Când furtunile vieţii uneori îţi întunecă seninul din ochii tăi , lăsându-ţi privirile aţintite spre pământ, iar sufletul obosit îşi opreşte pentru o clipă zborul spre cer , când priveşti în jur şi observi că florile tinereţii se scutură încet ,iar stâncile din cale îşi răsucesc pasul uşor fără să poţi face ceva,aruncă-ţi ancora pe ţărmul iubirii. Îndreaptă-ţi pasul spre cer şi ochii spre ţărmul veşniciei. Acolo unde durerile pier şi lacrimile dispar,acolo te aşteaptă IUBIREA… Adu-ţi aminte aici , acum de cuvintele Iubirii Divine : ,,Am suferit întristările tale , am trecut demult prin ceea ce treci tu acum , prin luptele şi ispitele tale , am gustat durerea şi suferinţa din plin.Cunosc lacrimile tale; şi Eu am fost lovit ;şi Eu am fost adeseori singur. Să nu crezi că eşti singură şi părăsită. Eu care pentru tine am ales să mor , nu te voi părăsi niciodată, cu nici un chip…,,
"Pot să se mute munţii , pot să se clatine dealurile , dar dragostea Mea nu se va îndepărta de la tine şi nici legământul meu nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine…” Cerul nu poate dărui nimic mai mult decât a dăruit El!! Ai încredere! Şi această iubire care-ţi este oferită , niciodată , o..niciodată nu te va dezamăgi ! Ea va fi puterea vieţii tale , puterea sufletului tău , puterea credinţei tale ... Pentru că Iubirea ... iubirea este ... ISUS!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu