"Marea intelepciune e sa-ti alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri." (Camil Petrescu)
Compromisul ... cel mai usor lucru de facut, cel mai "inteligent" lucru cand te afli la ananghie? Ar parea foarte intelept si inteligent sa apelezi la astfel de tertipuri si te-ar scuti de extraordinar de multe batai de cap. Ai putea sa pari "foarte iscusit in ale diplomatiei" si, de ce nu, sa fii admirat pentru modul in care reusesti sa iesi din situatii si situatii ...
DAR, pentru ca exista acest un mare dar si nu e vorba aici de vreun cadou ci de particula aceea atat de sacaiitoare in anumite momente, trebuie sa apelam la constiinta (daca o mai avem sau mai e functionala) si sa ne intrebam ... oare EL ar face compromisuri sau de ce nu ar face EL compromisul ASTA?
Poti sa spui ca e posibil sa te trezesti pe minus, sa pierzi anumite avantaje, sa ramai fara anumite lucruri, pozitii, sa pierzi avantajul unor anumite situatii ... si alte fel de fel de astfel de ganduri sau afirmatii, poti sa te trezesti in situatii delicate, poti fi considerat prea mandru pentru ca te gasesti doar tu "desteptul" care sa vrea altfel, sa vrea altceva decat vor toti din jurul tau.
Cineva spunea odata dspre compromis urmatoarele lucruri: "Compromis. O reglare a intereselor contradictorii care da fiecarui adversar satisfactia de a crede ca a primit ceva ce nu trebuia sa aiba si ca nu a fost privat de nimic, cu exceptia a ceea ce era pe buna dreptate datoria sa." Waw ... satisfactia de a crede ... Ce incercam noi defapt sa facem atunci cand acceptam sau propunem situatii de compromis? Incercam oare sa ne "adormim" ego-ul cu astfel de ganduri ... ca putem dormi linistiti, ca putem pleca linistiti, ca putem sa stam mai mult decat linistiti ... ca "ne-am scos" si ca am iesit in avantaj dintr-o situatie ce se arata "nasoala"? Ei bine poate ca ai castigat pe moment "ceva" ... insa cu siguranta nu ai castigat un zambet din partea Celui Preainalt. EL nu se arata impresionat de abilitatile tale "smecheresti" ... si nici nu se da in vant dupa tentativele de impacari ale lupului, caprei si verzei in acelasi timp.
Poate ca prea mult timp am acceptat compromisul, am cochetat cu compromisul ... poate prea mult timp am trait in compromis crezand ca e singura modalitate prin care putem trai o viata decenta. E timpul sa te ridici, e timpul sa incepi sa iei atitudine, e timpul ... poate chiar sa protestezi (ca tot e la moda) impotriva copromisului din viata ta, impotriva lipsei de atitudine, impotriva moleselii ce incearca sa te tina captiv, impotriva lipsei de reactie de care dai poate de multe ori dovada atunci cand vezi in jurul tau oameni care duc lipsa, oameni amarati care au nevoie de ajutor, oameni aflati la capatul puterilor si pe care nimeni nu-i aude, nu-i vede sau nu-i baga in seama.
E timpul sa rennti la compromis si sa traiesti ... asa cum a trait EL. Dedicat! Tot timpul gata! Aproape de TATI! E timpul sa vii in si la lumina! E timpul sa lasi in urma pe cei ce mai mult sau mai putin vadit te-ai indemnat ... te-au fortat ... te-au impins in a alege compromisul.
"Marea intelepciune e sa-ti alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri."
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu