Odihnit... pocait !

    Intampin o noua zi ,o noua perioada in viata mea,una frumoasa,deosebita,plina de o libertate sfanta dulce ca mierea.Imi staruie mult in suflet si in minte Cuvantul care creeaza viata in fiinta mea, in duhul meu in special pilda cu oaia ratacita... hmm ...sunt cateva versete si am spune ohh am citit de atatea ori, e o pilda invechita iara oi si turme... Asa a vorbit Domnul Isus, a ales aceasta metoda a pildelor de aceea cred ca fiecare cuvant rostit de Christos e important. Dar sa nu ma lungesc cu vorba...ce ma uimeste la aceasta pilda ,care e asezata dupa un subtitlu interesant "cum sa fi ucenicul lui Isus" si inainte de "pilda fiului risipitor", este simplitatea ei ...si mai ales finalul ei ...sa ne bucuram pentru un pacatos care se pocaieste decat pentru un numar mare de neprihaniti. 
Pana aici are sens dar vine intrebarea mea, cum s-a "pocait" oaia?
Eu citesc asa...E de inteles ca pastorul e Isus Christos si oaia e omul pierdut . 
Isus Christos este stapanul turmei,pilda spune ca: 

-stapanul pierde oaia
- lasa pe celelalte oi
- pleaca in cautarea celei pierdute
- a gasit oaia
- o pune pe umeri
- se bucura
- se intoarce acasa
-informeaza pe toata lumea si se bucura .
Spunem de multe ori expresia asta "L-am gasit pe Dumnezeu!" asa sa fie?

Din pilda aceasta cred ca mai degraba EL m-a gasit ,m-a cautat inteleg de aici si ca sunt responsabilitatea Lui ,pentru ca El e stapanul si raspunde pentru mine, nimeni altcineva nu se poate interpune intre Dumnezeu si mine. 
Insa din cate am subliniat pana aici ramane intrebarea cum s-a pocait "oaia",ce a facut ea...in afara de a se pierde? Toate actiunile le-a intreprins Dumnezeu ,nici macar nu a umblat pe jos dupa ce a fost gasita ,a fost purtata pe umeri ,dar eu trebuie sa ma pocaiesc ca oaia aceasta.
Pentru mine personal singurul aspect care iasa in evidenta este purtarea aceasta pe umerii pastorului...va dati seama ca suntem purtati pe umerii tari ai Domnului Isus, atat de mult imi poarta de grija sa nu imi rup nimic,sa nu ma obosesc ...daa...ma odihnesc pe umerii Lui ,aceasta e pocainta mea ,stau pe umerii Lui puternici si il las pe El sa ma duca acolo unde stie El ca e bine si unde sunt in siguranta. 
Pot sa fac ceva sa ma pocaiesc,sa adaug ceva prin puterile mele?
In cartea Efeseni caiptolul doi scrie ca Domnul Isus sta pe tron ,si eu sunt in El si ca toate ii sunt supuse ...asadar stau si eu in locul unde sunt toate biruite.
Legea a cerut mereu si mereu omului sa indeplineasca cerintele ei pentru a putea sta inaintea Dumnezeului celui Preainalt acum, s-a incheiat cu lucrarile omului de asi castiga neprihanirea trebuie doar sa ma odihnesc pe umerii Lui, sa ma incred in EL si sa raman zidit in EL. 
Interesanta pilda nu e asa?Acelas lucru spune si pilda leului de argint pierdut in casa.

E atat de minunat Cuvantul care e Viata pot trai fara frica,

sunt liber sa traiesc si sa ma odihnesc in EL caci toate vor veni in viata mea ca prin somn. Sunt liber sa traiesc caci sunt oita Lui. 

Neprihanirea,sfintenia nu mi le castig ,nu pot ,nu am cum si nici cu ce,le primesc insa in dar de la cel care ma poarta pe umeri ,nu ma numar printre cei care sunt atat de neprihaniti incat nu mai au nevoie sa se pocaiasca hmm...in cazul acesta poate o sa sune ciudat dar nu vreau sa fiu neprihanit,nu vreau sa fiu perfect si drept inaintea  lui Dumnezeu, vreau sa fiu doar un om pocait gasit printre spinii vietii si purtat pe umerii Lui fara putinta de a face ceva pentru el.     

Inteleg ca un om pocait este un om care sta in odihna Lui.