Încurajarea ... cel mai bun medicament ...

Nu există medicament mai bun decât încurajarea. Puterile sale vindecătoare îl pot ridica pe cel descurajat, îi alină durerile, îl întăresc şi îi reaprind focul speranţei în suflet. Încurajarea este ca un vaccin de care e nevoie atunci când boala este virulentă şi duce la slăbirea organismului. Lumea din jurul nostru ne oferă din plin motive pentru a fi descurajaţi: conturi fără acoperire în bănci, probleme de sănătate, pierderea unei persoane dragi, ratarea unei promovări, scăderea capacităţilor fizice ale trupului odată cu înaintarea în vârstă, angajamente încălcate. Proabil că şi tu poţi adăuga la această listă multe alte surse care provoacă decurajare personală. Atunci când privim la problemele acestei lumi, se pare că factorii care provoacă descurajarea sunt din ce în ce mai numeroşi: economia, războaiele, sărăcia, nenumărate forme de abuzuri, tulburări sociale de toate tipurile. Pericolul care ne paşte atunci când ne concentrăm prea mult asupra acestor motive de descurajare este acela 

că în percepţia noastră motivele se pot amplifica, aşa cum ochii unei albine amplifică lucrurile pe care le văd. Totul devine denaturat şi dezordonat! Cineva scria că  ’’Cel care este descurajat Îl măsoară pe Dumnezeu după propriul său model mic şi contractat şi limitează puterea infinită prin priceperea sa finită, de om.’’ 

Chiar şi atunci când eşti înconjurat de circumstanţe descurajatoare şi când se pare că nu este nimeni care să ofere încurajarea atât de necesară există o ieşire pentru/din toate situaţiile care îţi provoacă dificultăţi. În astfel de momente, poate că e nevoie sa ai o atitudine prin care să poţi învinge. Poate că in astfel de momente caracterul tău trebuie să fie ... integru, sensibil, antrenat să facă faţă cu brio ...

Nu sunt adeptul "reţetelor" prin care un om obişnuit se poate transforma ca prin minune într-un super-om ... sau în vreun "Superman crestin" imun la orice, atotvictorios in toate ... insă am observat că sunt câteva lucruri care ne ajută să ne continuăm viaţa ... chiar şi atunci când totul se reduce la fiecare pas sau, de ce nu, ... la urmatorul pas.   

Care ar fi (câteva) din aceste lucruri? Well ...

Priveşte la descurajarea sau la deprimarea ta, dar nu amplifica lucrurile minore. Refuză să laşi descurajările mici, temporare, să domine gândirea ta. “Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu”  (Psalmul 42:11).

Priveşte aproape, la tine. Fii rezonabil şi priveşte situaţia în favoarea ta, căutând lucruri pozitive chiar şi în cele mai negative situaţii. “Când un om este întristat, i se pare că toate lucrurile merg rău; când este voios, totul pare că merge bine” (Proverbe 15:15, traducere după varianta în limba engleză).

Priveşte departe, spre Dumnezeu, Tatăl tău ceresc pentru că El te înţelege, îţi cunoaşte nevoile şi ştie mai bine decât tine când şi cum să-ţi împlinească aceste nevoi. “Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti”  (Ieremia 33:3).

Priveşte LARG la toate posibilităţile pe care le ai pe măsură ce te urci pe propriul ’’munte’’, la toate obstacolele care par de netrecut. Chiar şi atunci când se pare că nu mai există nici o speranţă, gândeşte-te la alternative viabile. Cu Dumnezeu, există întotdeauna speranţă. “Pot totul în Christos, care mă întăreşte”  (Filipeni 4:13).