La revedere 2009! La multi ani 2010!

   Cat de repede a trecut si anul acesta! Zilele au trecut ca un vis. Daca am cantari toate lucrurile am putea vedea ce insemnate sunt ele pentru vesnicie. Ce ne-a adus anul care tocmai se incheie? Ostie cel mai bine Dumnezeu, care ne-a pregatit drumul pe care l-am parcurs, ar trebui sa o stim si noi cei care mai des sau mai rar ... ne-am lasat calauziti de EL. Poti sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru ocrotirea si dragostea SA? Eu cu siguranta pot face lucrul asta 
   Ce diferentiate au fost zilele anului acesta 2009! Adesea am inceput ziua in rugaciune si cant de lauda si am sfarsit-o frant de oboseala, tulburat sau ingandurat. De multe ori "path-ul" pe care Dumnezeu il desfasura inaintea mea mi se parea intunecat si lipsit de sens. "De ce-urile" nu au ezitat sa apara! Framantarile interioare si-au luat partea ... insa ... mai sus de toate Dumnezeu a fost Suveran! Chiar daca nu am inteles deplin ceea ce Dumnezeu pregatea am stiut si am crezut intotdeauna ca ceea ce face EL e bun si desavarsit. Un an binecuvantat se incheie ... unul an nou va incepe! Ce va aduce el? Sincer nu stiu si nici nu ma gandesc prea mult la asta! Ziua de ieri a trecut, ziua de azi e un cadou, iar ziua de maine e o promisiune! Iar cel ce tine promisiunile in mana Sa este Dumnezeu - TATAL MEU!
   De ce a fost anul asta binecuvantat? Am calatorit din nou in Africa si am putut lua contact cu miscarea crestina din Egipt, mi-am facut prieteni noi am cunoscut comunitati crestine noi, deosebite. Persoane deosebite mi-au intrat in inima si s-au "cimentat" foarte bine acolo. Si nu spun asta pentru ca aceste persoane m-ar fi laudat sau mi-ar fi adus un "boost" de imagine, ci pentru ca au fost persoane obiective care m-au ajutat sa inteleg mai bine confruntarile vietii, m-au sfatuit in momentele deosebite ale vietii, au fost alaturi de mine cand mi-a fost greu, insa care au stiu sa ma tempereze cand aveam tendinta de a o lua razna sau sa imi atraga atentia ca e nevoie de echilibru si intelepciune in actiuni, fapte si decizii. A fost un an binecuvantat deoarece Dumnezeu a folosit lucruri pe care eu nu le intelegeam pentru a aduce maturizarea si calirea caracterului meu. A fost un an binecuvantat pentru ca in ciuda esecurilor mele, Dumnezeu a fost alaturi de mine si m-a iubit!
    La acest sfarsit de an vreau sa spun doar ca oricat ni s-ar parea noua de banala calatoria cu trenul (si eu folosesc de cele mai multe ori mijlocul asta de transport), comparatia vietii cu o astfel de calatorie este foarte potrivita (cel putin in momentul asta). Dus de convoiul lansat in viteza, traversand dealuri, campii, munti sau orase, ca si calator am putut vedea defilandu-se inaintea ochilor mei peisaje vesele, locuri deosebite sau catune austere. Ca si calator nu am putut sa aleg unde oprea trenul desi poate daca as fi putut as fi ales doar locurile frumoase, ocolindu-le pe cele austere sau mai putin interesante. Insa traseul era deja facut de altcineva! Poduri si tunele, cotituri si rampe, semnale si macazuri, zone rapide si zone cu restrictie de viteza se succed fara zabava pana la destinatia finala. Cu toti suntem angrenati in aceasta "calatorie a vietii". Tunelurile nu ne-au ocolit ... am intrat in ele, unele mai lungi altele mai scurte, de multe ori in acele portiuni "trenul vietii" a redus viteza si, parea, sa nu mai iasa din acel intuneric. Ne-am (m-am) bucurat cand, in final, am iesit din nou la lumina si peisajul familiar noua a revenit ...Am regasit ziua insorita, livezile inflorite. Insa la fel de adevarat e ca, din loc in loc, trenul va opri pentru ca din el sa coboare calatorii ajunsi la destinatie.
   Acest sfarsit de an as vrea sa fie un prilej de multumire la adresa lui Dumnezeu! EL a faurit planul, a platit pretul "biletului de calatorie" pentru fiecare dintre noi cei care am acceptat sa calatorim cu "trenul vietii"!
MULTUMESC TATI! 
La revedere 2009! Bun venit 2010! 
2010 UN DECENIU NOU, UN INCEPUT NOU! Chiar si pentru tine ...

Personalitatea caracterului ... caracterul personalitatii!

   La originea cuvantului "caracter" este semnul sau "litera" facuta in piatra sau metal cu dalta sau priboiul gravorului. Caracterul nu se stergea, ci ramanea uneori peste veacuri. Asa ceva este si caracterul si personalitatea omului. Caracterul este o "inscriere" in launtrul lui, care ramane si ii directioneaza gandurile, gusturile, nazuintele, actiunile si intregul lui comportament. Biblia nu da definitii, ci prezinta caractere si face referiri la caracter, numindu-l "omul dinlauntru." Omul din afara reprezinta persoana; omul dinlauntru reprezinta personalitatea. Omul de afara imbatraneste, omul din launtru nu imbatraneste, nu este supus entropiei (2 Cor. 4:16). Personalitatea are adevarata valoare: "Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut" (2 Cor. 4:7). Nu vasul de lut are valoare, ci comoara din vas. Caracterul trebuie format, dezvoltat. Tim LaHaye a scris: "Caracterul nu se naste odata cu persoana. El se formeaza prin dragostea si grija parintilor. Este datoria lor sa instileze in inima copiilor principiile pe care Dumezeu le-a instilat inlauntrul lor." Vrand sa arate importanta preocuparilor pentru caracter, Ioan Gura de Aur a scris: "Mai presus de orice pictor, mai presus de orice sculptor sau orice alt artist, eu il pretuiesc pe cel ce este dibaci in arta formarii sufletului ..."

   Caracterul ne da adevarata identitate. De aceea trebuie sa acordam o mare atentie formarii lui. Stanley C. Baldwin a scris: "Intrebam ce ar trebui sa facem, nu ce ar trebui sa fim. Intrebam cum am putea schimba mediul inconjurator, dar nu cum am putea schimba caracterul nostru. Ceea ce suntem are valoare, de aceea trebuie sa ne formam un caracter bun.” Johann Amos Comenius a scris: "Omul trebuie format ca sa devina om." Omul se naste cu un mare potential de atitudini, dar trebuie format, altfel creste deformat. Trebuie sa veghem asupra formarii caracterului nostru. Caracterul este o carte de vizita, nescrisa pe hartie, dar sapata in adancul fiintei, care te prezinta oriunde, oricand si oricui. El se exprima prin felul in care te imbraci, cum te comporti in familie, in biserica, in societate, prin felul in care conduci bicicleta, caruta sau masina; prin felul in care iti alegi prietenii. Nu uita vorba din batrani: "Pasarile de aceleasi pene zboara impreuna" sau "Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti." Toate adeveresc, fara grai, ce fel de caracter ai tu. Faptul ca iti ti cuvantul sau ti-l calci, ca esti punctual sau vesnic intarziat, ca esti ordonat sau dezordonat, ca privesti lucrurile de fond sau doar pe cele de suprafata, ca iubesti curatia sau ca te complaci in murdarie, ca esti aprins sau bland, ca esti certaret sau pasnic, ca esti mandru sau smerit, ca te bucuri de lucrurile usuratice sau de cele serioase, toate acestea, absolut toate, spun ce fel de caracter ai. Nu putem sa ni-l ascundem. Toate vorbele, toate miscarile, toate faptele noastre ne tradeaza. Ele spun in gura mare ce fel de caracter avem. Caracterul este o forta superioara care iti inlesneste succesul in actiune. Si aceasta fara prea mare efort din partea ta. Daca tu te preocupi de caracter, el va rezolva o serie intreaga de lucruri. Cuvantul tau, chiar si cu greseli de exprimare, va avea efect asupra celor ce te asculta. Ei nu se vor opri la greseli, ci vor avea in vedere scopul pe care-l urmaresti. Benjamin Franklin, care a urcat de la treapta de om de rand la aceea de sef al statului, si-a atribuit succesul sau nu atat de mult talentelor sale sau puterii in vorbire, caci a fost slab in aceste privinte, ci integritatii caracterului sau: "Acesta a facut sa am greutate in fata concetatenilor mei. Am fost un vorbitor slab, nu am fost niciodata elocvent. Eram supus multor ezitari in alegerea cuvintelor si n-am fost mereu corect in limbajul meu; totusi mi-am atins scopul." Caracterul ajunge sa fie cunoscut pana la mari departari si iti asigura o protectie mai buna decat imbracamintea de zale a cavalerilor de altadata sau decat paza multor gardieni. E ceva divin in aceasta protectie. Caracterul este o invincibila forta launtrica. Dusmanii iti pot rapi bunurile, iti pot rapi drepturile, libertatea, te pot imbraca in zdrente sau in straie de batjocura cu diavoli zugraviti pe ele, ca pe vremea inchizitiei, dar cu atat va straluci mai mult caracterul omului dinlauntru; ei pot, prin batai sa-ti striveasca trupul, dar nu-ti pot strivi caracterul. Daca viata ta e pe deplin influentata de Dumnezeu, caracterul tau va fi unul invincibil. Fiecare va trebui sa mearga prin viata cu sine insusi, tocmai de aceea, cu cat isi va lasa modelat mai frumos caracterul de catre Dumnezeu, cu atat va avea o companie mai placuta! SISTEMELE DE VALORI pot sa difere in functie de opinii, de medii socio-culturale. Deciziile se iau de multe ori pe baza de compromisuri deoarece pentru unii „imaginea” sau parerea altora atarna cu mult mai greu in balanta proprie decat adevarul, decat caracterul.

   Reputatia este ceea ce cred oamenii despre noi; caracterul este ceea ce ne vede Dumnezeu ca suntem. Dumnezeu este mult mai interesat in caracterul nostru,decat in confortul nostru. El are ca scop nu sa ne intareasca in trup, ci sa ne desavarseasca in spirit. Ai dat tu dovada de caracter si personalitate in anul care se apropie de sfarsit? Ai fost tu un invingator cu Cristos? Lasa-te modelat de „Gravorul Universului” si caracterul tau, personalitatea ta, fiinta ta va straluci peste veacuri alaturi de Parintele Vesniciilor, Tatal tau – DUMNEZEU!

Un plan facut special pentru tine!

„Caci Eu stiu gîndurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” Ieremia 29:11 Un lucru adevarat este acela ca Dumnezeu are un plan bun pentru tine, plan pe care l-a înfaptuit înca de la începutul lumii. Acest plan este înca dinainte de facerea lumii, pentru ca Dumnezeu doreste ca în timpul vietii tale sa faci lucruri marete pentru împaratia Lui. Dumnezeu a crezut atît de mult în planurile pe care le-a facut pentru tine, încît si-a dat Fiul sa moara pe cruce, pentru ca tu sa ai viata vesnica. Pentru ca El a facut acest sacrificiu din dragoste pentru omenire, tu poti astazi sa te bucuri de ceea ce El ti-a pregatit. Niciunul dintre noi nu sîntem perfecti, si din acest motiv vom cadea din cînd în cînd. Dar, vom putea mereu sa ne ridicam si sa mergem pe calea pe care Domnul ne-a pregatit-o. Cu toate ca Dumnezeu are un plan minunat pentru tine si vrea ca sa ajungi în vesnicie,  este decizia ta daca vrei sa urmezi acest plan. Hotaraste-te azi sa traiesti pentru Domnul Isus si sa mergi pe calea pe care El ti-a pregatit-o. Iar atunci cînd vei cadea pe cale, opreste-te, priveste la Dumnezeu si cere-I ajutorul pentru a merge din nou pe calea cea dreapta. Dumnezeu are un plan minunat cu viata ta si vrea sa-ti dea un viitor si o nadejde. MULTUMESTE-I ASTAZI LUI DUMNEZEU PENTRU PLANUL PE CARE ÎL ARE CU VIATA TA.

Un gand pentru azi!

   S-a discutat mult in zilele astea despre revolutia de acum 20 de ani ... s-au exprimat multe opinii, unele pertinente altele fanteziste ... sau unele chiar lipsite de orice sens si pline de clisee. Interesante mi se par cuvintele lui Martin Luther King care spunea: "Adevăratul pacifism nu este supunerea nerealistă faţă de puterea răului. Este mai degrabă o confruntare curajoasă cu răul folosind puterea dragostei. Caracterul unui om se nu se arată în momentele de confort, ci în cele de schimbări şi controverse. Iubirea este singura forţă capabilă să transforme un inamic într-un prieten. Cea mai stăruitoare şi urgentă întrebare a vieţii este: ce faci tu pentru ceilalţi?"
   Luptele trecutului s-au consumat, viitorul este pentru multi o lupta continua. Lupta cu imprejurarile, lupta cu propria lor persoana ... lupta cu actuala conditie spirituala. eu si tu ne confruntam zilnic cu tot felul de probleme, stari sufletesti contradictorii ... In vacarmul prezentului trebuie sa gasim taria de a ne pastra calmul, echilibrul in credinta, aspiratii corecte si coerente in nadejdea noastra si sensibilitatea inimii in dragoste. 
Ai aratat bunatate fata ce cineva astazi? 
Ai folosit dragostea pentru a birui in luptele tale azi?
Lupta-te lupta cea buna a credintei ... la final Dumnezeu are pentru tine o cununa vesnica! 

Influente!

   "Devii asemenea oamenilor cu care-ţi petreci timpul. Trebuie să fii atent cum îţi alegi prietenii. Uneori oamenii cred că-şi pot pierde vremea cu un anumit grup şi sunt siguri că nu vor deveni ca ei. Aceştia cred că sunt cumva imuni la influenţa lor. Dar se înşală. După un timp ei încep să acţioneze ca şi tovarăşii lor şi, fără să-şi dea seama, absorb aspecte ale personalităţii lor. Nu după mult timp, ei încep să devină la fel cu cei care-şi petrec vremea.

   Asociaţi-vă cu oameni cu care vreţi să vă asemănaţi. Nu contează dacă suntem studenţi, persoane de vârstă mijlocie sau în vârstă. Cât timp suntem încă în viaţă, suntem în stare să creştem. Dacă vrem o viaţă plină de succes, o viaţă de pace şi mulţumire intertioară, trebuie să muncim. Am putea găsi o cale mai bună ca să realizăm aceasta decât să fim alături de cei cu care vrem să ne asemănăm? În felul acesta, ne vom ţine departe de elementele negative, care ştim că sunt nişte învinşi şi nu vor face nimic ca să se schimbe." (Ben Carson)

Ce influente strabat din viata ta? Cum influentezi pe altii? O noua provocare pentru tine astazi! O accepti?

Contraste!

   Suntem in a doua zi a celei mai minunate sarbatori ... insa privind in urma zarim atatea si atatea contraste ... 
   Isus a coborat in lumea noastra intr-o noapte rece, nefiind asteptat de niciun comitet de primire, fara sa primeasca aplauze si aclamari din partea nimanui. Parintii au trebuit sa se adaposteasca intr-un staul (grajd), iar ingrijirea medicala si conditiile sanitar-igienice erau nule. Singurii vizitatori pe care i-a avut nu au fost rudele si apropiatii, ci o mana de pastori manati mai mult de evenimentele externe declansate in acea noapte ... Ar fi mers ei oare sa-L vada pe Domnul fara interventia spectaculara a ingerului? Greu de crezut ca intr-o noapte friguroasa cineva ar fi lasat minimul confort oferit de un foc sau si-ar fi parasit turmele intr-un camp sa hoinareasca airea pe campuri in cautarea cuiva despre care nu ar fi avut habar. Dragostea insusi s-a coborat in lumea lipsita de dragoste ... insa nu au existat brate deschise care sa-L primeasca. Singurele brate care s-au deschis atunci au fost cele pline de disperare ale lui Irod, singurele brate care s-au descatusat atunci au fost cele ale soldatilor care duceau la indeplinire un plan malefic si marsav. Dragostea a venit in lume si a fost intampinata de ... un grup de animale, o iesle rece, expresia mirata a mamei si a tatalui, a Mariei si a lui Iosif, care priveau mirati spre minunea lui Dumnezeu ... miracolul care plangea, gangurea si poate mai mult decat orice ... intindea doua manute cautand dragoste, caldura, ocrotire si acceptare.
   De la noaptea aceea au trecut mai apoi aproximativ 33 de ani si il vedem din nou pe Isus cu mainile intinse cautand aceleasi lucruri. Insa de dataa aceasta nu a mai cautat ocrotirea Mariei sau a lui Iosif, ci a cautat dragostea, caldura si acceptarea din sufletul contemporanilor. Si cu toate acestea ... tot ce a primit a fost o cruce, cateva piroane si intreaga rautate a unei societati imbibate de nonsensuri religioase. Dragostea a ales crucea fiindca astfel a putut sa moara cu mainile intinse spre fiecare dintre noi intr-un gest suprem de dragoste, caldura, ocrotire si acceptare. EL a ales sa se sfarseasca imbratisandu-ne!
   In aceasta zi de sarbatoare EL sta din nou sub imaginea unui Copil cu bratele intinse ... insa acesta este doar inceputul! Poate fi si inceputul tau! Esti fata-n fata cu Isus! Ce e EL pentru tine astazi? Un copil? Un profet? Un om moral? Sau poate e "CEL CE MANTUIESTE PE POPORUL SAU DE PACATELE SALE"? Astazi esti provocat sa alegi! Sa alegi ce vrei sa fie Isus pentru tine! ALEGE BINE! Isus te iubeste! 

... un Copil ni S-a nascut!

"Îi cunosc pe oameni şi de aceea vă spun că Isus Cristos nu este un om. Oamenii superficiali văd o asemănare între Cristos şi întemeietorii de imperii, sau dumnezeii altor religii. Această asemănare nu există. Între creştinism şi celelalte religii este o distanţă infinită... Totul în Cristos mă surprinde. Spiritul său mă intimidează şi voinţa sa mă uimeşte. Între El şi oricine altcineva din această lume nu există nici un termen de comparaţie posibil. El este într-adevăr o fiinţă prin sine însuşi. Ideile sale, sentimentele sale, adevărul pe care El îl vesteşte, felul său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare omenească, nici prin natura lucrurilor... Eu caut în zadar în istorie pentru a găsi pe cineva asemănător cu Isus Cristos sau ceva comparabil cu Evanghelia. Nici Istoria, nici Omenirea, nici secolele, nici natura, nu-mi oferă ceva care să poată să-mi permită să-L explic." (Napoleon Bonaparte)

Sarbatori binecuvantate in prezenta Fiului lui Dumnezeu, spiritul autentic al acestei sarbatori!

In ajun de sarbatoare ...

   Tabloul "Adorarea Copilului" al pictorului Rogier van Weyden arata nu numai ieslea in care a fost pus Fiul lui Dumnezeu devenit Om, ci in acelasi timp si crucea care e atarnata de peretele grajdului. Nu stim la ce s-a gandit pictorul cand a proiectat si a pus acest gand pe panza.Probabil, a vrut sa aminteasca de cuvintele batranului Simon pe care acesta le-a spus Mariei: " ... si sufletul tau va fi strapuns de o sabie." Probabil ca aceasta a fost intentia luide a-l face pe cel ce priveste pictura sa se gandeasca ca ieslea si crucea formeaza un intreg. In istorisirea despre venirea lui Isus in lume nu este vorba numai de un Copil in iesle, ci si despre faptul ca Dumnezeu L-a trimispe pamant pe Fiul Sau pentru ca sa moara la cruce pentru oamenii pierduti. In nasterea Copilului in Betleem apare harul lui Dumnezeu care a vrut sa ne aduca mantuirea.
   Dar ce fac oamenii de Craciun? Sunt numai zilele libere, cadourile frumoase, pomul de Craciun, diferitele festivitati care fac pentru multi Craciunul asa de placut? Sau poate simtamintele inaltatoare la slujba religioasa de Craciun cand este citita istoria nasterii Domnului?
   Craciunul e mai mult! Ieslea si crucea formeaza un intreg. Nasterea Domnului Isus in saracie a fost numai inceputul smereniei Sale adanci. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau pentru ca El sa savarseasca lucrarea de mantuire. De aceea Isus Cristos a trebuit sa devina Fiul Omului. El a facut-o pentru mine si pentru tine ca sa ne aduca la Dumnezeu. Sa ne gandim mai mult la acest adevar profund azi ... in ajunul acestui mare eveniment.
   "Nu va temeti, caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Cristos, Domnul ... slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui." (Evanghelia dupa Luca 2:10-11,14)

Imaginea biblica a crestinului!

   Dacă te întrebi ce mai reprezintă în mileniul III o biserica sau dacă vei voi să te lămureşti de natura unei biserici (având în vedere că există atâtea denominaţiuni astăzi) te invit să urmărim împreună linia biblică a ceea ce trebuie să reprezinte creştinii în această societate care nu poate şi nu va putea să satisfacă cea mai importantă nevoie a omului: NEVOIA DE MÂNTUIRE. 

   

În Biblie întâlnim mai multe cuvinte care îi descriu pe creştini. Astfel ei sunt descrişi ca:

1. Fraţi – Matei 23:8

-         biserica este o frăţietate spirituală;

-         Dumnezeu nu face discriminări rasiale.

2. Credincioşi – 1 Timotei 4:12

-         creştinii sunt numiţi astfel, deoarece cred în Domnul Isus Cristos.

3. Sfinţi – Filipeni 4:21

-         sunt numiţi astfel pentru că sunt despărţiţi de lume şi dedicaţi lui Cristos. (a nu se confunda cu sihăstria, ci vezi rugăciunea lui Isus din Ioan 17)

4. Aleşi – 2 Timotei 2:10

-         pentru că Dumnezeu i-a ales pentru o lucrare importantă şi pentru un viitor glorios.

5. Ucenici – Matei 10:24

-         sunt ucenici pentru că se află în procesul de instruire spirituală, condus de Domnul Isus Cristos.

6. Cei care umblă pe Calea credinţei – Faptele Apostolilor 9:2

-         pentru că ei îşi trăiesc viaţa, în mod special, după învăţătura Bibliei.

7. Creştini – Faptele Apostolilor 11:26

-         deoarece religia lor ÎL are în centru pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos.

    Urmăreşte ca în viaţa bisericii pe care o frecventezi să fie toate aceste lucruri, adoptă-le mai apoi în viaţa ta şi toate acestea asociate cu o pocăinţă autentică şi o credinţă vie îţi vor asigura din partea lui Dumnezeu mântuirea prin jertfa Fiului Său.

Suveranitatea Suveranului!

In Genesa 18:14 este scris: "Este oare ceva prea greu pentru Domnul?" 

     In studiul scripturii din aceasta saptamana am ajuns la un episod din viata lui Avraam si a Sarei, care mi-a starnit interesul.  Genesa 18, ni-l prezinta pe Avraam in caldura zilei, probabil asteptand racoarea serii, cand in fata lui apar trei straini.  Obiceiul vremii, cat si credinciosia lui Avraam, caci un obicei nu este neaparat respectat de toata lumea, il face pe Avraam sa ii primeasca in caminul sau, si sa le ofere ce avea el mai bun.  Astfel nu avea niciodata sa regrete ca nu a pus ce avea mai bun inaintea Domnului sau. Cred ca dialogul a purtat mai multe subiecte, si Avraam era din ce in ce mai surprins de cat de mult il cunosteau acesti trei “straini”, cand unul din ei ii spune lui Avraam ca peste un an, va avea un fiu.  Aici episodul devine interesant, caci Biblia ne prezinta o informatie care altfel ar fi fost ascunsa de ochii nostrii. 

     Nu departe de locul in care se aflau strainii, la usa cortului, probabil ascunsa de ochii celor de afara, statea Sara, care auzind fagaduinta, si aducandu-si aminte ca avea 89 de ani, nu s-a putut abtine si a ras.  De fapt nu asa au decurs lucrurile, ci Sara vroia sa rada, sa rada chiar in hohot, dar s-a abtinut si nu a ras, caci nu s-a auzit nici chicot.  Dar Biblia imi spune ca ea radea in sinea ei.  Mai mult Biblia imi prezinta si gandurile ei, motivul pt care radea in sinea ei. 

            Vrei sa te pui si tu in locul ei? Ce ai fi facut tu? Care ar fi fost reactia ta, in aceeasi situatie? Dupa “regulile” societatii de azi, eu poate ca as fi ras in hohot. De unde stiu?  Pentru ca privesc la cum se trateaza multe ale fagaduintele si promisiunile pe care Dumnezeu ni le ofera. Iata cateva motive pentru care Sara radea, privind la ele, ma intreb daca nu ma ascund si eu dupa usa cortului de sub stejarii lui Mamre: 

1.      Cred ca unul din motive este ca ce auzea suna prea mult a poveste.  Ceea ce Domnul spunea, era prea ciudat. Nimeni nu mai auzise asa ceva. In versetul 12, Sara chiar prezinta motivele pentru care ea privea fagaduinta departe de a fi vreodata implinita. Vad lucrul acesta la noi: pentru ca un lucru ni se pare prea imposibil, suntem ispititi sa nu credem, si poate in fata acestui imposibil, ne vine sa zambim, zambim, sau dam glas rasetului nostru.

2.      Ceea ce auzea era imposibil din punct de vedere anatomic. Sara avea 89 de ani, Avraam 99.  Realitatea era ca mult timp, nimeni nu dorise un copil mai mult decat Sara, o dorinta care nici acum nu se stinse, dar care nu mai putea fi implinita. Acum a ramas doar un vis. Vad lucrul acesta la noi, cand limitam putearea de lucru a Dumnezeului nostru. Cand vedem posibilul doar prin granitele noastre omenesti. Si-atunci cand cineva ne spune ca Cineva, mai are o metoda, ne vine sa zambim, zambim, sau dam glas rasetului nostru.

3.      Sara radea pentru ca nu era pregatita sa primeasca fagaduinta. Credea in Dumnezeu, dar nu-l credea pe Dumnezeu. Si aici e o mare diferenta. Caci diferenta consta in a crede ca Dumnezeu poate sa faca orice in jurul tau, dar nu poate sa lucreze in tine. Si atunci cand Dumnezeu e atat de aproape de noi incat ii auzim glasul, ne e teama sa radem, sau chiar sa zambim, si poate doar radem si noi in sinea noastra.

Frumusetea acestui pasaj consta si in faptul ca Dumnezeu corecteaza. Caci Sara e chemata in fata, si Dumnezeu ii spune ca nu are motiv sa rada. La nobila varsta de 90 de ani va avea un copil. Imposibil? Nu pentru Dumnezeu.

Cand vei sta in fata imposibilului, cand lupta din jurul tau, sau lupta cu tine pare fara sfarsit adu-ti aminte de o intrebare pe care nu eu ti-o pun ci Tatal Tau Ceresc: “Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”  Si lasa-l pe El sa lucreze, chiar si in tine, si vei vedea ca pentru El, nimic nu e prea greu.

O provocare noua pentru tine astazi! Esti gata sa accepti SUVERANITATEA SUVERANULUI?

Un aparator ... de temut!

Domnul se va lupta pentru voi; dar voi, stati linistiti. (Exod 14:14)

     Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri, spune o vorba din popor. Ce spune insa Biblia? Cred ca versetul la care te invit astazi sa meditezi, este tot odata atat cel mai acceptat verset ca fiind adevarat, cat si cel mai putin verset pus in practica. Si aceasta pentru ca natura noastra omeneasca nu ne da voie sa privim mai departe de puterile noastre. Inceputul cartii Exodului prezinta in mare partea viata unui om, viata lui Moise, o viata care potrivit Exod 14:14 a fost schimbata total de Dumnezeu. Daca la inceput il vedem pe Moise condus de impuls, dupa aceea de teama, acum il vedem pe Moise condus de Dumnezeu. Trebuie sa iti pun o intrebare: De ce anume, sau de cine esti condus?

     Eu personal doresc sa privesc la Moise in fata lui Faraon.

1. Moise, eliberatorul lui Israel. Sau cel putin asa credea el, cand intr-o zi a vazut un egiptean lovind un evreu. Exact nu stiu pe ce s-a bazat el atunci, sau cum credea el ca aceasta fapta il va ajuta, dar a lovit pe egiptean omorandu-l. Rezultatul: Faraon a aflat si cauta ca sa-l omoare, iar Moise a fugit.

2. Moise, chemat de Dumnezeu. Daca la 40 de ani, in putere fiind, Moise n-a reusit sa-i convinga nici pe evrei la rascoala, dupa 40 de ani de pastorit, de pustie, Dumnezeu personal il cheama pe Moise, si il trimite inapoi la Faraon. Rezultatul: Moise se scuza, refuza, merge pana acolo incat il manie pe Dumnezeu, dar tot atunci invata, ca ascultand, intorcandu-se in Egipt, pe drum nu va fi doar Moise, ci Moise si EU SUNT!

3. Dumnezeu, eliberatorul lui Israel. In fata marea, in spate intreaga oastea a lui Faraon, si intre acestea, un popor care devenea din ce in ce mai nelinistit. Aveau motive sa se teama, sa fuga, sa strige catre Dumnezeu si impotriva lui Moise. Insa in mijlocul furtunii sta Moise. Acum nu mai fuge de Faraon, acum nu se mai teme de el, ci el sta linistit. El nici nu va lupta. 

     Privind la aceasta istorie imi dau seama ca a durat ceva timp pana cand Moise a invatat sa depinda total de Dumnezeu, insa a meritat. Caci acum nu mai lupta el, sabia lui era in teaca, caci Domnul lupta pentru El. Concluzia? Domnul ii ajuta pe cei ce stau linistiti si se incred in El. Se duc lupte in viata ta? Ai nevoie de biruinta in anumite lucruri? Domnul se va lupta pentru tine. Ma rog pentru mine si pentru tine, ca sa invatam sa il lasam pe Dumnezeu sa ne conduca, sa lupte pentru noi, se mearga inaintea noastra. Cu siguranta, doar asa vom fi biruitori.

O zi cu Domnul e mai linistita decat 1000 in alta parte! 

Eu iti doresc o saptamana linistita cu El si in prezenta Lui!

Singur... cu Dumnezeu!

Biblia ne spune in Genesa 32:24 ca: "Iacov insa a ramas singur." 

M-am gandit mult la ce a simtit Iacov in noaptea care a devenit cunoscuta noua ca noaptea stramtorarii lui Iacov. Toata familia, toti prietenii, toata averea, toti angajatiii, in alte cuvinte, tot cea avea Iacov, se afla de cealalta parte a raului, iar el era singur. Cred ca se simtea asa de multa vreme, si pentru ca stia ce il astepta in drumul spre casa, a preferat sa ramana in noaptea aceea singur. Acolo, in singuratatea sa, Iacov a intalnit pe Cel care putea sa umple golul ce-i impovora sufletul de multa vreme.

Singur(a). Cred ca este cel mai terbil sentiment. Cand esti singur(a) te simti cel mai neajutorat(a), mai fara speranta, mai fara viitor. Atunci revezi toate clipele ce au devenit amintiri, si iti pui intrebari ale caror raspunsuri sa te ajute sa iti dai seama cum ai ajuns asa de singur(a). Esti singur(a) atunci cand cineva pe care contai a disparut. Esti singur(a) cand cei pe care credeai ca te vei putea sprijini te-au parasit. Poate ca ai trecut pe aici, si nu e nevoie sa continui caci stii si tu ce inseamna a fi... singur(a).

Singur(a) in familie. Poate nu iti vine sa crezi, dar si in familie poti fi singur(a). Poti fi casatorit si in acelasi timp, singur(a). Poti avea copiii, si in acelasi timp, singur(a). Poti face parte dintr-o familie mare, si totusi sa fi singur(a). Relatiile pot fi cat de intime, si poti fi singur(a). Esti singur(a) atunci cand te simti izolat(a), separat(a).

Singur(a) intre prieteni. Poti fi inconjurat de gloata si sa fi singur(a). Poti avea o multime de prieteni, si sa fi singur(a). Poti fi tot timpul in centrul atentiei tuturor, si sa fi singur(a). Privind in jurul tau, ii vezi pe toti, dar tu te simti inconjurat de un zid de sticla, un zid care iti permite sa fi in mijlocul lor, dar nu printre ei. Si vrei sa le vorbesti, dar toti au ceva de spus, iar vocea ta, se loveste de zidul de sticla, si poate a lor la fel.

Singur(a)... cu Dumnezeu. Esti singur(a)? Atunci ti-ai dat seama si tu, ca nimic de pe acest pamant nu te poate implini. Acum e momentul sa faci ceva ce nu ai mai facut de mult. Asculta, fi atent(a), caci langa tine, foarte aproape, e cel mai bun Amic. De fapt daca ai ajuns aici singur(a), El te astepta de mult, si doreste sa-ti vorbesca. Poate ca a ales momentul acesta, caci fiind singur(a) esti dispus(a) sa asculti. El stie de ce ai nevoie, El stie ca ai nevoie de mangaiere, insa inainte de a putea sa o primesti, in fata ta sta o lupta. O lupta cu Dumnezeu, iar cand Dumnezeu e gata sa opereze in viata ta, te va duce intr-un loc singur. Vrei un Prieten adevarat? Un prieten adevarat, iti va spune: "Mai ai de luptat, inca esti gresit." Un prieten adevarat te va rani caci "ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui", un prieten adevarat se va lupta cu tine, chiar cand esti singur(a), pentru ca te vrea mai bun(a), mai aproape de El.

Esti singur(a)? Atunci pregateste-te pentru o intalnire privata cu Dumnezeu? Nu lasa sa treaca noaptea fara a primi binecuvantarea Sa. Chiar daca vei schiopata, vei stii ca totdeauna vei avea un sprijin pe carare.

CU ISUS NU VEI FI NICIODATA SINGUR! ISUS te iubeste!

Cum să devii o persoană care îi face pe cei din jur să înflorească!

Această poveste ne arată puterea cuvintelor de încurajare.

Am auzit o poveste despre un băiat foarte rău care a fost trimis în biroul directorului de la şcoală pentru că se comportase urât în şcoală. În mod aparent aceasta nu era prima dată când se întâmpla aşa ceva, şi directorul s-a uitat la băiat, întrebându-se ce să facă. De această dată, în loc să îl certe, s-a uitat la mâinile băiatului. I-a spus acestuia: „Uită-te la mâinile tale. Degete subţiri. Acestea sunt mâini de chirurg. Mergi şi împlineşte-ţi potenţialul.” Tot ce a făcut băiatul în ziua respectivă a fost să se uite la mâinile lui. Ani de zile mai târziu directorul a primit veşti despre băiatul acela, care acum terminase şcoala medicală, unde se pregătise ca să fie un chirurg. Care a fost punctul de turnură în viaţa acelui băiat? Ziua în care a fost încurajat, fiind conştientizat de potenţialul său.

Am realizat noi cu adevărat puterea cuvintelor de încurajare în schimbarea vieţilor? De ce este atât de puternică încurajarea?

Educatorul John Dewey a spus odată că cea mai profundă nevoie din natura umană este „dorinţa de a fi important.” Psihologul William James a spus: „Cel mai profund principiu al naturii umane este tânjirea după apreciere.”

Aşa că avem oameni pretutindeni în jurul nostru care tânjesc să se simtă importanţi şi apreciaţi. Cum s-ar simţi un frate sau o soră mai mică, sau o persoană tânără din grupul de tineri în care eşti, dacă ar observa o calitate bună în vieţile lor şi ar primi complimente pentru aceasta?

De la Sursa Puterii:

Dacă îi iubim cu adevărat pe oamenii cu care ne petrecem timpul, vom dori să scoatem din ei tot ce este mai bun, şi să îi vedem înflorind. Apostolul Pavel spune următoarele lucruri:

„Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” (Coloseni 1:28)

Pavel nu făcea decât să îi ajute pe alţii să devină tot ceea ce puteau ei deveni. Rezultatul? Avea o satisfacţie incredibilă de a şti că a înflorit vieţile oamenilor pe tot cuprinsul lumii pe care a acoperit-o prin lucrarea lui. Nu ar fi extraordinar de minunat să ajungi la sfârşitul anilor tăi de şcoală generală sau de liceu şi să realizezi că unii dintre colegii tăi, din vecini sau din membrii familiei au fost schimbaţi pentru totdeauna datorită faptului că i-ai încurajat?

Cum să aplici în mod personal toate aceste lucruri:

Unii tineri din grupul de tineret au scris o hârtie şi au semnat pe o carte poştală, pentru a o încuraja pe o fată care s-a îmbolnăvit de  insolaţie într-o tabără de la mare. Ani mai târziu ea mi-a arătat felicitarea respectivă. O purtase în agenda ei în toţi aceşti ani!

Cine este persoana pe care o poţi încuraja în această săptămână? Mai degrabă decât să excelaţi în a îi prinde pe frăţiorii sau surioarele voastre făcând ceva greşit, aşa încât să puteţi striga la ei, de ce să nu încercaţi să îi prindeţi făcând ceva bine, şi să le faceţi un compliment? Scrieţi numele unor oameni pe care credeţi că îi puteţi ajuta fie verbal, sau printr-o scrisoare în săptămâna care urmeaza si faceti lucrul acesta. Dupa ce l-ati facut ... urmariti reactia ...

Intra în contact cu Dumnezeu:

„Doamne, mărturisesc că sunt adeseori unul care descurajează, în loc să fiu un încurajator. Aprinde în mine pasiunea de fi unul care să îi facă pe oameni să înflorească. Ajută-mă în această săptămână să îi prind pe oameni făcând ceva bun, aşa încât să pot să le fac complimente. Arată-mi oameni care sunt descurajaţi, aşa încât să îi pot încuraja.” 

Schimbând lumea, cu câte un cuvânt odată!

Puterea cuvintelor alese cu grijă:

Winston Churchill a fost probabil unul dintre cei mai mari oameni din secolul 20. El a provocat lumea liberă să se ridice împotriva crimelor lui Hitler, schimbând, probabil cursul istoriei. El a fost cunoscut în special pentru puterea nu doar a discursurilor sale formale, ci şi a remarcilor spontane pe care le făcea. Însă nu sunt aşa de sigur că erau chiar spontane. În mod aparent, el se gândea foarte profund la ceea ce urma să spună. De fapt, cineva a spus că Churchill şi-a petrecut cei mai buni ani ai vieţii sale pregătindu-se pentru discursuri spontane! Nu este de mirare faptul că cuvintele sale au avut un impact în lume şi au influenţat istoria.

De la Sursa Puterii:

Gândiţi-vă la conversaţiile voastre tipice, din lumina următoarelor versete. Încercuiţi-le pe cele care sunt cel mai dificil de aplicat pentru voi.

„Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.” (Proverbe 29:9)

„Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui …” (Coloseni 3:9)

„Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.” (2 Corinteni 12:20)

„Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.” (Proverbe 17:28)

„Omul are bucurie să dea un răspuns apt ( eng.) cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” (Proverbe 15:23)

Aşa cum a spus cineva:

„Oamenii sunt ca şi peştii. Amândoi dau de necaz atunci când deschid gura.”

Ce aţi făcut ieri cu cuvintele voastre? Aţi fost în stare să vă abţineţi de la acele comentarii distructive şi să vă folosiţi cuvintele pentru a îi încuraja pe cei din jur? În special dacă aţi dezvoltat obiceiul de a îi doborî pe cei din jur, să nu fiţi surprinşi dacă este nevoie de timp şi de efort pentru a deveni o persoană care să încurajeze.

În marea majoritate a cazurilor, limbile noastre nu sunt în puterea noastră de control. Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne umple cu Duhul Său şi să ne dea puterea de a controla cuvintele noastre. Aşa cum a spus J. Sidlow Baxter:

„Dovada că aveţi Duhul lui Dumnezeu în viaţa voastră nu este aceea că vorbiţi într-o limbă necunoscută, ci că ştiţi cum să vă controlaţi limba pe care o cunoaşteţi.” (J. Sidlow Baxter)

Intra în contact cu Dumnezeu:

„Doamne, am nevoie azi de ajutor pentru a îmi controla limba. Aminteşte-mi să mă verific în faţa Ta, înainte de a vorbi. Lasă-mă să ştiu când „o fac lată” aşa încât să îmi pot cere iertare şi să mă încred în tine pentru puterea de a face mai bine data viitoare. Şi nu mă lăsa să ajung descurajat atunci când eşuez. Vreau cu adevărat să devin o persoană care tu vrei să devin.” 

Ti-ai cantarit cuvintele astazi? Au atins cuvintele tale pe cineva azi?

Rugaciune ...

"Cristos, de asemenea, a suferit odata pentru pacate, El, Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne duca la Dumnezeu." (1 Petru 3:18)
Noi umblam in lumea aceasta ca robi ai pacatului, pierduti si nefericiti, fara nadejde si fara Dumnezeu, dar Tu, Doamne, ne-ai vazut in acea noapte adanca si ai lasat cerul ca sa ne vii in ajutor.
Ti-ai urmat drumul ascultarii pana la crucea de pe Golgota unde ai indurat mania lui Dumnezeu impotriva pacatului. Ai fost supus mortii, ai fost parasit si ai suferit toate loviturile judecatii divine. Iar acum, mantuiti prin harul Tau, suntem condusi de Tine, Isuse, si mergem spre cer fericiti si plini de speranta, caci lucrarea binecuvantata, pe care ai facut-o, ne-a deschis intrarea in odihna vesnica.
Mantuitorule scump, inimile noastre se inalta catre Tine intr-o cantare de multumire si recunostinta. Asteptam cu bucurie ziua eliberarii pe care o vedem prin credinta stralucind deja inaintea noastra.

"Imi pun nadejdea-n Tine, Isuse Salvator,

Nu trebuie alt Bine, pentr-un muritor.

Condus de-a Ta lumina, pazit de-al Tau har,

Spre casa Ta divina, Grabesc, grabesc ca-n zbor."

Ai stat de vorba cu TATA azi? I-ai multumit pentru darul Sau minunat?

Prietenul adevarat!

Prietenul adevarat este acela care te aude si te intelege cand ii marturisesti cele mai ascunse ganduri ale tale. Te sprijina cand esti tulburat, te corecteaza cu blandete si dragoste atunci cand cazi, te iarta cand gresesti, iti da avant inspre maturizare si spre atingerea potentialului maxim. Iar cel mai minunat lucru dintre toate, sarbatoreste succesele tale ca si cum ar fi proprii.
Imi plac asa de mult versurile melodiei "What a friend we have in Jesus (Ce prieten am in Isus)" ... El este Prietenul nostru devotat, perfect ... exemplul desavarsit in fiecare din cele enumerate mai sus. El a ales sa faca aceste lucruri pentru noi, dandu-se de exemplu. Provocarea de azi pentru tine e "sa calci pe urmele LUI", sa fi un prieten adevarat pentru cei din jurul tau.  
Accepti provocarea?

Perspective!

O istorioara pe care am citit-o recent spune ca odata 2 oameni lucrau impreuna in acelasi loc la aceasi lucrare. Era o zi obisnuita, incarcata de munca grea, oboseala si truda. La un moment dat un trecator s-a oprit si l-a intrebat pe unul dintre muncitori ce face acolo. "Fac beton ..." a raspuns el oarecum resemnat. Omul acela s-a intors apoi spre colegul lui si i-a pus aceasi intrebare. "Construiesc ceva maret si impozant ..." a raspuns acesta cu un zambet.
Aceasta intamplare contine un adevar important despre viata. Avem nevoie de o perspectiva corecta asupra a ceea ce facem, si asupra vietii in general. Cei doi oameni din intamplarea noastra lucrau impreuna, insa atitudinile lor fata de munca erau complet diferite. Cu totii ne putem recunoaste in aceasta intamplare. De multe ori simtim ca nu facem altceva decat sa muncim de dragul muncii. Nu avem nici un scop mai amplu, nici un context mai cuprinzator. Nu vedem niciun sens in ceea ce facem. Ne concentram doar asupra "betonului", tinandu-ne privirea in jos si fata obosita de o atitudine resemnata.
Alteori, in timp ce suntem implicati in munca de zi cu zi, vedem ca muncim pentru ceva mai mare, ca munca noastra are un tel important, maret. In imaginatia noastra am ajuns deja in locul acela pe care il construim, vedem lucru respectiv in lumea noastra interioara ... in sufletul nostru si acest lucru ne ajuta sa ne concentram asupra "lucrului maret" la care lucram.
Acesta este un domeniu in viata noastra in care s-ar putea sa avem nevoie cu totii de crestere si maturizare. Trebuie sa ne largim perspectiva. Atitudinea care o avem fata de noi insine, fata de atributiile noastre si fata de situatia noastra in viata ne afecteaza. cand ne ridicam privirea de la "beton" si vedem "cladirea" ce se inalta, primim putere si speranta. Asta ne motiveaza chiar si in mijlocul acelei munci obositoare si grele pe care trebuie sa o depunem pentru a ne atinge scopul final.
Avand o perspectiva o perspectiva largita avem posibilitati mai mari de a ne vedea intr-un context mai mare. "Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea", spunea David cu bucurie si observa faptul ca atunci "cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie ...". Cu aceasta perspectiva largita ne va fi mai greu sa devenim egocentrici sau sa ne simtim obositi. Ii vom vedea pe ceilalti mai clar, atat nevoile, cat si resursele lor.
Avand "perspectiva lucrului maret" in viata suntem deschisi pentru lucruri mai mari. Facem loc asteptarilor si suntem mai deschisi fata de impulsurile pozitive. Exista sanse mai mari sa zambim mai des, sa emanam acea determinare si hotarare in implinirea viselor noastre, de implinire a perspectivelor marete pe care Dumnezeu le are pentru noi. 
Lumea este mult mai mare decat propriul nostru "patratel". Avem toate motivele din lume sa ne ridicam ochii si sa privim maretia ce ne inconjoara, fara sa pierdem contactul cu detaliile importante. Este posibil sa traim in acelasi timp atat in cer (spiritual), cat si pe pamant (fizic), avand deplina certitudine ca Domnul este prezent in ambele dimensiuni. 
Care este "betonul" din viata ta acum? Dar "lucrul maret"? Gandeste-te daca exista anumite perspective pe care trebuie sa le schimbi pentru a-ti face viata mai placuta, mai folositoare, mai rodnica. Indemnul pentru azi e sa adopti o perspectiva potrivita si sa continui sa cresti in ciuda tuturor piedicilor pe care le poti intalni pe drumul acesta.
"Ochii tai sa priveasca drept si pleoapele tale sa caute drept inaintea ta." (Proverbe 4:25)
Isus ne iubeste!!!

Crestinismul - izvor de miracole si conflicte!

Daca totul s-ar desfasura la nivel de basm sau poveste ... atunci ar fi trebuit sa incep cu o sintagma de genul "A fost odata ca niciodata ..." insa crestinismul reprezinta realitatea cotidiana pentru o majoritate covarsitoare de populatie la nivel mondial. Un sistem care a fost propavaduit, acceptat, respins, prigonit, reformat, dezvoltat, atacat, combatut ... Si totusi la o privire de ansamblu putem afirma faptul ca acest sistem de valori - crestinismul - reprezinta acum in prag de sarbatori - o "poveste" adevarata. 
Deci ... A fost odata ca niciodata ... un Dumnezeu care a creat cerurile si pamantul, a creat toate lucrurile vazute si nevazute, dar maiu presus de toate a creat ... omul dupa chipul si asemanarea Sa. Omului i-a dat posibilitatea de a alege ... si a ales. A ales sa cada, sa se departeze, sa se instraineze. Istoria si-a urmat cursul si paradoxal ... Dumnezeu il cauta pe om, desi poate logic si corect ar fi fost ca omul sa se indrepte spre Dumnezeu. Urmeaza o istorie tumultoasa cu urcusuri si coborasuri, cu regi, profeti, razboaie, impartiri teritoriale, constructii maiestuoase ... insa de prea multe ori cu o inima goala si ritualuri care incet incet isi pierd adevaratul sens.
Intr-un astfel de context Dumnezeu decide sa intervina pentru schimbarea interiorului in detrimentului afisarilor religioase exterioare. Astfel ca la cumpana dintre veacuri un inger vesteste nasterea "Unsului" unei fecioare din Nazaret care plina de inocenta fiind accepta darul acesta minunat. Astfel ca in lumea noastra se naste un Prunc care va genera atat un izvor de miracole cat si un izvor de conflicte.
Un Prunc care a starnit miracole inca de la nasterea LUI ... miracole ca celebrarea triumfala oferita de ingeri pe campiile Betleemului, sosirea magilor care au urmat timp de mai multa vreme o stea, cantari de lauda in Templu, discutiile purtate in Templu cu mai marii vremii ... un Prunc care va deveni Om si care isi va extinde lucrarea la nivelul a 12 persoane pe care le-a ales, care l-au urmat si in care EL a ales sa isi investeasca viata. Timp de aproximativ 3 ani si jumatate EL impreuna cu ucenicii Sai au strabatut teritoriul israelian fiind un izvor de miracole pentru contemporanii LUI, vindecari, miracole de inmultire a hranei, invieri din morti, propavaduiri pline de har si de putere. 
In acelasi timp acest Om a fost si un izvor de conflicte ... deoarece propavaduia iubirea vrasmasilor, condamna deschis ritualurile goale si lipsite de efect ale contemporanilor Sai, ierta pacatele celor care veneau la EL si acceptau ceea ce El avea de oferit.
A fost tradat, judecat, batjocorit si omorat pe o cruce romana de multimea care L-a aclamat ca pe un rege ... insa a produs miracolul suprem prin invierea Sa din morti, si-a imputernicit apostolii si ucenicii sa duca mai departe mesajul Sau, mesajul miracolului suprem - IMPACAREA OMULUI CU DUMNEZEU PRIN ISUS CRISTOS!
Insa dupa cum aceste miracole erau disponibile si accesibile prin activitatea misionara de propavaduire a vietii parca in mod natural a urmat conflictul ... conflictul raului impotriva binelui. Prigoane, executii, "distractie de arena", sangele martirilor a brazdat regiunile cunoscute ale pamantului in care si-a facut loc aceasta noua miscare "Crestinismul (Urmasii lui Cristos)". Cu timpul starea conflictuala la nivel de guvernare romana va lua sfarsit insa se va perpetua sub alte diferite forme. Erezii, lupte de idei, schisma totul parea sa subrezeasca un sistem care incepea sa isi intareasca puterea socio-politica insa slabea sistematic la nivel conceptual si duhovnicesc. Afirmatii ca "aur si argint n-am dar ce am iti dau: In Numele lui Isus ridica-te!" erau de domeniul trecutului ... puterea apostolica nu se mai manifesta prin vointa divina cu ajutorul Duhului Sfant, ci prin vointa suveranilor - regi, imparati - lumii prin si cu ajutorul armelor. 
Cruciade, maceluri, intoleranta, inchizitie, witchhunt-uri ... au aruncat de-a lungul timpului o lumina nu tocmai placuta asupra crestinismului. Ascensiunea Islamului si a Imperiului Otoman a facut ca cel putin la nivel ideologic si afirmativ sa se incerce o strangere a randurilor, insa societatea feudala, individualista a continuat sa creeze disensiuni politice, sociale, ideologice si chiar spiritual-religioase.
Reforma, prin reinstituirea conceptelor de "Sola fide" sau "Sola Scriptura", a fost semnalul ca Dumnezeu se implica pentru readucerea valorilor esentiale din invatatura cristocentrica> Miscarile reformat-protestante si mai apoi neoprotestante a fost mijlocul pe care Dumnezeu L-a folosit de a reaprinde "focul" in inima oamenilor. Dumnezeu a ales sa redeschida izvorul de miracole pentru cei pe care ia dorit mereu aproape.
Nasterea natiunilor moderne, prabusirea anumitor sisteme politice a fost semnalul la "trezire" pentru multe suflete care poate in mod inconstient tanjeau dupa Dumnezeu desi traiau intr-o stare de "latenta" spirituala.
Conflictele vor fi mereu prezente in jurul nostru ... ele vor incerca sa "macine" temelia initiala a ideilor propagate de Cristos si mai apoi de apostoli si ucenici, foarte probabil ca imixtiunile stat-biserica si viceversa vor continua ... insa mesajul important de retinut pentru un copil al lui Dumnezeu trebuie sa ramana acesta: miracolul nasterii Domnului, al mortii si invierii LUI, al faptului ca EL e prezent alaturi de noi si in viata noastra pana la sfarsitul veacurilor, miracolul faptului ca EL locuieste in noi, miracolul restaurarii conditiei umane din robia pacatului, miracolul unei fapturi noi in Isus Cristos, miracolul unui Mijlocitor intre Dumnezeu si noi, miracolul nasterii din nou sunt si vor fi intotdeauna deasupra oricarei incercari de conflict sau stare conflictuala propagata din exteriorul sau interiorul unei miscari care a atins milioane si milioane de suflete.
In acest timp (sezon) al miracolelor ... sa continuam sa credem ca aceste miracole vor continua sa fie prezente in lume in ciuda tuturor impotrivirilor si circumstantelor negative.
Sunt o persoana cu un pumn plin de vise si o inima plina de Dumnezeu si astazi, in clipele acestea, te indemn sa accepti in viata ta "miracolul Isus", miracolul care poate sa schimbe, poate sa transforme, poate crea in si prin viata ta UN NOU MIRACOL!
Nu te indoi nici o clipa, in ciuda tuturor conflictelor, interioare sau exterioare, ISUS TE IUBESTE!
EL vrea ca tu sa fi un miracol! 
"A fost odata ca niciodata ..." poate sa reprezinte o noua "poveste adevarata" ... povestea vietii tale cu Dumnezeu ...
Accepti provocarea?