Ieri dupa o destul de lunga perioada de timp am reusit sa discut cu unul dintre prietenii mei de suflet ...
Nu e ca el sau eu nu am fi avut timpul necesar ... sau disponibilitatea ... dar asa s-a nimerit ... Poate ca intr-un anumit fel e mai bine asa ... discuti mai rar ... te bucuri mai tare atunci cand, din nou, ai ocazia sa discuti cu persoana respectiva ...
A fost interesant sa aflu aspecte frumoase din viata lui de credinta ... de lucrarile in care e implicat ... si de felul in care TATI are grija de el ... zi de zi ...
Mai mult decat atat persoana aceasta ... are si o alta ... "meteahna" ... scrie poezii ...
Am citit cateva din ele ... m-am bucurat cand cu diferite ocazii "gasea cuvintele potrivite" ...
Ce e oarecum mai shod (asta vrand sa insemne nostim :lol: ) ... e ca de ziua ei, Kos a primit din partea lui ... un acrostih ...
Sincer m-am bucurat enorm de mult cand "prietenul meu inaripat" (Angellino) ... a fost de acord sa isi impartaseasca poeziile cu mine si mai mult decat atat ... sa imi acorde dreptul de a posta cateva din ele aici pe blog.
Multumesc pentru prietenia ta Angellino ... si multumesc de cuvintele care le pui pe hartie (reala sau virtuala) ...
"UN GAND SARUTAT DE VESNICIE !
Un gand sarutat de vesnicie s-a indragostit de Infinit !
Iar Nemarginirea e geloasa pe Timp, ca s-a oprit !
Timpul, s-a oprit ,o secunda a murit intr-un minut,
Iar ora a facut ca o zi sa nu mai stie in ce luna e !
Anul acesta toate anotimpurile s-au certat,
Nu mai pot duce povara vremurilor grele,
Au auzit ca zilele din urma vor fi scurte si rele.
Toamna in acest an vrea sa vina mai tarziu !
Vara nu mai vrea atata Soare, e arsa ca un pustiu,
Iar Primavara nu mai poate topi zapada,
Pentru ca Iarna a facut-o gramada.
Peste lumea asta bulversata insa strabate,
Un gand indragostit de Infinit,
Se pare ca-n secunda care a murit,
A reusit sa traiasca vesnicia toata !
…………………………………………
Au trecut peste 2000 de ani,
Si azi asteptam sa vina gandul inapoi,
Sa-I vedem sarutul vesniciei,
Sa ne indragostim apoi si noi !
Opriti Timpul, sa-I cerem iertare,
Am calcat secundele in picioare,
Iar orele l-am chinuit zile intregi,
Sa ne spuna de unde am venit,
De ce mor anii in noi si zboara,
De ce vremea s-a schimbat ,
Si zilele sunt tot mai scurte si reci ?….
Timpul, s-a oprit, si-a inceput sa ne planga,
A vazut in noi gandul indragostit,
Ranit de ura noastra milenara,
Si ne-a iertat, strangandu-ne in brate,
Adormindu-ne,pe toti, generatie dupa generatie !
……………………..
La cumpana dintre ani,
Scotand apa din fantana Vietii,
A venit un Samaritean,
Asa cum spus-au profetii.
Avea pe gura un sarut de iubire,
In ochii Sai lacrima era pura,
In maini si picioare , gauri de ura,
Iar in inima un gand indragostit,
Nascut in a Edenului gradina.
Atat de mult ne a iubit ca S-a dat pe Sine
Apoi a revenit pe Pamant,
Si din inima-I plina de iubire
A scos si a pus prin Cruce-n noi
Gandul indragostit de…Vesnicie !"
~ aceasta poezie a fost preluata (primita) de la autor si publicata cu acordul acestuia ~
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu