A fi sau a nu fi? Aceasta e intrebarea.
De ce pun aceasta intrebare, care este o replica cu un istoric atat de bogat ? Poate pentru a trezi interesul , poate e mai mult de atat.
E important cum privim viata si cum ne raportam la ea ?De ce ?
Pentru ca viziunea noastra asupra vietii ne motiveaza actiunile in dreptul nostru si a celor din jurul nostru.
De ce pun aceasta intrebare, care este o replica cu un istoric atat de bogat ? Poate pentru a trezi interesul , poate e mai mult de atat.
E important cum privim viata si cum ne raportam la ea ?De ce ?
Pentru ca viziunea noastra asupra vietii ne motiveaza actiunile in dreptul nostru si a celor din jurul nostru.
Am meditat mult in ultimele zile la modul in care ne raportam existenta la credinta crestina ,la ceea ce ne motiveaza actiunile si atitudinile noastre.
Spunem de multe ori si invatam cum sa nu fim spre exemplu, aud des replica ..." sa nu fim ca lumea " "noi nu suntem ca lumea","sa iesim din lume "...si apoi inevitabil incepe o lunga pleiada de exemple de cum e lumea si cum trebuie obligatoriu, sa nu fim si cine e stapanitorul lumii acesteia.
Asadar, incepe o lista lunga de exemple negative si ne uitam cu ochii deschisi la un hau mare care se deschide inaintea ochilor nostri spirituali .
Inevitabil incepe o fuga permanenta in vietile noastre, de ceea ce sa nu fim.
E corect ? Acesta e felul lui Dumnezeu de a actiona prin si in credinta,acesta e Isus Christos ?
Sa incercam sa facem un pas inapoi sa privim acest tablou mai de departe, pentru ca e posibil ca de aproape sa nu vedem nimic din frumusetea integrala a picturii doar niste culori aruncate la intamplare si de neanteles. La inceput Dumnezeu Creatorul a zis "Sa fie" si... a fost . S-a uitat cumva la intuneric si a vorbit intunericului "fugi ,ascunde-te ,"sa nu fii?"Nu l-a interesat pe Dumnezeu, de ceea ce sa nu fie a actionat doar ceea ce dorea sa fie si toate au luat fiinta asa cum le-a vazut prin credinta. Isus Christos este din nou un exemplu a ceea ce tinzi,ce doresti sa fi, nu a ceea ce sa nu fi . Nu l-a interesat ceea ce nu era in vremea lui pe pamant(lumea avea si pe atunci problemele ei ca si acum:saracie,durere, boli etc.),ci a continuat intreaga Lui existenta aici sa fie ceea ce era si nimeni nu a putut nega asta desi s-au facut eforturi pentru asta care au dus la uciderea Lui. Nu si-a consumat energia sa nu fie fariseu,sa nu fie pacatos,sa nu fie neascultator, avem atatea exemple mai bine spus intreaga lui viata ne spune doar ceea ce a fost .
Spunem de multe ori si invatam cum sa nu fim spre exemplu, aud des replica ..." sa nu fim ca lumea " "noi nu suntem ca lumea","sa iesim din lume "...si apoi inevitabil incepe o lunga pleiada de exemple de cum e lumea si cum trebuie obligatoriu, sa nu fim si cine e stapanitorul lumii acesteia.
Asadar, incepe o lista lunga de exemple negative si ne uitam cu ochii deschisi la un hau mare care se deschide inaintea ochilor nostri spirituali .
Inevitabil incepe o fuga permanenta in vietile noastre, de ceea ce sa nu fim.
E corect ? Acesta e felul lui Dumnezeu de a actiona prin si in credinta,acesta e Isus Christos ?
Sa incercam sa facem un pas inapoi sa privim acest tablou mai de departe, pentru ca e posibil ca de aproape sa nu vedem nimic din frumusetea integrala a picturii doar niste culori aruncate la intamplare si de neanteles. La inceput Dumnezeu Creatorul a zis "Sa fie" si... a fost . S-a uitat cumva la intuneric si a vorbit intunericului "fugi ,ascunde-te ,"sa nu fii?"Nu l-a interesat pe Dumnezeu, de ceea ce sa nu fie a actionat doar ceea ce dorea sa fie si toate au luat fiinta asa cum le-a vazut prin credinta. Isus Christos este din nou un exemplu a ceea ce tinzi,ce doresti sa fi, nu a ceea ce sa nu fi . Nu l-a interesat ceea ce nu era in vremea lui pe pamant(lumea avea si pe atunci problemele ei ca si acum:saracie,durere, boli etc.),ci a continuat intreaga Lui existenta aici sa fie ceea ce era si nimeni nu a putut nega asta desi s-au facut eforturi pentru asta care au dus la uciderea Lui. Nu si-a consumat energia sa nu fie fariseu,sa nu fie pacatos,sa nu fie neascultator, avem atatea exemple mai bine spus intreaga lui viata ne spune doar ceea ce a fost .
Prin credinta a trait ,si-a vizualizat intreaga lucrare ca existand in intregul ei, si-a vazut biserica ca fiind nu s-a uitat ca, in realitate oamenii nu prea intelegeau cine este si ce era lucrarea pe care o facea. A murit pe Cruce cu ochii atintiti la ceea ce era dincolo de acel timp prezent si, iata ca a devenit realitate fizica ceea ce a vazut el atunci in acel prezent . Credeti ca daca ar fi fost o clipa ceea ce "sa nu fi" ar mai fi murit pe Cruce ,s-ar mai fi jertfit asa cum a facut-o daca ar fi privit partea goala a paharului?
Spunem oamenilor ..."noi nu suntem ca voi ,noi suntem asa si asa, voi sunteti lumea si noi trebuie sa fim diferiti de voi", cum reactioneaza oamenii in general ? Devin violenti ,vorbesc urat si dintr-o data ne transformam in martiri pentru credinta. E corect? Ce se intampla de fapt cand avem o asemenea atitudine ? Automat se uita la ei si vad ceea ce nu sunt ,le punem in fata o oglinda care le arata toate partile negative ale vietii ,prin atitudinile noastre le spunem ceea ce nu sunt. Credeti ca oamenii nu sunt constienti de ceea ce nu sunt ,ceea ce nu pot fi? Acesta e crestinismul , aceasta e credinta... sa arate ceea ce nu este ,ceea ce nu poate fi fiinta umana?
Ce atitudine a avut Isus Christos fata de oameni, fata de omenire? A venit si ne-a aratat noua ,omenirii ce putem fi ,ce putem deveni daca credem in El si prin asta a adus speranta si nadejde omului si implicit omenirii.
Aduce viata noastra de crestini speranta in viatile oamenilor din jurul nostru ,doresc "sa fie" prin exemplul trairii noastre?
Sa vorbim oamenilor ceea ce pot sa fie ,nu ceea ce nu sunt ca, asta o stiu deja.
Nu ma intreseaza ce nu este lumea ,ma intreseaza ce poate fi prin Christos! Acum intrebarea se pune... mai stim noi ce poate fi omul prin Christos?
Spunem oamenilor ..."noi nu suntem ca voi ,noi suntem asa si asa, voi sunteti lumea si noi trebuie sa fim diferiti de voi", cum reactioneaza oamenii in general ? Devin violenti ,vorbesc urat si dintr-o data ne transformam in martiri pentru credinta. E corect? Ce se intampla de fapt cand avem o asemenea atitudine ? Automat se uita la ei si vad ceea ce nu sunt ,le punem in fata o oglinda care le arata toate partile negative ale vietii ,prin atitudinile noastre le spunem ceea ce nu sunt. Credeti ca oamenii nu sunt constienti de ceea ce nu sunt ,ceea ce nu pot fi? Acesta e crestinismul , aceasta e credinta... sa arate ceea ce nu este ,ceea ce nu poate fi fiinta umana?
Ce atitudine a avut Isus Christos fata de oameni, fata de omenire? A venit si ne-a aratat noua ,omenirii ce putem fi ,ce putem deveni daca credem in El si prin asta a adus speranta si nadejde omului si implicit omenirii.
Aduce viata noastra de crestini speranta in viatile oamenilor din jurul nostru ,doresc "sa fie" prin exemplul trairii noastre?
Sa vorbim oamenilor ceea ce pot sa fie ,nu ceea ce nu sunt ca, asta o stiu deja.
Nu ma intreseaza ce nu este lumea ,ma intreseaza ce poate fi prin Christos! Acum intrebarea se pune... mai stim noi ce poate fi omul prin Christos?
Vorbim din ceea ce stim ce cunoastem,din gandurile noastre ,nu-i asa? Ei bine in cazul acesta ce suntem noi sau cine suntem daca le aratam oamenilor numai ce nu pot fi, nu ceea ce pot fi ? A cui imagine suntem ?
A fi sau ... a nu fi!
PS: Tu alegi.
PS: Tu alegi.