletele celor din jur.

Simt nevoia sa ies din ceea ce unii numesc in mod eronat "NORMAL" ... Nu imi place acest "NORMAL" ... nu sunt de acord cu el si nu il voi imbratisa niciodata. Aleg sa ma detasez de acest "normal" pervertit intr-un spirit de "normalul meu e mai tare decat normalul tau" ... intr-un spirit in care din pure motive egoisto-narcisisto-maladive "punem tunurile" pe cei ce sunt diferiti de noi si de modul nostru de a percepe realitatea.

Nu exista x la puterea n normaluri ... exista doar un normal, o stare de normalitate de care societatea din jurul nostru se departeaza tot mai tare.

Trist e ca de multe ori ... suntem (cu sa fara voia noastra) atrasi in aceasta stare de anormalitate pe care tot mai multi in jurul nostru au ajuns sa o numeasca NORMAL.

Simt NEVOIA de NORMALITATE! Imi doresc normalitate ... Ating si adopt normalitatea ... in cuida nebuniei din jur.

NORMALITATEA e o alegere! Cearta de vorbe ce se isca din "pervertitul normal" e (a fost si va fi) ... o pierdere de timp!