Cum ar trebui sa fiu ...?

Despre modul in care ar trebui sa fim, sa ne comportam, sa vorbim sau sa relationam s-a vorbit si scris extrem de mult. S-a discutat si in tabara Plopu despre acest lucru si am invatat ca trebuie sa fim oameni si ca "standardul lui Dumnezeu e iubirea vrajmasilor si nimic mai putin!". Am urcat pe "scara lui Petru" si am putut vedea, analiza si intelege mai bine fiecare aspect. 
Chiar daca tabara s-a-ncheiat de aproape o luna acele cuvinte sunt inca prezente ca si atunci cand le-am auzit prima data spuse in acel fel acolo. Ele ma ghideaza ... ma ajuta sa tin un legamant care l-am facut atunci.
Si totusi cum ar trebui sa fim/fiu ca sa putem urca in mod constant pe scara pentru a ne indeplini mai usor telul acesta de a fi asa cum trebuie sa fim ...? Cu siguranta ca ar fi multe de zis (scris) dar cred ca cel putin 4 elemente trebuie sa fie prezente, in mod constant, la fiecare "pas": disponibilitatea, dedicarea, creativitatea si, nu in ultimul rand, compasiunea.
Disponibilitatea pentru ca la fiecare pas, la fiecare "treapta" trebuie sa fim si sa ramanem disponibili pentru ceea ce Dumnezeu ne incredinteaza. Disponibilitatea pentru a spune "iata-ma, trimite-ma!"  
Dedicarea pentru ca un copil al lui Dumnezeu nu renunta si nici n-ar putea, chiar daca ar fi in anumite momente tentat si pentru ca prin dedicare pentru El vom reusi sa facem fata cererilor oamenilor, presiunilor si problemelor care ne vin in cale.
Creativitatea pentru ca trebuie sa abordam fiecare pas la fel ca si Parintele nostru. Daca El a creat toate lucrurile si are in El acest atribut de a crea, cu siguranta si noi ca si copii ai Lui ar trebuie sa facem acelasi lucru. David atunci cand s-a confruntat cu Goliat a renuntat la "armura" si "tinuta de razboi standard" ... a ales sa fie creativ in abordarea lui si, poate spre surprinderea multora din timpul lui, si poate chiar si din timpul nostru, a invins. Imi amintesc acum de o intamplare pe care o citeam cu ceva vreme in urma si in care era vorba despre un crescator de pasari a carui teren era mereu inundat. Deoarece el pierdea in mod constant animalele pe care le crestea si din care trebuia sa se poata intretine si ajuns in pragul disperarii el a exclamat: "M-am saturat; nu-mi permit sa cumpar alt teren, iar pe acesta nu-l pot vinde! Ce as mai putea face?" Sotia lui insa a stat putin, s-a gandit si apoi i-a raspuns calm: "Cumpara rate!". Copilul lui Dumnezeu care a inceput "calatoria" ... se roaga, cauta o solutie la fiecare problema si apoi actioneaza in consecinta. Istoricul Homer spunea: "Adversitatea are darul de a scoate la lumina talente care in circumstante favorabile ar fi ramas latente." 
Compasiunea pentru ca trebuie sa fim sensibili la nevoile celor din jur. "Cand a vazut gloatele, I s-a facut mila de ele" ne zice Matei in Evanghelie. Intrebarea care se ridica daca ai ajuns la acest "pas", pe aceasta "treapta" e: ce te misca? Audientele mari? Adunari mari? Sa fii persoana din "spotlight"? ... Ce? Daca ceea ce te misca e compasiunea atunci poate vei putea spune si tu ca si Bob Pearce: "Fie ca inima mea sa fie zdrobita de lucrurile care zdrobesc inima lui Dumnezeu."

Nu uita in drumul tau ... in urcarea ta pe "scara" ... ai nevoie de disponibilitate, dedicare, creativitate si, poate mai mult ca oricand, compasiune. Nicolae Steinhardt spunea despre crestini in cartea sa "Jurnalul Fericirii" urmatoarele cuvinte: "Creştinul este cel ce nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează."