Motto: "Pana nu faci pace cu cine esti, nu vei fi niciodata multumit cu ceea ce ai." (Doris Mortman)
 |
| Unde iti e ... identitatea? |
Cand cineva te trateaza ca si cum ai fi doar una dintre multele optiuni pe care le are la dispozitie, tu trebuie sa ai taria de caracter prin care sa ii reamintesti cine esti si care iti este adevarata valoare (fara nici o aluzie peiorativa in sensul si/sau semnificatia acestui cuvant) ...
Si cum poti face cel mai bine treaba asta (fara scandal bineinteles)? Extrem de simplu: scotandu-te din acea "ecuatie"!
In anumite momente s-ar putea chiar sa trebuiasca sa te fortezi in a nu pune la inima toate aceste aspecte, indiferent de cat de mult ti-ar pasa. Pentru ca nu-i asa ... in anumite situatii te poti confrunta cu aspectul aproape dur al unei realitati ireale, in care tu poti insemna atat de putin (aproape nimic chiar) pentru cineva ce poate inseamna atat de mult pentru tine.
Iar in astfel de situatii, de ce te-ai umili doar pentru a ramane intr-o anumita companie care si asa fie nu te vrea, fie i-ar placea sa fi acolo insa doar pentru purul amuzament personal, de ce ai alege sa ramai undeva unde esti pastrat doar pentru a fi unul din multime ... inca o fata care sa stea in rand cu toti ceilalti pentru a hrani un "personal-ego" al unei persoane sau a unui grup de persoane? E intrebare simpla cu conotatii si raspunsuri atat de dificil de dat! DE CE?
Imi vin in minte acum cuvintele inteleptului Solomon care afirma in cartea Proverbelor urmatoarele: "Cine dobandeste intelepciunea isi iubeste sufletul, cine pastreaza priceperea va gasi ce este bine." Trebuie sa stii cine esti, trebuie sa stii cat valorezi, trebuie sa stii ca modul in care te trateaza ceilalti si modul cum se comporta/vorbesc cu (si despre) tine NU TREBUIE sa fie etalonul la care sa privesti atunci cand vine vorba despre viata ta.
S-ar putea sa fi judecat daca alegi sa iti urmezi linistea sufletului, s-ar putea sa fi acuzat in fel si-n chip de catre cei ce alegi sa ii pui la distanta fata de tine si de viata ta ... insa indiferent e cum vor reactiona ei, indiferent de cum vor aborda ei situatia si cum o vor prezenta atat tie, cat si celorlalti ... tu trebuie sa stii un lucru: NU E MANDRIE, E RESPECT FATA DE TINE! E respect fata de propria-ti persoana pentru ca adevarata ta valoare cea care este pretuita si evaluata cu un pret inestimabil iti este sufletul. Si daca in ochii Cuiva sufletul tau a avut o asa de mare valoare incat a ales sa faca INIMAGINABILUL ... atunci de ce as pretui si/sau respecta mai putin acest aspect. Ar fi oare ... CORECT? Raspunsul la intrebarea asta (oarecum retorica) va trebui sa vi-l dati singuri, desi sunt ferm convins ca unii fie stiti deja raspunsul dar va e teama sa o apucati pe drumul asta, fie altii desi il stiti ... n-ati vrea sa-l stiti, iar altii nici macar nu vreti sa auziti de asa ceva (desi citind asta deja nu mai puteti spune ca nu ati auzit/stiti).
Indiferent din care categorie faci parte (poate chiar una pe care nu am mentionat-o) ... trebuie sa te fac constient(a) de urmatorul aspect: nu te astepta sa vezi schimbari pozitive in viata ta atata timp cat in jurul tau sunt, pastrezi sau primesti doar persoane negative, persoane care te trateaza ca un cos de gunoi in care sa-si arunce mizeriile, resturile. Retine asta: tu nu esti, sufletul si mintea ta, fiinta ta nu este si nu trebuie sa fie locul in care ceilalti sa-si arunce veninul. E inadmisibil ca sa te pui full-time la dispozitia unora care vor sa fie implicati doar part-time! Insa daca vrei sa faci "greseala" asta nu te poate opri nimeni.
Insa daca stii care iti e valoarea, daca stii ceea ce ai de oferit ... atunci nici nu vei accepta sa primesti inapoi mai putin de atat, nici nu vei (mai) accepta sa fi tratat intr-un mod inferior, abuzat de oameni cu idei si viziuni strambe si obtuze, oameni care vor voi doar sa te pastreze langa ei pentru a-si satisface propiile nevoi (propriul ego) sau pentru a te modela dupa chipul si asemanarea sistemului in care sunt incadrati si pe care-l reprezinta cu atat de multa inversunare.
Imi plac asa de mult cuvintele lui E.E. Cummings care spune ca: "E nevoie de mult curaj pentru a creste (in sensul de a te dezvolta) si de a deveni cine esti cu adevarat." Sau daca aceste cuvinte ti se par prea complicate ... atunci mangaie-ti sufletul cu ceea ce spunea John Jakes: "Fi tu insuti. Mai presus de toate, lasa ca cine esti, ce esti, ceea ce crezi sa straluceasca prin fiecare fraza pe care o scrii, prin fiecare lucrare pe care o duci la bun sfarsit."
Daca ai stii cine esti ... ti-ai cunoaste cu adevarat valoarea! Dar, nu-i asa, nu poti schimba ceea ce refuzi sa confrunti!
Si cum poti face cel mai bine treaba asta (fara scandal bineinteles)? Extrem de simplu: scotandu-te din acea "ecuatie"!
In anumite momente s-ar putea chiar sa trebuiasca sa te fortezi in a nu pune la inima toate aceste aspecte, indiferent de cat de mult ti-ar pasa. Pentru ca nu-i asa ... in anumite situatii te poti confrunta cu aspectul aproape dur al unei realitati ireale, in care tu poti insemna atat de putin (aproape nimic chiar) pentru cineva ce poate inseamna atat de mult pentru tine.
Iar in astfel de situatii, de ce te-ai umili doar pentru a ramane intr-o anumita companie care si asa fie nu te vrea, fie i-ar placea sa fi acolo insa doar pentru purul amuzament personal, de ce ai alege sa ramai undeva unde esti pastrat doar pentru a fi unul din multime ... inca o fata care sa stea in rand cu toti ceilalti pentru a hrani un "personal-ego" al unei persoane sau a unui grup de persoane? E intrebare simpla cu conotatii si raspunsuri atat de dificil de dat! DE CE?
Imi vin in minte acum cuvintele inteleptului Solomon care afirma in cartea Proverbelor urmatoarele: "Cine dobandeste intelepciunea isi iubeste sufletul, cine pastreaza priceperea va gasi ce este bine." Trebuie sa stii cine esti, trebuie sa stii cat valorezi, trebuie sa stii ca modul in care te trateaza ceilalti si modul cum se comporta/vorbesc cu (si despre) tine NU TREBUIE sa fie etalonul la care sa privesti atunci cand vine vorba despre viata ta.
S-ar putea sa fi judecat daca alegi sa iti urmezi linistea sufletului, s-ar putea sa fi acuzat in fel si-n chip de catre cei ce alegi sa ii pui la distanta fata de tine si de viata ta ... insa indiferent e cum vor reactiona ei, indiferent de cum vor aborda ei situatia si cum o vor prezenta atat tie, cat si celorlalti ... tu trebuie sa stii un lucru: NU E MANDRIE, E RESPECT FATA DE TINE! E respect fata de propria-ti persoana pentru ca adevarata ta valoare cea care este pretuita si evaluata cu un pret inestimabil iti este sufletul. Si daca in ochii Cuiva sufletul tau a avut o asa de mare valoare incat a ales sa faca INIMAGINABILUL ... atunci de ce as pretui si/sau respecta mai putin acest aspect. Ar fi oare ... CORECT? Raspunsul la intrebarea asta (oarecum retorica) va trebui sa vi-l dati singuri, desi sunt ferm convins ca unii fie stiti deja raspunsul dar va e teama sa o apucati pe drumul asta, fie altii desi il stiti ... n-ati vrea sa-l stiti, iar altii nici macar nu vreti sa auziti de asa ceva (desi citind asta deja nu mai puteti spune ca nu ati auzit/stiti).
Indiferent din care categorie faci parte (poate chiar una pe care nu am mentionat-o) ... trebuie sa te fac constient(a) de urmatorul aspect: nu te astepta sa vezi schimbari pozitive in viata ta atata timp cat in jurul tau sunt, pastrezi sau primesti doar persoane negative, persoane care te trateaza ca un cos de gunoi in care sa-si arunce mizeriile, resturile. Retine asta: tu nu esti, sufletul si mintea ta, fiinta ta nu este si nu trebuie sa fie locul in care ceilalti sa-si arunce veninul. E inadmisibil ca sa te pui full-time la dispozitia unora care vor sa fie implicati doar part-time! Insa daca vrei sa faci "greseala" asta nu te poate opri nimeni.
Insa daca stii care iti e valoarea, daca stii ceea ce ai de oferit ... atunci nici nu vei accepta sa primesti inapoi mai putin de atat, nici nu vei (mai) accepta sa fi tratat intr-un mod inferior, abuzat de oameni cu idei si viziuni strambe si obtuze, oameni care vor voi doar sa te pastreze langa ei pentru a-si satisface propiile nevoi (propriul ego) sau pentru a te modela dupa chipul si asemanarea sistemului in care sunt incadrati si pe care-l reprezinta cu atat de multa inversunare.
Imi plac asa de mult cuvintele lui E.E. Cummings care spune ca: "E nevoie de mult curaj pentru a creste (in sensul de a te dezvolta) si de a deveni cine esti cu adevarat." Sau daca aceste cuvinte ti se par prea complicate ... atunci mangaie-ti sufletul cu ceea ce spunea John Jakes: "Fi tu insuti. Mai presus de toate, lasa ca cine esti, ce esti, ceea ce crezi sa straluceasca prin fiecare fraza pe care o scrii, prin fiecare lucrare pe care o duci la bun sfarsit."
Daca ai stii cine esti ... ti-ai cunoaste cu adevarat valoarea! Dar, nu-i asa, nu poti schimba ceea ce refuzi sa confrunti!
 |
| Cu cat stii mai mult cine esti si ce vrei, cu atat mai putin vei lasa lucrurile sa te supere. |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu