
M-am intristat .In acel moment cu buburutza mea in palma ,descumpanita ...Tati mi-a vorbit.
 I-am facut un bine ,am tinut-o in casa la caldura ,nu i-am dat drumul afara in frig! Cum ar fi supravietuit ? Asa ca am tinut-o pe perdeaua mea din dormitor la un loc sigur. Acesta e binele meu!
Imi tot vorbeste Tati din acel moment. Binele pe care il oferim,il facem noi ca oameni are rezultatul scontat in viata semenilor nostri?
Chiar are nevoie de binele meu?
E posibil sa distrug viata cuiva facandu-i un bine ...binele meu?! 
Cum pot sti eu ce bine sa actionez in viata cuiva care sa produca viata! Buburutza mea a murit in urma binelui meu. Actiunile mele pot face diferenta intre viata si moarte,sunt eu constient de asta? 
Facem bine si ne bucuram de asta dar mai urmarim urmarile binelui nostru pe care l-am facut in viata unei persoane, ce rezultate a avut el? Poate ca persoana respectiva nici nu are nevoie de actiunile noastre in viata lui,doar cat sa-l eliberam ,sa-i deschidem fereastra sa zboare spre propriile lui actiuni,decizii,responsabilitati. 
Asta a facut Tati,a deschis fereastra suntem liberi de pacat ,frica,moarte putem zbura afara din confortul strain de fiinta noastra care ne aducea moartea. Ne-a lasat libertatea de a alege,de a decide,de a raspunde direct pentru actiunile noastre. Mediul care aducea viata buburutzei nu era pe perdeaua din dormitorul meu ,ci afara in frig in mediul ei ,mediul pentru care a fost creata. Poate fi binele meu ,orgoliul meu ?Inca invat din aceasta experienta ,imi doresc sa ma las invatata de Tati chiar si prin exemple banale ca si aceasta.
                                                                                                                              Kos.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu